Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roReportaj La Târgovişte, maidanezii batjocoresc istoria

La Târgovişte, maidanezii batjocoresc istoria

scris de Ziua Veche
2 afisari

Leii maidanezilorLa 1654, călătorul sirian Paul de Alep nota în impresiile sale de călătorie: „Curtea Domnului Ţării Româneşti este mare şi înconjurată de un zid de piatră”. În mod sigur, în timpul domnitorilor munteni nu se găseau la Curtea Domnească câini de pripas. Habitatul era curat şi sigur. Nimeni nu avea teamă că va fi muşcat de un câine ieşit din umbra bolţilor Palatului Domnesc. De altfel, nici călătorii care au poposit la Curtea Domnească nu au menţionat vreodată existenţa câinilor vagabonzi în Cetate. Nu se ştie cu exactitate în ce perioadă au năvălit câinii fără stăpân în Cetate. Este posibil ca acest lucru să se fi întâmplat după ce capitala Ţării Româneşti a fost mutată la Bucureşti, în jurul anului 1659 de către domnitorul Grigore Ghica. Acest lucru ar însemna că, de mai mult de trei secole şi jumătate, câinii fără adăpost hălăduiesc prin Cetate. Desigur că în urmă cu două – trei secole nu exista în oraş atât de mult gunoi menajer, iar locuitorii aveau bunul simţ care îi îndemna să ţină câinii legaţi în gospodărie. Obiceiul de a ţine câinele legat în fundul grădinii şi de a-i da drumul doar noaptea pentru a păzi casa de hoţi, l-am cunoscut la bunicii de la munte, care aveau grijă ca de fiecare dată după masa de seară să ducă resturile de mâncare acestor animale, considerate în acele vremuri, prieteni adevăraţi ai omului. Explozia demografică şi urbană a adus după sine apariţia unor cantităţi impresionante de gunoi menajer.

Stăpânii străzilor

Sterilizare inutilă

Containerele de gunoi din cartiere au devenit un tărâm al făgăduinţei pentru patrupezii fără stăpân, lihniţi de foame. Deşi clamăm progresul şi îl dorim cu ardoare, noua civilizaţie nu reprezintă un adevărat progres în calitatea traiului urban. Locuitorii oraşelor sunt acum obligaţi să suporte o nouă specie de câini, diferiţi de cei care păzesc casele de hoţi, botezaţi „maidanezi”. Probabil după maidanele sterpe, lipsite de vegetaţie, pe unde câinii îşi petrec veacul. În mai toate oraşele – din România, bineînţeles! – a apărut teama şi totodată necesitatea ca locuitorii, în special copiii şi bătrânii, să se ferească de câinii vagabonzi. Înfometaţi şi întărâtaţi, aceştia de obicei muşcă, deoarece nu mai au percepţia unui singur proprietar şi nu reuşesc să îi cunoască pe toţi locatarii dintr-un bloc. Eliminarea acestui real pericol nu se poate realiza în prezent. De ce? Pentru că nu există fonduri financiare suficiente. În secolul XXI, câinii nu se mai împuşcă. Ei sunt prinşi, sterilizaţi şi ţinuţi sub control în adăposturi speciale. Prinderea câinilor vagabonzi şi sterilizarea lor presupune existenţa unor echipe specializate, dotate cu utilaje corespunzătoare. Acest lucru înseamnă în final, bani. Construirea unor adăposturi pentru câini înseamnă, de asemenea, tot bani. Pe care primăriile, de regulă nu îi au. Gabriel Boriga, primarul Târgoviştei, nu şi-a făcut o prioritate din rezolvarea problemei câinilor vagabonzi. Nici nu poate de altfel, întrucât posibilităţile Primăriei sunt foarte reduse. Există o singură echipă formată din şase hingheri, care aleargă din când în când după maidanezii din cartiere. La Târgovişte, situaţia adăposturilor pentru câini este dezastruoasă. „Avem un adăpost de 120 de locuri! Unde să băgăm 3000 de maidanezi?”, se întreabă retoric primarul. Acestea fiind condiţiile date, se agaţă în cui mentalitatea „tip Boc”: „asta-i ţara, atâta poate!”

Maidanezii în voia lor

Maidanezii sunt lăsaţi să trăiască în legea lor prin cartiere şi pe străzile oraşului. Chiar dacă Primăria face pe dracu în patru ca să adune câinii vagabonzi şi să îi sterilizeze, mai există o piedică în calea civilizaţiei: mentalitatea de gospodină miloasă şi iubitoare de animale. În orice cartier în care operează hingherii şi se aud lătrături şi schelăituri, la ferestrele blocurilor apar gospodine foarte grijulii cu soarta maidanezilor, care vociferează, protestează, plâng, iar uneori îi înjură pe hingherii fără inimă. Care, chipurile, nu iubesc animalele! Au apărut în ultimele două decenii fel şi fel de asociaţii de protecţie a câinilor care desfăşoară o activitate de „trâmbiţă”, fără a veni cu soluţii practice pentru rezolvarea problemei. Iată cum decurg faptele: hingherii de la Primărie prind maidanezii şi îi duc în adăpost. Reprezentanţii şi simpatizanţii unei asociaţii de protecţie canină, să zicem „Hai Grivei, hai acasă la bordei!”, se prezintă la adăposturi şi îi adoptă pe maidanezi pe care îi păstrează până când ajung în faţa blocului. Acolo le redau libertatea maidanezilor şi povestea reîncepe: copiii şi bătrânii sunt din nou muşcaţi şi speriaţi, nopţile redevin un calvar pentru locatari din cauza lătrăturilor, iar deplasarea pe stradă devine o adevărată aventură din cauza haitelor pribege. Primarul Gabriel Boriga afirmă că există 3000 de câini maidanezi, deşi în realitate numărul lor este cu mult mai mare. Echipa de hingheri numără şase membri. De regulă, la o intervenţie, echipa prinde un număr de 5 – 6 câini. Dacă împărţim 3000 la şase, rezultă că ar fi necesare 500 de intervenţii ale echipei de hingheri pentru a prinde toţi maidanezii din Târgovişte şi a fi duşi la sterilizat. Adăpost corespunzător pentru 3000 de câini nu există! Aceasta ar însemna ca hingherii să lucreze zi de zi timp de un an şi jumătate, cu sârg şi voie bună, ceea ce nu se va întâmpla niciodată. Acestea sunt realităţile dintr-un oraş din România, cu un trecut istoric glorios, fostă Cetate de Scaun a Ţării Româneşti, unde la fiecare pas calci pe istorie. Locuitorii din oraş s-au resemnat, dezvoltându-şi abilitatea de a se feri din faţa haitelor de câini, pentru a scăpa de muşcături şi de spaimă. În ceea ce priveşte primarii oraşului, trecuţi şi viitori, concluzia unanimă este deja cristalizată: un alt Vlad Ţepeş care să pună ordine în Cetate, nu se va mai naşte niciodată!

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult