Odessa mama

scris de Ziua Veche
71 afisari

.E titlul hitului care rasuna prin barurile, cluburile si restaurantele celui mai cosmopolit oras din Ucriana: Odesa. Loc care atrage ca un magnet oamenii cu bani din republica, dar si pe cei din Moldova sau Rusia, orasul port-statiune de la malul Marii Negre frapeaza, in primul rand, prin contrastul cu regiunea a carei capitala e. De la cladiri masive cu 24 de etaje si limuzinele cu geamuri negre care impanzesc strazile e distanta mare pana la Ij-rile cu atas, Jiguliurile vechi si casele de chirpici care sunt omniprezente in regiunea Odesa. De la bulevardele pe sase benzi, la stradutele desfuntate si pline de gropi ale oricarui sat din regiune, de la magazinele cu marfuri aduse de la Paris la surpapret, la unicul magazin general cladit pe vremea soiuzului in toate satele din Republici. .Odesa e celebru pentru scarile Potiomkin. Cele cateva sute de trepte care fac legatura intre port si platoul pe care se afla statuia primului guvernator al orasului au fost locul unor sangeroase confruntari intre armata tarista si marinarii de pe curcisator in timpul Revoltiei ruse din 1905, avanpremiera la lovitura bolsevica din 1917. Istoria moderna incepe in prima jumatate a secolului 19, dupa ce rusii preiau orasul de la otomani in urma tratatului primul razboi cu turcii, care se incheie in 1792. si pentru ca a fost vorba de fondarea unui nou oras, tarina Ecaterina, cuceritorarea, a adus arhitecti francezi care sa cladeasca la Marea Neagra o metropola.


 

Guvernator l-a numit pe ducele de Richelieu, fugar in tara sa dupa victoria Revolutiei de la 1789. Influenta francezilor in sistematizarea si ridicare orasului a fost atat de mare, incat primului guvernator i s-a ridicat o statuie in 1928 chiar in fata portului, intr-o piata care aminteste de asezarile romane. Richelieu priveste catre mare, de acolo de unde aveau sa vina marinarii revoltati de pe Potiomkin, si toata lumea se inghesuie sa faca poze cu el. Exista si o legenda care spune ca daca pui mana pe banii de pe placile care flancheaza statuia o sa te imbogatesi, asa ca bronzul din locurile cu pricina nu sunt iertate de nimeni si sunt vesnic stralucitoare. Ducele a colonizat orasul cu diverse etnii, multi dintre noii locuitori fiind romani din moldova. Pe langa acestia mai sunt gagauzi (turci crestinati), bulgari, alabanezi, armeni, greci, polonezi, evrei, francezi sau italieni. Evident exista multi rusi si o mana de ucrainieni.

Ocupantul roman

Romanii nu sunt, insa, bine vazuti in Odesa. Pe langa faptul ca au capturat rebelul crucisator Potiomkin si l-au dat pe mana armatei ruse punand capat Revolutiei, romanii sunt pereceputi, alaturi de nazisti si fascisi, ca niste ocupanti cotropitori din al doilea razboi mondial. Iar puterea sovietica a avut grija sa pastreze vie amintirea “marelui razboi pentru apararea patriei”, politica continuata cu succes de catre Kiev. Odesa este o pata pe istoria armatei Romane prin masacrul de la 22 octombrie 1941 ordonat de Antonescu ca represalii la o actiune a partizanilor sovietici. Miile de oameni executati atunci la intamplare fac parte din istoria care se repeta la scoala in fiecare zi. Cu toatea acestea, am gasit in Odesa multi vorbitori de limba romana, unii rezidenti, altii veniti la studii din regiune, (unde traiesc aproape 150.000 de romani care, sub presiune, s-au declarat moldoveni) sau din Republica Moldova.

Potiomkin

.Piata pe care este amplasata statuia in stil roman a duceului francez se afla la o inaltime apreciabila fata de faleza, astfel ca privelistea asupra garii maritime si a portului iti taie respiratia. Scarile Potiomkin sunt permanent populate pentru ca exista obiceiul urcarii si coborarii lor in semn de omagiu adus revolutionarilor. Din piata se fac trei artere. Una conduce catre recent ampasata statuie a tarinei Ecaterinei, cuceritoarea. O alta artera, exclusiv pietonala pleaca de la casa guvernatorului, trece prin piateta si se termina la Primarie cu o statuie dedicata poetului rus Puskin. Toate cladirile din acest perimetru sunt ridicate in stil francez de secol 18-19. De la statuia tarinei, spre gara, exista un bulevard care constituie axul central al centrului vechi si care poarta numele imparatesei. De altfel, Odesa a avut parte de alt tratament decat mare majoritate a oraselor si stelor din regiune, in sensul ca s-a operat toponomia strazilor, astfel ca nu mai intalnim la tot pasul bulevardul Lenin, Ceapaev sau cine stie ce alt erou sovietic, numele revenind la cele avute anterior epocii comuniste. Masura a fost greu de aplicat in alte sate, mai ales din cauza necesitatii schimbarilor actelor de populatie. Procedura foarte grea in Ucriana daca tinem cont ca pentru un buletin nou se asteapta sase luni, in regim normal. Pe calea scurta, a spagii, omniprezenta in tara vecina, se rezolva totul in doua ore.

Fete frumoase si limuzine cu gemuri negre

.Odesa este un oras destul de greu de strabatut la picior. Distantele sunt mari, desi pe harta nu par. intins pe o surpafata de peste 200 de km patrati, similara cu cea a Bucurestiului, Odesa are o populatie de un milion de locuitori, insa in sezonul estival ajunge si la trei milioane de suflete. Plajele sunt asezate in sudul orasului, flancate de hoteluri gigantice de 24 de etaje sau ansambluri pentru bogatasii rusi sau ucrinieni. in oras nu prea exista taxiuri. Se merge mai mult cu autostopul, iar tarifele sunt foarte negociabile. Transportul in comun cu tramvaie, maxi-taxi-uri de muzeu sau trolibuze, se poate face, in general, pana la lasarea serii. Traficul rutier este haotic, nici o regula de circulatie nefiind functionala. Echipaje rutiere se afla la tot pasul, insa scopul militienilor este de a-si rotunji venitul din spaga pentru ca in Ucriaina, neoficial, posturile se cumpara exact ca pe vremea fanariotilor. Regula in trafic nu este prioritatea de dreapta, ci cea a masinii mai scumpe. Odesa este plina de limuzine tunate, desi nu am vazut si reprezentantele auto care sa le vanda. Aproape toate au geamurile negre, asa ca nu sti cine scoate capul pe geam si cu ce scop. Se spune ca in Ucriaina masinile second-hand sunt foarte ieftine si pot fi comandate in orice echipare, insa inscrierea in circulatie se face cu o conditie: sa nu iesi cu ea afara din tara. Fetele sunt multe si frumoase. Rusoaice, moldovence sau ucrainence, acestea sunt atrase din toate regiunile in sezonul de vara la vanatoare de bogatasi dornici sa-si iroseasca averile departe de ochii consoartelor. Nu exista prostitutie de trotuar ca in Romania, insa agatamentul imbraca alte forme. De obicei, fata (sau fetele) se aseaza la o masa si-si comanda sampanie, aproape fara exceptie. Nu trec cateva minute si isi fac aparitia unul sau mai multi omnipotenti care comanda domnisoarelor o sticla intreaga de samapanie, iar pentru ei ceva tare. Scena nu are loc in cluburi, asa cum se intampla in Romania, ci in orice local public, fie chiar si la o terasa unde oamenii vin sa manance. Apropo de mancare, asta ar fi un capitol pozitiv de consemnat intr-o calatorie prin Ucraina. Bucataria este destul de apropiata de cea romaneasca, in sensul ca pot fi servite la orice ora diverse soiuri de ciorba, cu titlul de bors sau solianca. Nu exsita insa conceptul de mic dejun sau ceremonia cafelei de dimineata. Si nu cumva sa cereti omleta sau cotlet ca v-ati ars, veti primi ceva care nu are legatura cu denumirea din limba romana. Evident ca in Odesa exsita multe restaurante de fite la care o masa obisnuita poate costa cat salariul unui profesor. Dar nu va faceti griji, desi este aceeasi Mare Neagra, poate putin mai limpede si mari rece, Odesa nu prea are cum sa fie o destinatie turistica pentru romani pentru ca putini s-ar incumeta sa parcurga un drum de peste 300 de kilometri prin gropi. Era sa uit…am trecut si pe strada Malaia Arnautskaia, acolo unde Ostap Bender, personajul lui Ilf si Petrov, spune ca “acolo se face tot traficul”, nu mai e asa, traficul s-a mutat ceva mai spre centru si e mai rispit.

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult