Uite capra, nu e capra!

Astăzi, nevastă-mea a venit supărată de la serviciu. Nu e o noutate, nu e prima oară. La câte conduceri s-au schimbat la firma la care lucrează şi câte “politici” s-au schimbat, nu mă miră. Convins că este iarăşi o problemă de acel gen, am întrebat-o dacă iar au mai dat şefii afară pe cineva. Spre surprinderea mea, mi-a spus că nu din cauza asta este supărată ci pentru că s-a certat cu colegele de serviciu. Ştiind că aşa ceva nu se mai întâmplase am întrebat de ce şi mi-a spus că din cauza mea.

Seful SMG trece in revista militarii din Craiova

Nu ştiam că sunt subiect de discuţie la serviciul ei, aşa că am întrebat-o dacă se plictiseau şi nu aveau ce face. Şi mi-a spus că nu din cauza mea ci din cauza pensiei militarilor, iar eu fiind militar, mi-a luat apărarea. Am rămas blocat. Îi cunosc colegii şi colegele de serviciu. Am petrecut multe weekend-uri împreună cu o parte din ei. Ne cunoaştem, ne respectăm, nu au existat niciodată discuţii în contradictoriu. Şi acum, spre surprinderea mea, am devenit duşmanul lor.

Tot nu îmi vine să cred. Nu îmi vine să cred că oameni care mă cunosc, care în parte ştiu ce înseamnă viaţa militarului, şi nu are rost să dezvolt subiectul aici, dintr-o dată, se uită la mine chiorâş, se ceartă cu soţia mea pentru că li se pare “anormal” să cer să mi se respecte drepturile. Bănuiesc acum că intraseră pe site-ul cu pensiile “nesimţitilor” şi acum sunt convinşi că eu le-am ascuns adevărul privind pensia mea şi că am şi eu o pensie de 9000 lei sau mai ştiu eu cât. Nu ştiu unde mă încadrează ei acum, nu ştiu cum mă vor privi când ne vom întâlni, poate cu satisfacţie că “am ajuns şi eu ca ei” poate cu dispreţ că îndrăznesc să vreau ceea ce mi se cuvine şi cer să mi se respecte drepturile şi cer respectarea legii. Ceea ce nu înţeleg este cum putem să avem în noi atâta răutate şi să dorim răul altuia numai pentru că noi nu putem ajunge la nivelul celui ce, poate meritat, are mai mult ca noi.

Dar ce este mai dureros este că toate aceste lucruri au fost posibile numai datorită faptului că într-o inconştienţă de neiertat, ne-am aventurat în susţinerea acelei campanii- capcana întinsă dibaci de a ne striga pe toate posturile de televiziune durerea ciuntirii pensiilor. În loc să se aducă în discuţie dispariţia statutului de militar în rezervă, dispariţia pensiilor ocupaţionale, ilegalitatea adeverinţelor de venit, ilegalitatea HG 735 care a apărut în afară termenului prevăzut de lege, fapt ce o scoate în ilegalitate, noi am sărit cu fluturaşii de pensie pentru a arăta cât ne-a scăzut pensia, dând apă la moară subiectului cuantum, pentru a-i da ocazia domnului Oprea să scoată pe post exact ceea ce voia: cum pensiile mici cresc şi pensiile „nesimţite” scad, deci câtă dreptate are guvernul care face dreptate. Şi în continuare subiectele se dezvoltă pe aceeaşi idee cu mici devieri în funcţie de noutăţi. Domnul Oprea nu a specificat pe site că acele pensii de 7000 de Ron aparţin unor magistraţi militari. Şi nici că pensiile următoare “întâmplător “ vor scădea toate, pentru că a avut grijă să selecteze pensiile ce vor fi calculate în prima şarjă, exact ce îi trebuia pentru a-i confirma teoria şi promisiunile.

Militari romani in misiune

Dar dureros cu adevărat este faptul că noi am dat tonul acestor discuţii şi loviri asupra elementului militar. Când am scris că mi se pare nedemn ca un grup de oameni, militari, să lovească, uneori, în mod josnic un alt militar- chiar dacă vinovat până la penal vizavi de armată- şi că este nedemn că un om în uniformă să lovească în alt om în uniformă, un rezervist în alt rezervist-cu toate păcatele lui- în faţa întregii lumi, mi s-a spus că sunt vândut sau cumpărat (nu e paradoxal, să fiu şi vândut şi cumpărat şi pentru amândouă să fiu învinuit?) că iau apărarea lui Oprea. Nu pe domnul Oprea l-am apărat ci uniforma militară. Şi totul a culminat cu cazul Constanţa, unde nişte militari au lovit alt militar sub privirile altor militari. Ne mai miră reacţia societăţii civile ? Pe mine mă doare, dar începe să nu mă mai mire.

Dar pentru ca tabloul să fie complet, exact când scriam aceste rânduri mă sună un coleg, care a primit ca şi mine pensia diminuată drastic şi uitându-se pe lista publicată de minister, a găsit cazul unui coleg , 42 de ani, care a avut o pensie de 4400 de Ron şi mă întreabă “ce a făcut ăla mai, cum a ajuns la pensia aia, când este mai mic decât mine şi a ieşit ca şi mine la pensie de pe funcţie de lt.col?” Am rămas mut. Ce să îi spun? Era prea supărat şi prea afectat ca să îl mai întreb ce îl doare pe el mai rău, că a primit pensia micşorată sau că altul avea pensie mai mare ca el ?

Cât timp vom avea vecini cu capre şi noi le vom privi cu jind, nu vom reuşi să bem lapte de la capră noastră. Iar guvernul va avea grijă întotdeauna să împuşte pe rând câte o capră, în aşa fel încât cei care tocmai au rămas fără capră, să nu apuce să se revolte, pentru că se vor bucura imediat că a dispărut o capră şi de la vecinul şi vor trece din tabăra supăraţilor în tabăra spectatorilor.