Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roReportaj Taverna Îngerilor Necredincioşi. Lasă, că facem după Paşti!

Taverna Îngerilor Necredincioşi. Lasă, că facem după Paşti!

scris de Teodor Seran
7 afisari

Se apropie Sărbătorile Pascale şi societatea românească a intrat deja într-o febră a pregătirilor şi a speranţelor de petrecere la cote mai înalte decât în anii trecuţi a acestora. Deşi sarbatorile durează doar două-trei zile, întreaga suflare românească pune de fiecare dată prea multă pasiune în pregătirile gastronomice şi de orice altă natură pentru Paşti. Orice problemă serioasă este dată la o parte, motivându-se importanţa deosebită a evenimentului pascal. Este un magnific omagiu adus unui eveniment religios suprem, sau doar starea de lehamite, atât de draga compatrioţilor noştri?

Cum se calculează data Paştilor

Taverna Îngerilor Necredincioşi. Lasă, că facem după Paşti!

Undeva, într-un sat din Câmpia Vasluiului, doi fraţi s-au decis să construiască un solar pentru legume. În sâmbăta dinainte de Florii, construcţia era aproape gata. Mai rămăsese de pus deasupra folia de plastic. Treabă de câteva ore. Marin, l-a sunat pe fratele lui, Ionel, cu gând să îl cheme în prima zi a săptămânii, să termine treaba. „ Lasă, frate, după Paşti! Doar nu au intrat zilele în sac!”, i-a spus fratele la telefon. A strâns folia de plastic pe care o întinsese deja în grădină şi a ascuns-o sub gard. A doua zi nu a mai gasit-o. L-a înjurat cătrănit pe frati-său în săptămâna mare şi a trimis la diavol solarul. Pe care nu l-a mai terminat decât în toamnă. Când nu mai avea nevoie de el.

***

O bătrână din Lunca Mureşului a făcut cu două săptămâni înainte de Florii curăţenie în podul casei. Nu mai urcase de ani de zile pe scara care ducea către grinzile vechi, mâncate de carii. A alunecat pe o grinda ruptă şi a căzut cu mâna într-o sticlă spartă, uitată acolo de un amar de vreme. A renunţat să mai caute felinarul cu gaz pe care îl folosea cu ani în urmă. A coborât cu mare greutate, cu sângele şiroind din tăietură şi l-a strigat pe Vasile, băiatul cel mare, aflat dincolo de gard în bătătura casei. Era o primăvară caldă şi băiatul atârnase de sârma de rufe o oglindă, ca să se bărbierească. L-a rugat să o ducă cu maşina la spital, ca să fie pansată. „ Mă grăbesc! Vine maşina cu marfă la magazin! Zi-i lui nevastă-mea să te panseze! Te ducem şi la spital, dar nu acum, după Paşti!”. Pe bătrâna Veta a pansat-o nora cu ce avea prin casă. A găsit puţin spirt medicinal în fundul unei sticluţe, iar în loc de pansment a folosit nişte feşe de pânză rupte dintr-o cămaşă veche. Bătrâna a ajuns la spital, a treia zi după Paşti, după ce rana se infectase. A fost dusă urgent în sala de operaţie. Avea un diagnostic sever care presupunea un tratament îndelungat şi repaos la pat. Timp de şase luni a zăcut şi nu a putut să facă niciun fel de treabă în gospodărie. Nici chiar o mămăligă nu a putut să mai învârtă pentru masa de prânz.

***

Înainte de Florii, Victoriţa a făcut curat în casă, în curte şi în grădină. A strâns într-o grămadă uriaşă toate buruienile uscate şi cioatele din anul trecut şi le-a dat foc în mijlocul grădinii. A fost cam mare focul şi vecinii au sărit cu gura pe ea de peste gard: ‘‘Ce faci fa Victoriţo, dai foc la case? Nu vezi cât e de mare pălălaia?’‘. Vedea, dar ce să facă? A stat lângă foc şi l-a păzit până ce s-a stins. A intrat apoi în casă să calce rufele. Când a băgat şteckerul de la fierul de călcat în priză s-a auzit o buşitură puternică şi a izbucnit o flamă. A alergat repede după Nicu care se uita la ‘‘Ştiri ’‘. ‘‘Avem un scurtcircuit, trebuie să îl repari! Să nu ia foc ceva! “ . Bărbatu-său, Nelu, nu a catadicsit să vină să vadă ce s-a întâmplat. Abia după meci s-a uitat la cablu şi l-a prelungitor. ‘‘ Nu e nimic grav, îl schimbăm după Paşti!” În Joia cea Mare au plecat la Bârlad să cumpere alimente de la supermarket. După câteva ore au primit un telefon că le arde casa. Când au sosit la Zorleni, flăcările erau stinse, dar din casă nu mai rămăsese nimic. Verdictul a venit implacabil din partea unui căpitan de pompieri: ‘‘Incendiul s-a declanşat de la un scurtcircuit!’‘. Nu era nevoie să-i spună nimeni acest lucru. Au strâns ce mai aveau de strâns şi au plecat acasă la părinţi, pentru că altceva decât să stea sub cerul liber nu le mai rămăsese. Cu mare greutate au reuşit să reconstruiască gospodăria, după trei ani de suferinţe.

***

Ionela l-a cunoscut pe Mihai la un bairam de ‘‘ Sf. Vasile ’‘, acasă la nimeni altul decât colegul ei de clasă, Vasile. S-a îndrăgostit   nebuneşte de Mihai din prima clipă şi după două săptămâni au plecat împreună câteva zile într-un voiaj prin Ardeal. Părinţii s-au opus plecării, dar Ionela nu a vrut să renunţe în ruptul capului la această plecare. Au petrecut câteva zile de vis străbătând cu maşina mai multe comune şi oraşe mici, în care toate casele aveau acoperişul de tablă roşie. Nu ţine minte niciun nume de comună sau de oraş. Stie doar atât, că toate se aflau aşezate la poala unor dealuri cu păduri rare. La două săptămâni după întoarcerea acasă a constatat o modificare fiziologică majoră în organism. A cumpărat un test de sarcină şi a doua zi l-a anunţat pe Mihai că este gravidă. ‘‘Şi? Ce vrei să facem? Îl dai afară!’‘ – ‘‘Când să-l dau afară? ’‘ – ‘‘Nu ştiu când ! Mai încolo, să treacă frigul ăsta! ’‘. Frigul a trecut şi a venit primăvara. Cu două săptămâni înainte de Paşti l-a rugat pe Mihai să îi facă rost de bani pentru avort. Sarcina se apropia de trei luni. ‘‘Nu am acum! Lasă, îl faci după Paşti, că atunci am rost de ceva bani!’‘. Au trecut Floriile, a trecut şi Paştele. L-a sunat din nou pe Mihai. ‘‘ Încă nu am făcut rost de bani! Poate după data de întâi! ‘‘Ce era să facă? Părinţii nu ştiau şi nu ar fi îndrăznit să le ceară bani. Mihai i-a făcut rost de bani după două săptămâni. La controlul de rutină verdictul din partea medicului a venit sec şi necruţător : ‘‘Sarcina este prea înaintată pentru a vă supune riscului unui avort!’‘  În vară urma să susţină examenul de Bacalaureat şi pe cel de admitere în facultate. Visa de mult să ajungă în Bucureşti şi să aibă parte de o studenţie tumultoasă. Acum, toate aceste vise se sfărâmaseră ca un vas de cristal, în zeci de cioburi. În toamna următoare, în Zodia Balanţei, a născut o fetiţă cu păr ondulat şi ochi albaştri. Ochii lui Mihai. Care plecase undeva departe, în sudul Spaniei, aproape de Malaga. Lucra ca barman la o terasă de pe malul Atlanticului şi a aflat prin telefon de la Ionela de naşterea fetiţei şi de faptul că renunţase la facultate pentru a o creşte. ‘‘ Şi ce dacă ? Lasă că o faci dup-aia!’‘. Ionela a izbucnit în lacrimi, pentru că dincolo de visele ei sfărâmate simţea că în cazul ei, amânarea dată de lehamitea dinainte de Paşti, reprezentase miracolul apariţiei pe lume a unei fiinţe nevinovate, cu păr ondulat şi ochi albaştri.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult