Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roReportaj Poveste de la Fisc sau surpriza din cusca cu lei

Poveste de la Fisc sau surpriza din cusca cu lei

scris de Ziua Veche
2 afisari

.Aceasta este o poveste cu personaje reale: eu, inspectorii fiscali si statul roman, cel mai mare smecher, hot de buzunare si praduitor in forma continuata pe care l-am intalnit pana acum.


Cand credeam ca nu mai pot avea surprize la Fisc, dupa ce am trecut, in 2009, printr-un mare calvar, certuri la administratie, cerere de regularizare si asa mai departe,  dupa ce am platit toata somatia plus penalitatile, realitatea imi demonstreaza ca cineva acolo, sus, adica legiutorul, a avut grija ca cetateanul sa fie vesnic dator. Chiar daca ai platit tot. M-am hotarat sa va povestesc cum stau lucrurile la Fisc, ca sa va inarmati, inainte de a calca pragul administratiei, cu multa rabdare si calmante la purtator. Pentru ca statul are surprize pentru fiecare.

 

Luni, 17 mai 2010, ultima zi de depunere a declaratiilor fiscale pentru anul 2009. Am plecat spre administratia fiscala destul de linistita, stiind ca am platit darile catre stat pana la ultimul ban cerut prin somatia de anul trecut, adica impozitul pe care il aveam plus o penalizare pe care nu stiu cum au calculat-o domnii de la Fisc, dar in fine. Am scos atunci banii ceruti la casierie peste suma din somatie si am platit. Tot. Nu am sa va ametesc cu prea multe cifre pentru ca nu e cazul. Aveam de dat vreo cinci milioane, de unde, inainte de a cere regularizarea ma trezisem cu o suma in plus de vreo 18 milioane. Dupa regularizare, s-a constatat greseala.  Pe suma ramasa dupa acest procedeu de reperare si indepartare a erorii, mi s-a mai adaugat o penalizare, de 0,1 la suta pe zi pentru ca nu platisem cu un an in urma intrucat habar nu avusesem. Adica nu primisem nici un fel de somatie pe 2007 ca sa platesc ceva pentru 2008. Mi s-a explicat atunci ca nu e obligatoriu sa primesti somatie pentru ca toti contribuabilii se pot uita pe internet. O aberatie. De parca tanti Leana, anjagata din varful dealului Feleacului, ar avea internet. Sau chiar toata lumea din tara asta. Sa trec, insa, mai departe…

Deci, in toamna lui 2009, m-am trezit cu somatia de 500 lei (5 milioane lei vechi) si amenintarea ca daca nu platesc in zece zile ma…executa! Hait! Am fugit repede la Administratia fiscala. Si am platit tot. Chiar daca aveam sa fiu suprinsa cu suma de la casieriei era mai mare cu 140 de lei decat ce era in somatie! Cica penalizare!

 

Acum, adica luni, 17 mai 2010, cand m-am dus la administratie iarasi, ca orice cetatean pasnic platitor de impozite,  ca sa-mi depun declaratia 200 pentru drepturi de proprietate intelectuala de la cele doua ziare la care am lucrat in 2009, adica de la Gardianul si Cotidianul, am facut cerere pentru atestare fiscala, prin care se arata ca nu ai, la acest moment, nici o datorie catre stat. Numai ca, inainte de a face lucrul asta, am aflat cu surprindere ca mai am de platit ”o ramasita” de 47 de lei. De unde? – a fost intrebarea mea. Saracii inspectori au cautat prin tot dosarul, au facut din nou calcule si s-au dumirit. N-o sa va vina sa credeti care a fost pana la urma explicatia.

 

Inspectorul fiscal, o doamna foarte draguta mi-a spus, ca si cum am fi descoperit impreuna America, unde era buba. Sau mai bine zis, de unde provine suma de 47 de lei, care nu aparea la data la care am cerut, in toamna lui 2009, sa platesc tot ceea ce am de platit, inclusiv penalitatile. Cica cei 47 de lei sunt alte penalitati, care nu fusesera calculate la data la care eu am platit la casierie somatia si penalizarile aferente. Povestea inspectorului suna asa: ”Somatiile catre cetateni au fost facute prin luna mai-iunie, dar ele nu au fost trimise prin posta, pentru ca nu am avut bani de timbre!”. Si le-au trimis abia in toamna, cand au avut acesti bani. Pe perioada aceasta, au curs penalitati in continuare, la suma pe care o aveam de platit, scrisa in somatia blocata de bugetul lor de austeritate. Ce sa mai zic? Am amutit! M-am dus cu gandul la programul Gotica, o porcarie de sistem informatic achizitionat in timpul domniei lui Sebastian Bodu la ANAF, greu de accesat, greu de cautat, greu de lucrat. Cifrele mi se roteau in cap si nu reuseam sa ma desprind de 47. Patruzeci si sapte de lei penalizare pe perioada in care somatia nu mi-a fost trimisa din lipsa lor de bani de timbre. Mai puteam sa fac ceva?  Poate o greva fiscala. Dar singura nu as fi izbutit nimic impotriva sistemului. Asa ca, daca tot vroiam certificatul de buna purtare de la Fisc trebuia sa achit, fara sa scrasnesc din dinti, si cei 47 de lei. Ceea ce am si facut.

Am plecat cu portofelul aproape gol, cu sufletul la fel de golit de sentiment patriotic, dupa ce ma lasasem inca o data prostita de stat.

 

Daca m-as fi nascut si as fi trait intr-o tara in care actul de justitie ar fi fost unul corect si rapid, da. Atunci i-as fi dat in judecata. Dar asa…mi-as fi pierdut si banii, si timpul, si nervii.

Pe asta se bazeaza statul roman atunci cand te fura. Pe lipsa de reactie, pe sila pe care ti-o transmite si zici…lasa, frate, decat sa pierd timpul prin judecati si sa-mi curga in continuare penalizari pe zi la suma pe care o am stocata in calculatorul de la Finante, mai bine pa!

 

Nota. Aceasta relatare nu este un protest impotriva inspectorilor fiscali care APLICA LEGEA, ci a LEGIUTORILOR din Parlament, care i-au dat statului instrumente prin care sa ne nedreptateasca pe toti. In fiecare an. Si s ase planga, prin reprezentanti, ca nu sunt bani la buget. La poveste as mai adauga ce mi-a zis un avocat specializat pe domeniu. Si anume faptul ca acum, penalitatile pot curge fara limita, desi inainte, prin 2007, acestea nu puteau treaca de cuantumul sumei calculate ca impozit, dar si faptul ca exista o gramada de oameni care s-au trezit cu executari pentru sume prescrise (prescriptia fiscala fiind de cinci ani)  sau care au de primit bani de la stat inapoi, dar statului nu i se percepe nici o penalitate de intarziere la plata catre cetatean.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult