Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roReportaj Un catun ars din temelii se ambitioneaza sa ramana pe harta Rusiei

Un catun ars din temelii se ambitioneaza sa ramana pe harta Rusiei

scris de Ziua Veche
13 afisari

.Verhniaia Vereia a fost un satuc cu case din lemn, la aproximativ 500 de kilometri de Moscova, dar a ramas un toponimic abstract dupa ce, intr-o seara de sfarsit de iulie, un foc s-a abatut dinspre padure si a inghitit intreg catunul in 20 de minute.

Au ars 341 de case, peste o mie de oameni au ramas fara acoperis. Panorama ce-l intampina acum pe vizitatorul locului este data de mormane de cenusa, intre care rasar cateva cazi afumate, un schelet de masina, ce aduce a marca Zaporojet, niste pene de rata intr-o gradina si un cocos ce canta singuratic peste ceea ce a fost odinioara si satul sau. Inaintand dis-de-dimineata pe drumul de tara, dupa aceasta intai priveliste, apar si primii oameni. O familie scoate cartofii din pamant, practic singurul bun ce mai poate fi recuperat din intreaga gospodarie.

„Incendiul a izbucnit joi seara, pe la ora opt. Cand am iesit din baie, am vazut un val urias de foc ce venea dinspre padure. Ne-am luat documentele si am alergat spre un autobuz ce se vedea in drum”, relateaza Mihail Ivanovici Reazanov, de 54 de ani.

El locuieste in Verniaia Vereia de 30 de ani si nici nu-si imagineaza viata in alta parte. A fost primul care a spus ca si-ar dori ca satul sa fie reconstruit din temelii, atunci cand premierul Vladimir Putin a vizitat regiunea si i-a intrebat pe oameni unde vor sa-si continue traiul. „Nu suntem noi obisnuiti cu viata de oras. Noi ne-am deprins sa ne trezim in zori si sa muncim, sa ne miscam de colo colo”, spune barbatul.

Dupa incendiu, toti oamenii au fost cazati intr-o tabara de odihna din orasul Vaksa, aflat la 15 kilometri, unde sunt hraniti bine de trei ori pe zi, consultati de psihologi, dar ei tanjesc dupa viata lor de zi cu zi, asa cum era inainte ca prapadul sa se abata asupra lor.

„Aici a fost casa mea, in care am trait 30 de ani”, spune Mihail Ivanovici, aratand spre o gramada de caramizi arse. „Si am investit in ea atata truda, atata bunatate, atatia nervi”, adauga el, dezvaluind esenta unui suflet pus la grea incercare.

Peste drum, o batrana isi are movila ei de cenusa, in care, din toata agoniseala ei de-o viata, tocmai a identificat un polonic ars. Il invarte pe toate partile, il analizeaza, intrebandu-se, probabil, daca va mai apuca vremea sa-l bage intr-o cratita cu ciorba.

„Cand a venit focul, am plecat cat mai repede, iar pe drum nici nu ne puteam aduna mintile de groaza. Ne era frica in fata lui Dumnezeu si a focului”, spune femeia, cam la 80 de ani. „Totul a ars. Iata, macar sa sterg acest polonic”, adauga ea, afirmand ca se afla in Verniaia Vereia din 1952, de aproape sase decenii.

„Acum stau la nepoata mea, la oras, dar la ei este stramt. Eu vreau acasa. Aveam trei camere si am pierdut totul intr-un minut si de toate imi pare rau”, spune femeia.

In astfel de momente, iti recapitulezi tot ce ti-a fost dat sa induri mai greu in viata si ea constata ca necazurile nu vin niciodata singure. Recent i-a murit fiul de 51 de ani. O buna parte din bunurile sale se pastrau tot in casa ei. „Dar ce sa-i faci!”, se imbarbateaza singura femeia, contand ca nu e departe ziua in care guvernul rus ii va inmana cheile de la noua locuinta.

Dar speranta ei nu este impartasita de toti locuitorii. Unii sunt pesimisti apriori si se declara convinsi ca noile case, ce ar trebui sa fie reconstruite pana la 1 noiembrie, asa cum a promis Putin, vor fi, de fapt, niste „baraci”.

„Rusii traiesc de veacuri in case de lemn. Si la +40 de grade, si la -40, in ele ne este bine. Cum vom suporta noi acele baraci din plastic pe care ni le vor ridica ei?”, se intreaba indignat un alt om, ce refuza sa fie inregistrat, pozat, sau sa-si spuna numele.

Supararea sa este sporita si de faptul ca autoritatile refuza sa-i ofere compensatii, ca si altor sinistrati, intrucat el nu figureaza pe listele locuitorilor din Verniaia Vereia. „Dar eu de sapte ani stau aici. Pur si simplu nu m-am inregistrat. Acum ce sa fac? Sa duc tot satul la raion ca sa depuna marturie? Ei spun ca vor discuta cu militianul de sector, dar eu in sapte ani nu l-am intalnit niciodata si nici nu cred ca exista”, mai spune barbatul.

O alta anomalie este ca, auzind de compensatiile ce li se cuvin sinistratilor – 200.000 de ruble /aproximativ 4.400 de euro/ pentru fiecare cetatean afectat, la care se adauga 10.000 de ruble, plati urgente -, unii cu gandire pe termen scurt au inceput sa-si dea singur foc la case, ca sa primeasca si ei bani.

Cei mai multi, insa, isi traiesc cu demnitate durerea. Nu se revolta, nu acuza, nu plang. Se spune ca Rusia a renascut de mai multe ori din cenusa si ca sufletul slav are o netarmurita capacitate de regenerare. Iar locuitorii din Verniaia Vereia constituie o mostra de Rusia, poate chiar esenta ei cea mai tare, partea autentica. Oamenii de aici au dus si vor duce si de acum inainte o viata net diferita de cea locuitorilor din marile orase. Dar in aceste zile o perdea densa de fum uneste Verniaia Veriaia de turnurile Kremlinului, din inima Moscovei.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult