Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roReportaj România în miros de fân cosit

România în miros de fân cosit

scris de Teodor Seran
30 afisari

Viaţa complicată şi dezordonată de la oraş ne determină prin repetabilitatea ei să uităm că lumea este diversă şi că ar putea ascunde la sânul ei frumuseţi pe care nu le bănuim.

peisaj_Mioritic

Orăşeanul agresat de stresul urban, scârbit de aglomeraţie şi de beton, fuge bezmetic către o vale cu un firicel de apă şi un pâlc de pădure, „în natură”, ţintă falsă trădată fără nicio abatere de la fumul unui grătar. Ca să descoperi că lumea este şi altfel, ar trebui să mergi undeva la ţară, fără gândul de a ne ghiftui cu mici şi bere până la refuz. Să rămânem câteva zile printre oameni, să îi vedem cum trăiesc. Cum se bucură de emoţii fireşti omeneşti, pe care ai dori să le încerci si tu personal. În astfel de locuri şi printre astfel de oameni ai ocazia să simţi în cerul gurii gustul adevărat al vieţii.

Urcând spre satul de pe plai

Satul Brebu este aşezat pe plaiul unui deal generos care taie în două ţinutul: nordul dominat de munţi neguroşi şi sudul străbătut de ape vijelioase. Îndrăgite de români, Plaiurile Subcarpaţilor, sunt locurile cu lumină, de unde se văd ca în palmă satele din jur. Loc de odihnă şi de meditaţie rurală, zona de plai era ocolită pe timpul iernii, atunci când era înţesată de haitele de lupi. Tot acolo sus, în lumina poienilor, apăreau ca nişte năluci cetele de haiduci, înghiţite cu repeziciune de adâncul pădurilor. Drumul întortocheat şi abrupt urcă pe marginea unui râu fără prea multă apă, către care coboară la adăpat cireada de vaci aflată pe islaz. Peisajul are o frumuseţe tulburătoare, de nebănuit. Pe la jumătatea drumului simţi că ai drept tovarăş de drum singurătatea, o companie agreabilă, pe care o accepţi cu îngăduinţă. Nu ne aflăm propriu-zis pe un drum de ţară, pentru că asfaltul nu poartă urme de căruţă sau amprenta unor dejecţii animale. În jurul nostru se află doar natura mândră, tăcută şi  verde. Singurătatea ne ţine de mână în timp ce urcăm.

Satul cu toarta agăţată de cer

capita_fanAtunci când eşti aşezat pe coama unui deal, în stânga şi în dreapta, se află întotdeauna o vale adâncă si întunecată. Casele sunt aşezate pe ambele părţi ale drumului lipsind grădinile întinse, fără pantă. Există doar livezi de prun şi de măr care coboară până în fundul văii. Peisajul te îndeamnă la visare, iar natura pare încărcată de emoţia întâlnirii cu noi vizitatori. Pentru că totul pare frumos şi bun, eşti tentat să crezi că în aceste locuri poţi să speri  la o viaţă mai bună. Oamenii îşi duc traiul aşa cum o fac de  sute de ani, bucurându-se când se întâlnesc şi salutându-se cu sinceritate. Politeţea nu este artificială, de tip englezesc, salutul ajutându-i să se cunoască mai bine şi să îşi întărească prieteniile. Senzaţia de bine vine şi de la ospitalitatea locuitorilor, dispuşi în orice moment să te primească în curte pentru o discuţie mai lungă. O chimie inexplicabilă a vieţii îi transformă pe oamenii de la ţară în veritabili înţelepţi. „Dacă avem sănătate, este de ajuns! În rest, le ducem pe toate!”, spune sfătos tanti Lenuţa. Vine din fundul văii, de la ţarina cu fân. A fugit acasă pentru că a venit ploaia. Când e vorba de fân, face orice: încarcă în căruţă, face clăi şi descarcă din căruţă. Filozofia oamenilor de la munte este simplă: dacă munceşti, ai. Trebuie să te gospodăreşti: să ţii o vacă, un purcel, nişte găini, să ai grijă de o grădină care să îţi dea legume şi să alergi de dimineaţă până în seară. Are şi pensie, 470 de lei, de la fabrica de textile din Pucioasa, unde a lucrat 25 de ani. Băiatul este plecat în Spania si nu a mai venit acasă de 5 ani. Le vine greu fără el, pentru că a îmbătrânit şi Nicu, bărbatu-său. Cea mai grea muncă bărbăteasca este la coasă. Bagi un om să cosească şi îţi cere 50 de lei pe zi, mâncare şi ţuică. „Când bagi un om la chirii, trebuie să îi dai mâncare cu carne şi băutură! Altfel, nu vine!” Tanti Lenuţa ne invită să o vizităm şi să îi gustăm brânza pe care a învăţat să o facă pe Valea Dâmboviţei, la Bran, când era copilă. Refuzăm şi îi citim în ochi părerea de rău. Ploaia a stat, iar norii au fugit pe vale spre Fieni, lăsând cerul de un albastru deschis să ne zâmbească printre nori.

„În podul cu fân, dragostea miroase a flori de câmp…”

la-81-de-ani-Iosif-pinigau-nu-ia-nicio-pastila.jpgCoborâm agale spre răscrucea de pe plai, acolo unde satul se află între două cumpene. Apuci pe drumul din stânga, ajungi în ţinuturile străbătute de râul Ialomiţa, în timp ce, dacă apuci drumul din dreapta, ajungi în ţinuturile străbătute de râul Dâmboviţa. La răscruce îl întâlnim pe Iosif Pinigău, care urcă domol spre casă cu doua furci de lemn in spate. La 81 de ani încă mai munceşte la câmp. Adună prunele şi are grijă de fânul cosit, să nu îl strice ploaia. Are o pensie de 600 de lei, pe care o chiverniseşte cu grijă, dar banii  tot nu ii ajung. Are inima bună şi nu ia nici o pastilă. Mai bea şi câte o ţuică. „Omeneşte!”, precizează nea Iosif. Înainte lumea era mai veselă si oamenii se distrau mai mult, pentru că  aveau inima mai usoară. Acum, românii s–au înrăit. „Nici rudele nu se mai ţin de rude! Eu am metoda mea: cum îmi dai bună ziua, aşa îţi şi mulţumesc!”, mărturiseşte bătrânul. Oprim lângă livada lui Florin Pinigău, nepotul bătrânului. Se străduieşte să termine un prepeleac de fân. Coseşte fân de la 14 ani şi a adus acasă zeci de căruţe cu fân uscat pe care le-a suit în podul  grajdului.  Când era tânăr şi îndrăgostit dormea  vara cu Viorica în podul cu fân, în mirosul de flori de câmp. „ Acum avem un pat dublu! E lat cât camera! Din când în când, mă mai întîlnesc şi cu Viorica!”, râde Florin. La 38 de ani se gândeşte că ar putea să mai doarmă în nopţile de vară în podul cu fân. Îi urăm succes şi refuzăm cu greu invitaţia de a vizita odaia de vară din livadă unde se adăposteşte de furtună şi mănâncă la umbră în verile toride. Deasupra noastră soarele a început să ardă cu putere. Plecăm din Brebu cu credinţa sigură că în această zi de vară, în toată România se coseşte fân şi se fac clăi, într-un soi de horă îndârjită, cu un tempo îndrăcit, impus de nori ameninţatori şi negri, care apar când nu te aştepţi deasupra fâneţelor. ion-neaguvine-de-la-fan.jpgLa intrarea în Runcu, o căruţă uriaşă, încărcată cu fân care miroase năucitor a flori de câmp, ne taie calea. Transpirat şi cu faţa bronzată, Ion Neagu ne zâmbeşte din vârful căruţei. Ne invită să îi vizităm gospodăria şi casa pe care a construit-o cu ajutorul băieţilor din Spania. „Cât timp face nevasta o mămăliguţă să mâncăm cu brânză, gustăm şi o ceaşcă de ţuică! Natural garantată!”, ne asigură Ion Neagu. Acceptăm cu condiţia ca gazda noastră să pună masa lângă căruţa cu fân. Ca să nu care cumva, să confundăm la un moment dat mirosul florilor de câmp cu mirosul sâmburelui de prună şi ferească Sfântul, să ne placă mai mult!

florin-pinigau-a-dormit-cu-viorica-in-podul-cu-fan.jpg

11 comentarii

Ioan 25-06-2011 - 15:21

Nota 10 pentru autorul articolului.

Aolica 25-06-2011 - 16:44

Nota 10 si cu cununitza pentru autorul articolului.

Neacsum 25-06-2011 - 16:48

Cee frumos, si lui Dumnezeu ii place !

Aolica 25-06-2011 - 16:52

Satul Brebu, Maramu! Face parte din comuna Ocna Şugatag.

Ocna Şugatag (Ukrainian: Окна-Шугатаг, Hungarian: Aknasugatag) is a commune in Maramureş County, northern Romania. A health resort, it is well-known for its salt water.

tata lu popa 25-06-2011 - 17:16

…este vorba de Brebu, Dambovita,….parca sat apartinator de Runcu, undeva pe langa Fieni/Moroeni

Doru Dragomir 25-06-2011 - 18:24

Ba nu, este vorba de Brebu din Prahova, aflat la cativa kilometri de Campina

Doru Dragomir 25-06-2011 - 18:25

Te inseli, e langa Campina si in apropiere de raul Doftana

bog 25-06-2011 - 23:54

Va mai recomand la intorsura Buzaului de la Patarlagele mergi in munte vreo 10km. E absolut fantastic acolo, o alta lume.

Termopan 26-06-2011 - 11:47

Am avut un coleg de facultate din Patarlagele. Mergeti cu incredere.

Adrian Teacă 26-06-2011 - 21:14

Voi aţi primit o comandă de la dna Udrea? După faza aia cu căpiţa? http://t.co/UBjKYzX

Pribeagul 26-06-2011 - 21:18

„In fanul de curand cosit,
Gandind la tine-am adormit;
Si de miresme-mbalsamat,
Un vis ferice am visat.
…..
Ce fericit as fi murit
In fanul de curand cosit!
Din somnul bland si fermecat
Sa nu ma mai fi desteptat…”

http://www.trilulilu.ro/adibihoreanu/6bb588c28be792

http://www.trilulilu.ro/popicarul69/47195b6cf6afac

Asistam la amurgul vietii la tara, a lumii taranesti.
Sunt slabe sperante ca aceasta lume va gasi forta de a se revigora, de a rasari, de a renaste… santoasa si… sustenabila…

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult