Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roReportaj O mare între dealuri înverzite

O mare între dealuri înverzite

scris de Teodor Seran
64 afisari

Fascinaţia provocată de apa barajelor de munte pare a fi eternă, transmiţându-se din generaţie în generaţie, chiar dacă în lume se construiesc din ce în ce mai puţine baraje. Prins în chinga dealurilor din nordul oraşului, barajul de la Pucioasa fascinează nu doar prin luciul misterios al apei, cât mai ales prin senzaţia provocată de dulcea îmbrăţişare dintre dealuri şi apă.

Baraj Pucioasa

Construit cu aproapte jumătate de secol în urmă, barajul poate fi socotit un veteran al acestui gen de construcţii hidrotehnice. Năvalnicul râu Ialomiţa a fost oprit aici din scurgerea năvalnică şi uneori distrugătoare pentru locuitorii riverani, devenind prin acumularea în spatele barajului de beton, principala sursă de alimentare cu apă a locuitorilor din oraş. În aval de baraj a fost construită o staţie de tratare a apei, pe care locuitorii o denumesc «Uzina de apă». Pe un panou aflat la intrarea în staţia de tratare sunt afişate informaţii la zi despre calitatea apei potabile care pleacă din staţia de tratare. «Trimitem zilnic buletinele de analiză a calităţii apei la Primărie, la panoul de afişaj, pentru a fi citite de către locuitorii oraşului ! », ne relatează Vasile Cornel, maistru de tură la Staţia de tratare a apei.

Urcăm pe coronamentul barajului unde întâlnim un singur pescar. Costel Dragomir din Pucioasa-Sat, este la pensie şi chiar dacă afară vremea este mohorâtă, a venit şi astăzi la pescuit, să încerce peştele la râmă şi la mămăligă. « Trage, nea’ Costică ? » -« Nu trage nene ! Dar eu vin la pescuit aşa, nu pentru peşte, ci doar ca să îmi fac programul zilnic de ieşire la aer curat ! Plus că sunt şi îndrăgostit de natura asta!». Trage brusc undiţa din apă şi scoate în aer un ciortănel care se zbate furios în vârful undiţei.

Nea Costică elibereză tacticos peştişorul din cârlig, pe care îl aruncă cu grijă în apă. Apoi fixează cu grijă o râmă nouă în cârlig şi aruncă firul departe de mal. « Vine şi altul mai mare ! Acum este răcoare şi mai stau şi ei pitiţi ! Prind şi de-o ciorbă, dar mai importantă este relaxarea în aer liber ! » În aer pluteşte o linişte atotcuprinzătoare, iar peste luciul apei pluteşte o umbră magică. Natura şi omul şi-au dat mâna, realizând o lucrare monumentală, de care cei aflaţi în vacarmul marilor oraşe se pot bucura oricând atunci când trec prin Pucioasa.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult