Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roReportaj Samuel Huntington şi Primăvara arabă

Samuel Huntington şi Primăvara arabă

scris de Roland Catalin Pena
14 afisari

Progresiştii, atât de activi în a impune lumii tot felul de utopii de fericire universală, încearcă de ceva timp să mai impună una: democratizarea islamului.

Samuel Huntington şi Primăvara arabă

Gândind prin contaminare, ei folosesc azi sintagmele “revoluţia de iasomie” sau “primavara arabă” pentru a eticheta cu naivitate revoltele populare declanşate contra regimurilor dictatoriale de pe celălalt mal al Mediteranei, impunându-şi să creadă, cu arogantă determinare, că popoarele arabe îşi doresc să înlocuiască despotismul oriental cu democraţia liberală şi pe Allah cu toleranţa raţională, progresistă şi laică. Lobotomizaţi istoric, au uitat că frecventabilul democrat Kerenski, a fost înlăturat de ideologul terorii – Lenin – privind azi sedaţi cum locul “revoluţionarului on-line” Wael Ghonim este luat de ghidul suprem al Fraţilor Musulmani, Mohamed Badie.

Dacă Wael Ghonim vorbea despre libertate – “Libertatea este o binecuvântare pentru care trebuie să lupţi”, Mohamed Badie vorbeşte răspicat despre califat: “Proiectul debutează prin crearea unui guvern solid şi se va termina prin instituirea unui Califat islamic drept”; asistăm astfel la o schimbare clară de discurs şi mesaj, libertatea si califatul fiind antagonice. Schimbare, nepercepută de mulţi analişti şi experţi care, ignorând ridicolul, aberează cu preţiozitate. Astfel, Cristopher R. Hillston, decanul Facultăţii de Studii Internaţionale Korbel şi ex.ministru secretar de stat pentru Asia de Est, declara nonşalant: ”Unul dintre aspectele cele mai promiţătoare şi îmbucurătoare ale „Primăverii arabe“ a fost remisiunea radicalismului arab în avantajul unor oameni reali, nerăbdători să abordeze probleme reale.”

Cât de “atenuat” a ieşit radicalismul arab din urnele de vot am aflat privind rezultatul alegerilor legislative din Egipt şi Tunisia. Tronând peste 75% din locurile parlamentului, caştigate de fundamentalişti, Yusuf Al-Qaradhawi, liderul spiritual al Fraţilor Musulmani, “abordează problemele reale”, anunţând concesiv: ”Mă gândesc că în primii 5 ani nu ar trebui să fie mâini amputate… O fază de tranziţie. Aceasta va fi o perioadă în timpul căreia îi vom învăţa pe oameni adevăratele legi ale Shari’a.”

“Oamenii reali”, despre care vorbeşte Cristopher Hillston, oamenii care au ieşit primii pe străzi, oameni asemeni lui Wael Ghonim, însetaţi de libertate, valoare caracteristică democraţiilor occidentale, oamenii reprezentaţi de partidul liberal Wafd, au obţinut doar 9% din mandatele parlamentare! Alegeri democratice, în urma cărora partizanii democraţiei sunt realmente zdrobiţi de votul popular! Acest fapt îmi aminteşte de constatarea lui Samuel Huntington: “Adaptarea instituţiilor democratice occidentale de către societăţile non-occidentale încurajează şi facilitează venirea la putere a mişcărilor politice anti-occidentale”.

În timp ce Mohamed Badie vorbeşte despre făurirea Califatului, iar Yusuf Al-Qaradhawi, despre impunerea medievalei Shari’a, Manuela Paraipan (analist de politică externă!) ne dă o veste liniştitoare: ”În general… Wahhabiţii nu-i stimează pe cei din Frăţia Musulmană sau aparţinând, formal, informal lor, considerându-i prea modeşti, cumpătaţi şi deschişi către valorile de origine creştină.”(!). În timp ce “analistul de politică externă” perorează febril despre orientarea “către valorile de origine creştină” a fundamentaliştilor islamici din Frăţia Musulmană sau despre “direcţia pro-civism bine înrădăcinată în mentalul colectiv” din teritoriile palestiniene (teroriştii Hamas, veritabilă societate civilă!) creştinii copţi din Egipt sunt puşi în faţa Soluţiei Finale! Masacraţi cu sutele, în cadrul unor atacuri de mică amploare, diseminate pe întreg teritoriul Egiptului, niciunul dintre aceste atacuri nefiind atât de important pentru a reţine atenţia presei străine, creştinii egipteni emigrează în masă.

De la căderea dictatorului şi până azi, timp în care “direcţia pro-civism” , “mentalul colectiv” şi “deschiderea către valorile creştine” s-au impus cu dezinvoltură în Egipt, peste o sută de mii de creştini egipteni au ales, pentru a rămâne în viaţă, exodul! “Remisiunea radicalismului arab”, despre care vorbea atât de “convingător” Cristopher Hillston, nu s-a înregistrat nici în Tunisia, ţară în care alegerile pentru Adunarea Constituantă au fost câştigate de islamiştii din Ennahda, care au obţinut 41,7% din voturi. Favoritul alegerilor, istoricul opozant al dictatorului Ben Ali, este vorba de Moncef Marzuki şi al său partid de centru-stânga, nu a obţinut decât 13% din voturi, în timp ce laicii din PDM s-au prăbuşit epuizaţi pe ultimile 5 locuri, din cele 217 ale parlamentului. Fără comentarii!

În timp ce Barack Hussein Obama l-a felicitat pe prim ministrul tunisian, islamistul Hamadi Jebali, reliefând susţinerea pe care Statele Unite o acordă “tranziţiei către democraţie”, Jebali, avându-l alături pe Houda Naim, reprezentantul mişcării teroriste Hamas, spunea la marele miting organizat pentru sărbătorirea victoriei: ”Eliberarea Tunisiei va aduce, cu voia lui Allah, eliberarea Al-Quds (Ierusalim)… Este vorba de un moment divin, într- un nou stat, în al 6-lea Califat, cu voia lui Allah”!

Textul integral pe In Linie Dreapta

6 comentarii

Europeanuul 01-03-2012 - 13:11
briel 01-03-2012 - 17:22

Piata de un miliard de consumatori ar putea foarte bine sa se inspire doar de pe youtube si sa creeze propria marca. Muhamed fries sau Halal burgers. Trebuie doar sa copieze, dupa model chinezesc … nu neaparat sa-i invite pe infideli cu businessul la ei acasa. Cat despre matasuri si culori, orientalii nu pot fi invatati nimic nou.

Europeanuul 01-03-2012 - 23:21

Tineretul musulman este si el dornic sa consume, sa duca o viata cat se poate mai decenta, aici pe pamint. Se orienteaza si ei dupa viata tineretului din vest (nici in cot nu-i mai doare de lozincile lui Mohamed sau ma stiu eu care sfint din carile lor de capatai). Samuel Huntigton a ignorat impactul dezvoltarii tehnologiilor informationale cat si dorintele tineretului.

P.S.
Businessul il face investitorii, pentru dividente. Banii nu au nationalitate si nici miros (capitalul are o singura religie: dividentele). Cine are azi timp sa palavrageasca despre Huntigton, Istorie, Marx sau mai stiu eu care filozofi sau ideologi?

tomi 01-03-2012 - 23:46

Democratia araba,sau primavara araba,sau renasterea araba este ca si cum ai vrea sa inveti calul sa manince carne iar leul sa consume portocale.
tomi

costin4ped 02-03-2012 - 11:31

corect! sau sa il inveti pe Europeanuul sa discearna fantezia de realitate.

Ghitan Bizonu' 03-03-2012 - 10:46

E copii … nu este important ce zic diversii analisti progresisti CI de ce sunt publicarti? Cine ii promoveaza? Ca cesrtia cu Fratia Musulmana o stiuam si io. O stia oricine care mai citea presa de 40 de ani. Insa dbii abalisti pri nu stiau ori nu doreau sa stie …. De ce oare? Bun si daca sunt tampiti de ce sunt publcati? Sau sunt tampiti ptr ca sunt platiti – bine!- ca sa scrie tampenii?! Sunt platiti! Asa cum a fost pusa la cale si primavara araba.. Apoi cu „groaza” se va descoperi ca nu este democratie, ca au dusoarut crestinii din zona si aceleasi ziare, poa cu alti analitsi vor urla furioase ca Ciocnirea civilizatiilor si ca trebe mai multe arme si ca ori ei ori noi! Insa stoti ceva ? Din schema face parte si Hungtinton. Care nu a avut dreptate. Care a fost si el necesar. D’aia a devenit celebru……O schema simpla insa lunga !

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult