Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roReportaj Gust amar şi mireasma rurală la „locale”

Gust amar şi mireasma rurală la „locale”

scris de Teodor Seran
12 afisari

Ecourile unei bătălii electorale încrâncenate s-au stins, lăsând loc bucuriei sau regretelor. În spatele încleştării au rămas ascunse sute de atitudini umane concretizate în cuvinte şi gesturi care nu se manifestă în viaţa de zi cu zi niciodată. Înjurături şi ameninţări, blesteme şi îmbrânceli în favoarea unora sau în defavoarea altora, scrâşnete de dinţi şi priviri ucigătoare adresate unor semeni. Toate au situat România timp de o lună de zile, într-un „ev mediu timpuriu”, care se repetă fără nicio excepţie, odată la patru  ani.

„Ce ne daţi nouă găleată şi pix?”

Alegeri la Picior de Munte

Pe strada şcolii se întorc de la vot câteva perechi îmbrăcate festiv, cu cele mai bune haine găsite în dulap. Bărbaţii calcă ţanţoşi, încercând să alunge de pe chip senzaţia neplăcută creeată de „porcăriile astea de pantofi noi, cu  vârf lung” cumpăraţi mai mult de gura nevestelor din supermarketul de la Bucureşti. Cu un pas în urma lor, femeile par rigide, îmbrăcate şi ele în haine noi, probate azi dimineaţă de zeci de ori în faţa oglinzii. „Oare ne-o da şi nouă nenicu ceva, acu’, după vot, să facem şi noi un grătar diseară?”, întrebă aşa în vânt, fără să se adreseze cuiva anume, Nicu a lui Glejaru, din capul satului. Nu îi răspunse nimeni , nici chiar nevastă-sa. Mergeau cu capul în sus, pentru că se simţeau mândri de ceea ce făcuseră, chiar dacă nu ştiau ce înseamnă. În sinea lor, toţi îşi doreau să îi vadă cât mai multă lume, care să comenteze cu oarecare invidie: „Ia uite mă, ai dracu’ Zamfireştii ăştia, au fost toţi să voteze, ca să se dea mari! Dăi dracului, de pârliţi!” Vicuţa, nevasta lui Nicu, o femeie mică şi iute, se străduia să meargă mai încet, să nu îl depăşească pe „elegantul ei bărbat”. „Ce zici Nicule? Nu era mai bine să votăm cu ăilalţi, că ne dădeau mai mult? Ăştia cu care votarăm, ne-au dat doar găleţi şi pixuri! Ce să facem noi cu astea? Vrem mâncare!”

Ai tractor, nu ai pensie!”

Aproape de monument, o întâlnim pe baba Ionica, care duce în spate un sac cu iarbă

Aproape de monument, o întâlnim pe baba Ionica, care duce în spate un sac cu iarbă. A fost prima, de dimineaţă să voteze, ca să scape de o grijă. A trecut apoi şi pe la ţarină, ca să ia un sac de iarbă la iepuri. „Am votat maică, poate o fi mai bine! Poate îmi dă şi mie pensie!”-„Păi, nu ai pensie?”-„Nu am! Când m-am dus să cer, mi-a spus că nu am dreptul, pentru că am tractor!”-„Şi ai tractor?”-„Am avut! Acum este doar o grămadă de fier vechi! Atât îmi mai trebuia, o adeverinţă, ca să îmi dea pensie de la global! Nu a vrut primarul să mi-o dea!” Îşi aminteşte cum a muncit la global, la cultura mare, în câmp, pe căldurile mari ale verii. Au toate vecinele ei pensie, tot de la global, pentru că nu are niciuna tractor. Ea l-a avut pe fiu-său, pe Mihai, care a lucrat prin Iugoslavia şi a venit acasă cu un hârb de tractor, de pe urma căruia nu s-a îmbogăţit niciodată, ba mai mult i-au tăiat şi pensia. „Crezi că de la tractor ţi se trage, tanti Ionico?”-„Nu ştiu maică, o fi şi de la tractor, dar cred că e de la politica asta pe care o face dom’ primar!”. Pleacă spre casă amărâtă, cărând sacul cu iarbă, ca pe o mare povară, pe care a dus-o toată viaţa. Astăzi sacul e mai uşor, pentru că sa strecurat undeva, prin iarba mirositoare, speranţa că după votul de azi, ceva nemaivăzut şi minunat se va întâmpla în viaţa ei. Poate că se va trezi într-o dimineaţă şi nu va mai găsi în grădină, hârbul ăla de tractor, care sa împotrivit să aibă pensie. Pe un gard de lemn, vopsit în albastru este lipit un afiş uriaş, pe care este desenată o casă uriaşă, cu multe ferestre. În curtea casei se află desenat un bărbat slăbănog, care poartă o eşarfă multicoloră de primar, aşezată în diagonală. În faţa bărbatului se află doi tineri, pe care primarul vrea să îi cunune, însă aceştia refuză, spunând:”Nu putem, pentru că nu avem casă!” Deasupra capului, primarul are înscrisă o precizare:”Nici el nu are casă săracul! Doar o vilă la Buşteni, cu 50 de camere!” Pe uliţa mare, prin căldura amiezii, nu se arată „ale satului mari fete”, care să mai destindă puţin atmosfera mult prea electorală. Pe o bancă aşezată sub un cireş uriaş, Dumitru Matei bea cu satisfacţie suc de la cooperativă. E liniştit şi are gânduri senine. Ştie că acum, după ce a votat, viaţa lui va fi mult mai bună. Cel puţin, până mâine.

Dumitru Matei bea cu satisfacţie suc de la cooperativă

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult