România văzută din balcon

A trecut aproape o săptămână de când nu a mai nins, mai sunt case şi localităţi izolate, dar a trecut febra, iar televiziunile mai fac doar propagandă pe ici pe acolo câte unui grup de sportivi sau miliardar care fac donaţii sau sport extrem prin satele uitate de primari, de consilii judeţene şi de Dumnezeu. A trecut febra asta, aşa cum a trecut şi febra Universităţii, şi acum e aşteptată febra inundaţiilor.

Televiziunile aproape îşi freacă mâinile în aşteptarea topirii zăpezilor, au ochit deja locurile şi localităţile sensibile, victimele inundaţiilor, dar şi victimele de presă, îşi instruiesc reporterii, pregătesc marile subiecte. Trăiască România Liberă, ţara tuturor dezastrelor şi profitorilor politici, financiari şi media. Toţi trăiesc cocoţaţi unii în spatele altora, precum muzicanţii din Bremen, celebrii cântăreţi din poveştile copilăriei mele.

Ceea ce rămâne însă şi pare să fie peren în România, este indiferenţa, lenea, lipsa unei atitudini civice la nivel majoritar, inconştienţa sau pur si simplu nesimţirea. Pe blogul unui bun prieten a apărut un articol cu nişte poze,  din care una arată” ingeniozitatea” unui posesor de autoturism care şi-a parcat maşina pe o grămadă de zăpadă. După ce ne-am ciondănit noi o vreme prin comentarii vizavi de vina unuia sau altuia, eu cel puţin am realizat că ne cam ciondănim degeaba. Vina e colectivă, nu contează procentele. Eu susţineam că de vină e administraţia care nu a luat zăpada de pe drumuri, pentru a da posibilitatea cetăţenilor să cureţe trotuarele. El susţinea că  a parca maşina pe un morman de zăpadă la mişto, este o dovadă de crasă nesimţire. Până la urmă, nesimţirea se manifesta şi de o parte şi de alta adică şi din partea autorităţilor şi din partea cetăţeanului şi uite aşa, fiecare făcea mişto de celălalt iar zăpada aştepta soarele să o topească, pentru că oamenii nu aveau nici un gând. Am ieşit pe balcon să mă răcoresc şi privind aşa în jurul blocului, pe stradă,  am văzut situaţia României şi am realizat de ce încă mai avem un preşedinte care face ce vrea el, un guvern care se îngrijeşte doar de vânzări cărora le spune privatizări, primării care se ocupă de spectacole şi fântâni arteziene pe banii cetăţeanului, şi de ce mai avem încă zăpadă pe străzi. Pentru că cetăţenii României, sunt (ca) vecinii mei de bloc şi de cartier .

Priviţi pozele şi spuneţi-mi unde greşesc . Şi încercaţi să le traduceţi în felul următor:

Zăpada=guvernarea

Maşinile = interesul cetăţeanului, proprietăţile

Şoseaua = drumul acestei ţări, direcţia şi grija faţă de cetăţean

Cetăţenii de pe stradă = cetăţenii României

Acum priviţi filmul şi pozele si spuneţi-mi ce vedeţi  la un moment dat, pe o zi cu soare, într-un loc în care urgiile naturii nu au fost cele despre care se face vorbire prin emisiunile televiziunilor cu rating. În plus, de 4 zile aici a fost soare iar zăpada se topeşte văzând cu ochii. Fac precizarea că ne aflăm într-un cartier oarecare din Craiova, în faţa unui bloc unde vara, dacă nu vii devreme acasă, nu mai ai unde să-ţi parchezi maşina iar vecinii se uită chiorâş unul la altul  pentru că nu au loc unde să-şi parcheze sărăciile de maşini. Sunt familii care au câte o maşină pentru fiecare membru al familiei, dar nu prea i-am văzut dând la lopată de când au început zăpezile. Hai să facem inventarul:

Foto 1. Aici avem dintr-o dată patru  situaţii:

a)      Avem maşini care sunt curăţate, deszăpezite , cu acces la şosea, deci maşini care au fost folosite sau pur şi simplu proprietarii au avut grijă să le aibă gata de pornire în orice moment;

b)      Avem maşini care au fost folosite puţin, apoi au fost lăsate acoperite de zăpadă, pentru că omul fie a avut altă maşină, fie s-a săturat să o tot cureţe, apoi să ningă iarăşi peste ea. Aşa că a decis să folosească taxiul, iar maşina lui să o cureţe Dumnezeu când o da soarele.

c)       Avem o maşină parcată pe partea carosabilă, nu trasă spre bordură, ci parcată, nu staţionată, repet PARCATĂ pe partea carosabilă pe direcţia şi traseul de mers al maşinilor aflate în circulaţie, e adevărat un pic mai .. retrasă, dar pe lungul şoselei.

d)      Avem locuri de parcare nefolosite pentru că nimeni nu a vrut să cureţe zăpada,  lăsându-şi maşina pe unde a apucat-o ninsoarea , fiindu-le lene să degajeze locul de parcare.

Foto 2.  Avem maşini curăţate , dar cu ieşirea blocată semn că proprietarul are grijă de ea dar nu a avut nevoie să plece cu maşina , sau s-a săturat să taie drum, iar drumarii să vină cu lama şi să astupe iar ieşirea.

Foto 3. Avem o culme a indiferenţei şi a lipsei de interes, aş spune criminală faţă de obiectul proprietăţii, cu o maşină din care se vede timid o oglindă, fiind în întregime acoperită de zăpadă şi necurăţată de la prima zăpadă. Nu ştiu în ce situaţie se află proprietarul, poate e bătrân, poate e bolnav, poate e plecat din localitate de mai mult timp, sau poate este total indiferent la ce se întâmplă cu bunul său şi teama de lopată este mai puternică decât grija faţă de maşină. Nu m-ar mira să descopăr că e genul de om care te strânge de gât, dacă cumva câinele tău s-a sprijinit de roata maşinii lui.

Foto4. Avem de a face cu un drum, foarte circulat, pe care utilajele drumarilor l-au decojit parţial cât să se spună că au trecut pe acolo, foarte greu se poate circula simultan pe ambele sensuri, trebuie să te retragi în zăpadă sau să te opreşti să faci loc celui ce vine din sens opus, la mica înţelegere.

În toate pozele, peste tot însă, tronează zăpada încă neridicată, de pe domeniile publice, de pe drumuri, de pe trotuare, pentru că autorităţile consideră că dacă au făcut un pic de loc să se circule, s-au achitat de sarcinile ce le revin. Iar cetăţenii se mulţumesc că se pot mişca cât de cât, înjură printre dinţi, îşi fac nervi, dar nu iau nici o măsură. Nu am văzut pe nimeni protestând în faţa primăriei din Craiova pentru nesimţirea autorităţilor, nu am văzut cetăţenii unui cartier în faţa unui bloc mobilizându-se şi organizându-se pentru degajarea trotuarelor sau a ţurţurilor de pe blocuri, nu am văzut nici o televiziune să prezinte astfel de situaţii şi să întrebe primăriile şi cetăţenii când au de gând să treacă la treabă. Dar încă se mai prezintă pe ici pe acolo, câte un fapt „senzaţional” cu câte un Becali local sau un reporter ajuns “primul” în cine ştie ce insulă de zăpadă.

Asta este România, o ţară în care ”ZĂPADA„ a căzut pe capul oamenilor cărora le este frică sau lene sau nu pot să mişte un deget pentru a o da la o parte, oamenii îşi lasă maşinile în zăpadă, dar se plâng că nu le pot folosi, “drumul” este curăţat atât cât să astupe gura oamenilor, şi să nu se spună că nu se poate circula, iar „cetăţenii de pe stradă” circulă cum pot, printre grămezi de zăpadă,  dar nu iau nici o măsură, îşi acceptă soarta, aşteptând ca soarele să facă ceea ce nici ei nici autorităţile locale nu fac.

Este soare în Craiova de patru zile. Oamenii aşteaptă ca soarele să topească zăpada, ca să poată apoi să se plângă de inundaţii. Toţi oamenii. Şi cetăţenii şi guvernanţii şi presa. Şi asta e tot România, privită de la balcon. Eu ies la zăpadă. Mai vine cineva ?