Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roReportaj Labirintul simbriasilor publici

Labirintul simbriasilor publici

scris de Ziua Veche
36 afisari

Un personaj demodat, cu haine ponosite si cravata roasa de molii, bantuiea inca prin institutiile publice, tinand cu dintii de scaunul ocupat, intr-o totala lipsa de scrupule. De vreo douazeci de ani mimeaza că se straduieste din rasputeri sa-si schimbe tinuta. O haina noua ar implica suflecarea manecilor, gandul la munca si respect fata de cetatean. De unde atata vointa?




La Ploiesti – via Bucuresti!

La Poarta „B” a Consiliului Judetean Prahova, il întreb pe jandarmul de serviciu cum ajung la Directia de  Urbanism. Vreau să obtin informatii despre rampele de gunoi menajer din judet.                                                                                           –

Aşteptati, o secunda! – Vorbeste la telefon cu o femeie.

-Trebuie sa mergeti pe strada Emile Zola! Directia de urbanism s-a mutat acolo!

– Este la etajul patru!,- ma anunta din mers un functionar.

In consecinta, voi urca la etajul patru. Trebuie sa trec de filtrul Politiei Comunitare.

Alta Poarta, alta directie!

Trec de doua usi de fier si ajung la ghereta Politiei Comunitare. Carmen Vlad este politistă de serviciu. Ridica receptorul si vorbeste cu o femeie. Apoi, ma priveşte candid cu ochii albastri:

– Doamna directoare nu va poate primi! Are o comisie!

Pe directoare o cheama Luminita Iatan şi imi recomanda sa merg la Directia de Lucrari Publice, la etajul sapte, camera 723. Trec de o usa de fier si ajung la lift.

„Nu la noi, la Integrare!”

Urc la etajul 7, gasesc camera, bat la usa si intru. Secretara este blonda, cu ochelari pe nas si severa. Mananca agale niste covrigi. Aflu cu greu ca o cheama Pascal.

– Daca vreti cu doamna directoare, astazi nu o gasiti la Consiliu! Doamna Livia Barbalata este plecata toată ziua! Mergeti la doamna Costache!

La capatul holului lung, intru in alt birou. Doamna Elena Costache, care detine toate informatiile, este plecata la parter.

-Revine imediat!, spune colegul, aflat in fata unui calculator.

-Ati auzit, nu? Vine imediat! Luati loc!, ma invita secretara.

Refuz invitatia si ies pe hol. Ma intalnesc cu doamna Pascal:

-De ce nu mergeti la Integrare?, imi sugereaza. Ei stiu mai multe despre gropile de gunoi! La etajul 4, in capatul holului! Il gasiti pe domnul director si va da toate informatiile!

Nu am de ales. Mai deschid o usa de fier si ajung din nou in faţa liftului.

„Nu la noi, la Barbalata!”

Directia de Integrare Europeana se afla la etajul patru, in capatul holului. Secretara vorbeste la telefon. Cu cealalta secretara – de sus!

– Asteptati! Sa vedem daca va primeste domnul director!

Ma primeste. Ii explic de ce am venit.

– Regret, nu este problema noastra! Sus, la Lucrari Publice, la doamna Barbalata!

Cer o carte de vizita. Pe director il cheama Gheorghe Rizea. In anticamera citesc in ochii secretarei satisfactia birocratiei victorioase.

„Stiu tot, dar nu va spun nimic!”

Lift, etajul 7, camera 723, doamna Pascal, din nou ultimul birou pe stanga, usa deschisa, domn singur in fata unui calculator. Doamna Costache nu a venit. Dupa o jumatate de ora, usa se deschide si in încăpere intra, plutind vaporoasa, doamna Costache.

– Bună ziua! Sunt Elena Costache! Pe mine ma asteptati? Da? Cu ce? Cu rampele de gunoi? Ah, da! M-ati nimerit!

Asaza  discret sub birou o plasa cu fructe.

– Asa cum va spuneam, stiu totul, dar nu va spun nimic! Nu am aprobare de la doamna Anca Popa, sefa de serviciu! Mergeti pentru aprobare la doamna Popa!

Ies din birou, bat la usa, intru in alt birou. Doamna Anca Popa imi comunica aceeasi  sentinta: imi pare rau, nu va pot ajuta! Mergeti la biroul de presa!

„Si tu … ofiţer de presa?”

Cobor din nou la parter. Politista Carmen ma intampina zambind fermecator.

O rog sa sune la biroul de presa.

– Alo, de la Poarta „B” va deranjam ! Cu domnisoara ofiţer de presa! Da? Si maine?!? Da? Ohh, ce pacat! Multumesc!

– Din pacate, – ma anunta cu durere in glas, – domnisoara Toni Varga,  ofiterul nostru de presa (apasat!), se afla la o conferinta de presa (mai apasat!), si nu mai vine astazi, iar maine lipseste toata ziua! Veniti luni! Ochii albastri zambesc. Simt ca o forta launtrică, mai puternica decat setea mea de informare, ma taraste catre o mlastina cu nisipuri miscatoare.

– Ramane pentru luni!, declar resemnat. Politista Carmen, cu ochi albastri‚ zambeste bucuroasa ca a gasit o solutie. A intuit gresit, in vocea mea, nasterea unui nou entuziasm care ma va readuce luni, in mod sigur, la Poarta „B” a Consiliului Judetean din Ploiesti. A reusit sa rezolve favorabil problema. Ca sa nu plec – nu-i asa?- de la Ploiesti, dezamagit. Vrea baiatu’ ciucalata? Ii da imediat, mamitica!

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult