Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roReportaj Iarnă de basm la Târgovişte FOTO

Iarnă de basm la Târgovişte FOTO

scris de Teodor Seran
130 afisari

Suntem un popor care avem parte în cursul unui an de anotimpul numit iarnă. De când clima s-a aşezat în tipare cât de cât stabile, iarna nu a fost niciodată aceeaşi. De foarte multe ori a adus viscol, urgie sau mari troiene de zăpadă, iar altădată a adus soare şi niciun gram de zăpadă.

Indiferent de feţele pe care le-a arătat de-a lungul timpului, despre iarnă se ştie că este un anotimp aspru, uneori câinos, pentru depăşirea provocărilor pe care le aduce în faţa oamenilor fiind necesară o pregătire materială deosebită şi nu în ultimul rând, o pregătire psihologică. Din nefericire, poate şi datorită traiului mizer, cauzat de sărăcie, românii uită că este necesară o astfel de pregătire. Îi prinde iarna cu cămările goale, fără fân pentru vite şi cu copiii dezbrăcaţi puşcă. Şi iarna nu iartă, parcă ar şti că atunci trebuie să lovească mai crunt. Dacă se întâmplă ca şi cei care conduc obştea de la cel mai înalt nivel şi până jos, nu îşi fac datoria ne aflăm în situaţia nedorită de apariţie a unor drame omeneşti profunde. Mediul rural este primul care plăteşte pentru lipsa de responsabilitate generală. Oamenii oraşelor sunt mai avantajaţi, pentru că aici există mai multe resurse tehnice şi financiare cu ajutorul cărora se poate lupta împotriva iernii. Cum arată un oraş românesc în mijlocul unei ierni crunte? Se duce o luptă îndârjită împotriva iernii, sau nu?

„Unde sunt vecinii, nene?”

Pe Strada Cetăţii, trotuoarele sunt pline cu zăpadă şi orice încercare de înaintare presupune un efort supărător şi uneori chiar o scurtă înjurătură printre dinţi, atunci când te afunzi în zăpadă sau când aluneci pe o limbă de gheaţă ascunsă. Abia pe la mijlocul străzii întâlnim o bătrână cu o lopată de lemn lată cu care curăţă zăpada din faţa casei. Pe cărarea îngustă formată de pasul trecătorilor, te strecori cu greu. Nu poţi fii depăşit şi nici nu poţi să depăşeşti pe nimeni, pentru că în stânga şi în dreapta ai vecini nămeţi mari de zăpadă. Victorina Bursuc, o mai veche cunoştinţă, merge în spatele meu vreme de mai mult de 500 de metri. Purtăm o conversaţie, cam aiurea, peste umăr. La o intersecţie de străzi îi permit cunoştinţei mele să treacă în faţă, după care reluăm aceeaşi conversaţie aiurea, de data aceasta peste umărul doamnei. În faţa unei porţi, un cetăţean de vârsta a doua, gâfâie de fiecare dată când ridică lopata plină cu zăpadă. „Unde sunt vecinii, nea’ Marcele?”, îl întreabă Victorina. Omul se opreşte din lopătat şi o priveşte pe femeie, de parcă o vede pentru prima oară în viaţă. Se reazămă în lopată şi îşi şterge sudoarea de pe frunte cu cealaltă mână. „S-au pitit ca şobolanii la căldură! Rămâne trotuoarul curăţat doar pe 4-5 metri, cât ţine curtea mea! Ia să vezi când dă colţul ierbii cum ies toţi să meargă la cârciumă!” Îl depăşim şi începem să înotăm mai departe prin zăpada densă de pe trotuoar. Îl auzim în spate cum igneşte la fiecare lopată cu o ciudă ascunsă şi cum înjură fără o adresă anume: „…r-aţi ai dracu’ de puturoşi!”

Tinerii descoperă voluntariatul

În centrul municipiului întâlnim mici cohorte de „deszăpezitori”. Îmbrăcaţi în veste verzi dungate. Sunt trimişi de primărie, să cureţe centrul oraşului de zăpadă. Grupurile sunt formate în special din femei care au pe lângă ele 1-2 bărbaţi, mai mult pe post de  vornicei decât de curăţători de zăpadă. În Piaţă, lângă statuia lui Mihai Viteazul se află un cort kaki pe care scrie: „Un ceai fierbinte pentru fiecare târgoviştean!” Trei eleve îmbrăcate în sarafane cu însemne de „Crucea Roşie” împart cu generozitate ceai oamenilor îngheţaţi, în pahare de palstic. Profesoara Margareta Mirică de la Colegiul Naţional „Constantin Cantacuzino” coordonează un grup de 12 elevi din clasa a XI-a, răspândiţi în corturile care oferă ceai fierbinte în centrul oraşului, la Gara de Sud, la Pavcom şi la Autogara Centrală. Elevii sunt prinşi într-o acţiune de voluntariat şi spun că fac aceasta activitate cu plăcere. Ceaiul este asigurat de Primăria Târgovişte iar corturile şi marmitele de către Armată. Fetele sunt îmbujorate la faţă de frig şi vesele. Natalia Tudorache, Ene Elena şi Irina Nelică spun că mulţi cetăţeni vin să ceară un pahar sau chiar două de ceai cald. În cortul din Piaţa Tricolorului o întâlnim pe eleva Mihaela Nicolae, de la Liceul „Ion Heliade Rădulescu” care ne spune că va mai face voluntariat şi în alte domenii. Ştefan Chimenescu este tot de la „Cantacuzino”. Nu crede că voluntariatul este doar o datorie a tinerilor, dar crede că ar fi foarte bine ca tinerii să se ancoreze în astfel de acţiuni în folosul comunităţii. Florin Petcu, colegul lui, crede că acţiunile de voluntariat îi pregătesc pentru viaţă pentru că generaţia lor nu a fost invăţată cu munca. „Ai curăţat zăpada din faţa blocului?” – „Nu!”, mărturiseşte râzând. Pentru că este tânăr, îl iertăm.

Armata strânge donaţii

În „Piaţa Tricolorului”, Armata a instalat un cort spaţios, în care colectează donaţiile aduse de cetăţeni pentru românii aflaţi în zonele sinistrate. Sunt vreo 8-10 militari profesionişti de vârste diferite, în general băieţi tineri. Spun că lumea vine să aducă donaţii cu mare dăruire, dar cortul nu prea geme de pachete. De-a lungul pereţilor sunt depozitate vreo 20 de pungi albe cu alimente neperisabile şi apă. Două femei tinere vin cu pungi cu alimente. Nu vor să vorbească cu Presa. „Vrem să rămânem anonime! Asta vrem şi basta! Nu ne întrebaţi nimic!” Nici tinerii militari nu înţeleg secretomania femeilor, pe care le privesc cu puţină suspiciune. „Au venit nişte bătrâne, care au spus cum le cheamă! Au venit cu dragoste şi cu mare înţelegere pentru soarta oamenilor de sub zăpezi! Astea tinere sunt mai ciufute!”, spune un militar mai tinerel cu ochi iscoditori. Camarazii lui râd din toată inima şi dintr-o dată cortul militar sobru pare a fi plin de lumină.

Faliment de Valentine’s Day

Uriaşa Piaţă din centrul municipiului este ocupată o imensă baracă în care odată intrat ai impresia că te afli în peştera fermecată a lui Ali Baba, încărcată de daruri minunate. Înăuntru descoperi zeci de tarabe, încărcate cu cadouri sofisticate, de la ursuleţi de toate mărimile, la inimioare cu declaraţia „Te iubesc”, de la păpuşi ochii albaştri şi până la iepuraşi şi veveriţe care te privesc ghiduş. Nu lipsesc de pe tarabe sute de mărţişoare, de toate mărimile şi de toate formele, care au o însuşire comună: toate proslăvesc iubirea. În ciuda existenţei acestui paradis al iubirii, în incintă se află doar câteva zeci de cumpărători. Discutăm cu căţiva comercianţi care spun cu tristeţe că nu există vânzare şi că stau degeaba de azi de dimineaţă, lângă tarabe. „Mîine este Ziua Îndrăgostiţilor şi nimeni nu cumpără nimic! Din două una: ori nu maai sunt tinerii romantici şi nu mai iubesc ca înainte, ori pur şi simplu nu au bani să cumpere cadouri!”, ne spune o comercianţă înaltă, brunetă care trage cu nesaţ dintr-o ţigară. Nu vrea sa ne spună numele ci doar prenumele: „Flecărica!”-„Bine Flecărica! Vânzare bună! Mai trecem pe la tine să luăm un mărţişor de 1 Martie!”

Iarna ca un basm, viaţa ca o pradă!

În Parcul Mitropoliei s-a depus un strat de zăpadă care măsoară 30-40 de centimetri. Peisajul pare a fi desprins dintr-un basm din copilărie sau din povestea cu Albă ca Zăpada. Nimic nu întinează puritatea albă a zăpezii. Doar copacii par a fi nişte degete stinghere ale pământului, care au ieşit la suprafaţă să admire iarna mirifică. Timp de zece minute, cât timp străbaţi Parcul, te simţi din nou un copil, pierdut în imensitatea albă a iernii. La ieşirea din parc un adult însoţit de o domnişorică fac fotografii cu iarna, cu zăpadă multă. Un grup de tineri îi bmbardează cu bulgări de zăpadă, ceea ce îl irită la maxim pe bărbat. Acesta înjură ca un birjar, în timp ce tinerii râd mânzeşte şi se depărtează. Liniştea fermecătoare a iernii albe este spartă în mii de cioburi de înjurăturile bărbatului. „Băga-te-aş în p…a mătii! Fir-ai al dracu’ cu măta care te-a făcut! Să arunci cu bulgări în p…a mătii!” Domnişorica pare a nu auzi nimic din injurăturile porcoase ale înfuriatului ei apărător. Îl ia de mână pe bunic şi intră în imensitatea albă şi pură a parcului, pe aleea spre Mitropolie, acolo unde bunicul se va ruga şi îşi va spăla de pe suflet păcatele care au alungat pentru o vreme scurtă frumuseţea de basm a iernii. La un kilometru distanţă, la Gara de Sud, am găsit cortul de distribuţie al ceaiului cald distribuit de autorităţi târgoviştenilor, plin ochi cu lucrătorii trimişi de Primărie să deszăpezească Bulevardul Castanilor. Beau şi ei un ceai, să se încălzească. O oră, două, până când vine timpul de plecare acasă. O asemenea ocazie de a bea un ceai cald, nu se poate rata. Mâine-poimâine trece iarna şi gata, dispar şi corturile Armatei!

1 comentariu

Electron 15-02-2012 - 18:41

In Bucuresti s-a intrerupt aprovixionarea cu curent electric pe mai multe sectoare. 100 de grupuri au cazut. Explicatia a venit cum ca „baietii destepti” au probleme cu livrarea curentului electric. Madam Tatoiu sare la telefon si intra peste televiziuni si tipa ca o apucata injurind pe toti si pe toate. Un cetatean intra si el pe o televiziune si spune cu un glas de stadion ca are un copil in casa de opt luni si curentul i se inchide din jumatate in jumatate de ora de mai mult de 10 zile. Unul dintre carteierele care au ramas fara curent este si Pipera de unde transmite OTV-ul. 🙂 🙂 🙂 🙂

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult