Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roReportaj Mi-am luat diploma de inginer. Dupa 20 de ani. Epopeea

Mi-am luat diploma de inginer. Dupa 20 de ani. Epopeea

scris de Roland Catalin Pena
185 afisari

.

 Mai intai am dat un telefon. La arhivele Politehnicii Bucuresti. Apoi mi-am facut curaj o luna. Simtisem eu ca nu-i de joaca. Asa ca l-am luat si pe Robert cu mine. Sa fie martor si fotoreporter.


Am intrat in curtea Politehnicii, cu Loganul lui Robert, ca-n branza si am parcat langa rectorat pentru ca de acolo nu mai aveam cum sa inaintam. Doar daca aveam card de acces, cu toate ca noi vroiam sa iesim, sa ajungem la Facultatea de Mecanica Agricola, unde imi termiasem studiile de „tractorist”, fix in vara lui 1989.

In sfarsit, o luam la picior, distanta fiind undeva la cam un kilometru. Ajungem in fata facultatii. Surpriza, nu mai sunt tractorist, intre timp am devenit, fara sa stiu, inginer in sistemele biotehnice. Etetee, ce m-am smecherit! – ma gandesc. Stau la poza, ca sa am dovada noii mele calitati, dupa care urc la secretariat, la etajul 1, exact unde-l lasasem in urma cu 21 de ani.

Sarut mana!

Buna ziua!

As vrea sa-mi iau diploma si am auzit ca trebuie sa-mi dati dvs. o fisa de lichidare.

Imediat! Cum va cheama?

Ma prezint. Doamna secretara mai are o curiozitate, in ce an am absolvit? Ii zic. Face ochii mari, ce-o fi facut asta pana acum? Presa, raspund eu tot in gand.

Pune hartia pe birou. „Cine v-a fost indrumator de proiect?”. Luat repede, nu-mi amintesc. Zic, parca-l Weber il chema. Alti ochi mari. „N-am auzit”, ma pune doamna la punct. „Dar de ce ma intrebati?”. „Pai, trebuie sa semneze pe fisa”. Oleleee…fac eu.

Oricum trebuie sa mergeti cu fisa la caminele studentesti daca ati stat in camin.

Am stat, dar pot zice ca n-am stat.

Cum sa ziceti, daca deja mi-ati spus ca ati stat?

Doamna, s-au prescris crimele din decembrie, iar in Politehnica nu s-au casat cearceafurile?

Asta e regula. Mergeti in P6, de acolo luati stampila. Dupa care mergeti la biblioteca facultatii.

Nici astea nu s-au prescris??? Unde e?

In fostul TCM.

Dupa care merg la rectorat si-mi iau diploma, incerc eu marea cu degetul.

Nu, va intoarceti, dar intai treceti pe la contabilitate, in rectorat.

Pai de ce sa ma intorc?

Sa va semnez eu si decanul.

 

Si daca a murit?

 

Ma trec transpiratiile, pe putin trei kilometri de facut. Iau fisa, cobor sa-mi sun un prieten. Ba, Bazdace, cum il chema pe indrumatorul meu de proiect, ca am un lapsus. Bayer, ba zice el, dar ce-ti veni? Pai incerc sa-mi iau diploma. Pe Bazdac il apuca rasul: Ba, am avut si eu o tentativa, dar am abandonat-o pe la jumatatea circuitului, ca pierdeam trenul. E lucru’ dracu’. Ai nervii la tine? Ii am, dar deja sunt pusi pe moate.

Robert care marasluia alaturi, ma intreaba, dupa ce inchid telefonul:

Dar ce-ti trebuie numele aluia?

Trebuie sa dea cu plaivasul pe coala asta.

Si daca a murit?

Hait, asta ar mai lipsi. Ma rog in gand ca dom profesor sa fie bine, sanatos si la facultate cand ma intorc.

 

La biblioteca. Etajul 3 in fostul TCM, azi IMST

 

Cioc, cioc si intru. Va rog sa iesiti si mergeti la ghiseu. Ies, doi pasi la stanga si sunt in fata ghiseului.

Ce doriti?

O stampila si o semnatura pe fisa asta de lichidare.

Dati-mi legitimatia de biblioteca!

De unde doamna? Dupa doua decenii? Si mai bag o data textul cu crimele din decembrie 1989.

Doamna zambeste, poc o stampila si o semnatura, fara nicio verificare. „La revedere”. „Multumesc, sarut mana”.

Din nou la picior, spre P6 .

 

La camine, in Regie

 

Buna ziua. Pentru lichidare.

Buna ziua, in ce camin ati stat ultima data.

Parca in P13, sau asa-mi amintesc dupa 21 de ani.

Administratorul zambeste larg: Trebuie sa mergeti acolo. Asta e procedura, n-am ce sa va fac!

Ptiu, idiotule, ma gratulez. Nu puteai sa zici ca n-ai stat in viata ta in camine!

Hai Roberte, drumul spre diploma de inginer e lung.

In P13 avem noroc sa gasim administratora. Rade, cand ii zic sa verifice daca am fugit cu patul in 89. Iscaleste, pune stampila si zice cu nostalgie: Mecanica Agricola, eheeee, ce baieti. Dar nu eram administratora voastra. „Stiu, doamna, stiu…”. Si schimbam scurte impresii despre administratora de atunci. Concluzia amandurora: Mare doamna, mare caracter, daca ne suporta.

{gallery}gallery/05/fotografii_diploma{/gallery}

 

Inapoi in Politehnica

O luam printre camine, facand pe ghidul lui Robert. Aici era cantina R3. Aici juca tenis cu piciorul insusi Videanu…

Dupa ce trecem podul peste Dambovita, alta problema. Robert facuse deja bataturi, de la noii sai adidasi. „Pana la masina mai ajungi?”. Ajungem amandoi. El ramane sa se oblojeasca la masina, eu intru in Rectorat. Trebuia sa bifez si contabilitatea Politehncii. O bifez, ce sa fac?

Refac primul drum: Rectorat-Facultate.

Intru triumfator in secretariat: „Le-am luat! Si mi-am amintit si cum il cheama pe indrumator, dl. Bayer. E aici?”. Momentan nu, spune doamna, dar nu e nicio problema, si-mi ia fisa. In trei minute sunt in drum din nou spre rectorat, cu toate stampilele la zi.

Unde sunt arhivele?, intreb prima persoana ce-mi iese in cale la intrarea in rectorat. La 3. Urc la 3. „Sarut mana, dupa diploma”. „In ce an ati absolvit?”. Zic. „Atunci mergeti la subsol”.

Ce s-o mai lungesc. Ajung la subsol. Buna ziua-buna ziua. Pun iarasi banda. „Va dam imediat diploma. Dati-mi fisa de lichidare si pozele”. Ma execut. „Aaaa, pozele nu sunt bune, trebuiau pe carton!”. „Dar pe carton mi-a zis fotograful ca sunt”. „Or fi, dar de la firma asta nu sunt bune, se intineaza cerneala de pe stampila”. Ma trec din nou toate apele. „Si acum cum procedam?”. „Mergeti la Cora in Militari si faceti acolo altele”.

Mamaaaa, cu ce am pacatuit asa grav?????

 

Hai la Cora

 

Dau de Robert in parcare. „Hai repede la Cora!”. „Cum iesim, ca n-avem cartela?”, vine intrebarea lui legitima. Ne gandim ca cel mai bine e sa stam langa bariera si cand iese o masina ne rugam de sofer sa ne dea si noua cartela. Ti-ai gasit, toata lumea e speriata ca se prinde portarul si o sa aiba probleme. Intr-un tarziu, unei doamne, care vazuse ce ni se intampla, i se face mila de noi. Se duce la masina si ne aduce cartela ei. Iesim si ne intalnim dupa colt, unde privirile vigilente ale paznicului nu bat, sa-i inapoiem obiectul.

La Cora, cei de la Kodak imi scaneaza fotografiile care nu corespunsesera, imi iau 20 de roni, dar, a dracului fatalitate, aratau ca primele. Mi se explica ca astea sunt bune, ca toata lumea care isi ia diploma la ei le fac. Mmmmm, imi cam pute! Ma rog, nu mai e timp de injuraturi ca se inchide la arhive. La reintrarea in Politehnica, stop, taxa sase roni ca sa intri cu masina. Platim si da-i pedala spre rectorat. Parcam in fata barierei cu cartela, macar lectia asta o invatasem.

Val-vartej catre subsol, unde ma astepta scarba de diploma. „Gata, am poze de Cora!”, ma laud. „Dar taxa ati platit-o?”.Mamaaaaa care faci gogosi…”Cat si unde????”. „15 roni la casierie, sper sa mai fie deschis”, ma incurajeaza functionara. Hai ca am si noroc, casiera tocmai vroia sa traga ghiseul. Ma serveste.

Predau chitanta, iau diplomele, ca e si aia de Bac atasata.

Acum pot sa le pun in rama, ca la altceva zau ca nu mai sunt bune! Spuneti si voi daca nu a meritat efortul…

Aaaa, sa nu uit. Dedic acest reportaj doamnei rector Ecaterina Andronescu, cu precizarea ca si crimele din 1989 s-au prescris. Si ca uniforma de premilitara tot n-am predat-o.

Hai ce le-am tras-o!

 

Foto: Robert MIRCEA

0 comentariu

Pribeagul 23-09-2010 - 19:11

numai asta ne mai lipsea, in rest le avem pe toate.

Ca-n povestire: exista doua posibilitati:

1. Sa lasam lucrurile asa. Cu timpul, in secole, umanitatea va face diferenta intre romani, etnia roma, si… Roma.
2. O actiune energica, initiata si condusa de mass media, pentru revenirea la starea initiala, cel putin in documentele oficiale romanesti.

Ar mai fi posibila… a treia cale. Statele sa faca un efort sa le faca loc in… Crimeea, un loc placut, unde pot face ce vor, si sa se numeasca cum vor.
Marginenii, vecinii nostri, ar putea sa inteleaga acest lucru si sa fac un pustiu de bine pentru umanitate, ca multumire pentru faptul ca, parca, prea le-au primit fara efort pe toate.

Daca lasam lucrurile in voia lor, s-ar putea s-o ia razna.

Este jenant. Zilele trecute, imi povestea o cunostinta, medic in Franta, ca spunind ca-i rominca, desi n-are urma de trasaturi tiganesti, a fost intrebata: esti roma? Saraca de ea, a ramas perplexa.

Viorica Ianc 24-09-2010 - 06:16

Isi rad in barba!
Manipularea si confuzia sunt reusite !
Pentru anumiti tigani port un mare respect
Acum vreo 30 de ani o tiganca din Sibiu
(vanzatoare la un chiosc de ziare) m-a
ajutat nespus de mult !!!
In 1989 fiind fugara la „granita verde” o
tiganca din Arad cu umor, de multe ori
mi-a fost sprijin psihic. Io nu aveam bani
sa pot plati mafiotii romani care faceau
drumuri peste…
Tito a reusit mai bine sa-i integreze pe
tigani. Sunt multe vanzatoare pe aici la
Plus,Ziel-Punct,Billa…
Dar turnuletele din Romania poate rezista
pana la primul cutremur.
Spaniolii au spus cred ca ieri, ca pentru
toti gitanii Andaluzia este potrivita !

Shtrul 24-09-2010 - 09:59

Vor sa se mute din Israel in Romania si si-au propus sa ne discrediteze, ca sa le fie mai usor sa ne arunce afara din tara. Prin Petre Roman si Iliescu i-au redenumit pe tigani, in asa fel incat sa se creeze confuzie in randul celorlalti europeni si romanii sa fie considerati tigani, o populatie care nu munceste si creeaza peste tot probleme.

Romani, multumiti-i lui Petre Roman pentru aceasta magarie !

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult