Mai multi experti straini considera ca sansele imediate de solutionare a diferendului transnistrean sunt efemere. In acelasi timp, consolidarea prezentei Rusiei in bazinul Marii Negre si sustinerea pozitiei Moscovei in problema transnistreana de catre noul presedinte al Ucrainei, complica statutul Chisinaului ca partener in formatul de negocieri, scrie Politik.md, citand presa rusa.
Analistul politic Nina Diulgerova este de parere ca declaratia comuna a lui Ianukovici si Medvedev confirma situatia existenta. “Republica Moldova este un partener important in reglementarea diferendului transnistrean, dar nu trebuie neglijata si cealalta parte in conflict”, a declarat Diulgerova, intr-un interviu al publicatiei Pravda, citat de aceeasi sursa. Ea a adaugat ca odata cu venirea la putere in Ucraina a presedintelui Viktor Ianukovici, situatia din Transnistria si, in general, din bazinulul Marii Neagre a devenit mai dinamica. “Prezenta Rusiei in aceasta regiune a crescut considerabil si nu trebuie exclus faptul ca aceasta se resfrange si asupra situatiei din Transnistria”, a precizat expertul.
In opinia Ninei Diulgerova, conflictele din spatiul post-sovietic sunt considerate “probleme de ordin intern ale acestor state, prin urmare, “tarile-membre ale UE se abtin de la implicarea directa in asemenea probleme”, dar se pronunta pentru solutionarea conflictelor inghetate pe cale pasnica si prin dialog constructiv.
De asemenea, seful Departamentului pentru Moldova si Transnistria din cadrul Institutului tarilor CSI, Ghenadie Konenko, sustine ca perspectivele solutionarii conflictului din stanga Nistrului sunt efemere, din cauza autoritatilor de la Chisinau. “Actuala conducere a Republicii Moldova nu vede in Transnistria un partener egal in negocierile privind rezolvarea diferendului”. El a adaugat ca Moldova doreste ca Rusia sa faca presiuni asupra lui Smirnov, astfel incat acesta sa revina la masa de negocieri in conditiile dictate de Chisinau.
Presedintii Ucrainei si Rusiei au semnat pe 17 mai la Kiev o Declaratie prin care este exprimata vointa politica comuna de a contribui in cadrul formatului de negocieri 5+2 la urgentarea reglementarii diferendului transnistrean. Astfel, solutia problemei transnistrene trebuie sa fie identificata doar prin mijloace politice pasnice, dar in baza unui dialog egal dintre autoritatile de la Chisinau si Tiraspol. Scopul ei este determinarea unui statut special pentru regiunea transnistreana in cadrul suveranitatii si integritatii teritoriale a R. Moldova, neutralitatii Constitutionale si formarii unei zone economice si a apararii unice.
21 comentarii
În ce privește persoana lui Wulfila (311-383), se știe că nu era got, ci „se trăgea dintr-o familie de prizonieri capadocieni, originară din Sadagoltina, aproape de Parnassos, născându-se la nordul Dunării, în România, poate dintr-un got și o capadociană, sau poate invers, dintr-un capadocian și o gotă, mezalianță ivită cu prilejul teribilei invazii a goților în Asia Mică, sub împăratul Valerian” . Să ne amintim că nu numai regiunea în care s-a născut Wulfila era însăși Dacia, ci și că Asia Mică, de unde veneau părinții săi, era o regiune puternic tracizată din cele mai vechi timpuri, pentru a face astfel și mai verosimilă ipoteza că Wulfila va fi purtat inițial un nume traco-dacic sau că numele său reprezintă varianta gotică, obținută printr-un banal semicalc, a unui nume traco-dacic.
Amintim clasica confuzie get-got care a persistat până în evul mediu, precum și faptul că în antichitatea târzie mulți traci purtau porecla Gothicus.
Altminteri, ca traducător din latină în gotică, Wulfila nu avea cum să nu preia din latină o serie întreagă de termeni pentru care nu avea echivalent germanic. „El (adică Wulfila-n.n.) a făcut împrumuturi din limba latină, ceea ce era firesc fiindcă goții se găseau în mijlocul unei populații care vorbea latinește.”
Oricum, e foarte probabil ca numele Wulfila (variante Ulfila, Urfilas) să conțină sufixul traco-dacic -ilă și să fie un semicalc după un cuvînt autohton compus cu același sufix. „Ulfila a fost unul dintre cei mai mari oameni ai secolului IV. El e creatorul vechii limbi literare gotice și prin aceasta cu merite nepieritoare pentru poporul german. Dar și noi, românii, îl revendicăm parțial pentru că el s-a născut și a trăit circa 40 de ani pe teritoriul de azi al Munteniei numită atunci Gotia, a învățat, a predicat și a scris latinește pentru populația daco-romană, care vorbea această limbă.”
O altă personalitate excepțională, de data aceasta aparținând lumii noastre moderne, care intră în relație cu sufixul nostru, este Papa Ioan Paul al II-lea. Numele său de familie, ca mirean, era Woitila, cu o pronunție în polonă greu accesibilă unui român. Subsemnatul am avut ocazia să-i fiu prezentat Sfîntului Părinte în 1987, cu ocazia tipăririi la Roma a lucrării L’ORIGINE DEI CATTOLICI DI MOLDAVIA, a lui Dumitru Mărtinaș. După audiență, m-a invitat în chilia sa Padre Biagio, omul de încredere al Papei, “urechea dreaptă a Papei”, cum mi l-a prezentat preotul greco-catolic Vasile Maria Ungureanu, un obișnuit al Vaticanului la acea vreme. Pe acest polonez, când a vorbit despre papă, l-am auzit pronunțând clar Padre Voicila! Ca-n românește cunoscutul nume Voicilă… Când m-am întors în Țară, Edgar Papu a ținut să-mi dea o informație: Padre Voicila se trage dintr-un sat întemeiat în urmă cu vreo trei secole de niște moldoveni urcați spre Miază Noapte de răul tătarilor… Nota bene: la data aceea Edgar Papu, catolic, era unul dintre cei mai erudiți muritori de pe planetă… Ulterior, diplomatul Nicolae Mareș, care a tradus în românește un volum de poezii ale Papei Ioan Paul al II-lea, a adâncit acest subiect și a confirmat ascendența românească a episcopului de Roma. Susține că Papa însuși i-a confirmat-o!
Cei care cerceteaza, afla.
Antioh Dimitrievici Cantemir (sau Kantemir, în rusă Антиох Дмитриевич Кантемир; n. 10 septembrie 1709, Constantinopol, d. 11 aprilie 1744, Paris) a fost un poet de limbă rusă, un scriitor şi diplomat rus de origine română, fiul domnitorului român Dimitrie Cantemir. Era fiul mezin al domnului Dimitrie Cantemir şi al doamnei Casandra, fiica lui Şerban Cantacuzino.
Nu trebuie confundat cu Antioh Cantemir, fratele lui Dimitrie Cantemir.
A fost iniţiatorul clasicismului în literatura rusă, a militat pentru progresul ştiinţei şi al culturii de pe poziţiile iluminismului. A tradus din Horaţiu, Anacreon, Montesquieu, Fontenelle.
A scris un poem epic encomiastic intitulat Petrida sau descrierea în stihuri a morţii lui Petru cel Mare, împăratul întregii Rusii, rămas din nefericire neterminat, şi a publicat un volum de Satire (printre care Minţii mele sau Celor ce hulesc ştiinţa, 1729), fiind considerat un întemeietor al genului în literatura rusă.
A favorizat publicarea în engleză şi franceză a celebrei opere a tatălui său Istoria Imperiului Otoman. Este considerat părintele clasicismului în literarura rusă. Geniu precoce, Antioh Cantemir a fost primul poet rus de stil occidental.
Starea de sclavie este vecina cu starea de animalitate. Ce pot face sclavii ? Sa supravietuiasca si nimic mai mult. Sa manance si sa munceasca prost, caci sclavul nu munceste niciodata bine. De orice nationalitate ar fi el.
Acum 21 de ani s-au napustit toti asupra noastra, si NATO, si Tratatul de la Varsovia. Desi romanii au suferit cumplit in ultimii ani de domnie ai lui Ceausescu, totusi pe multi au speriat, aratand de ce sunt in stare sa faca…
Traiasca Romania Puternica si Dodoloata !
Puterea Lor nu este o putere Reala, pentru ca ea se bazeaza pe Iluzie. Oamenii obisnuiti, oamenii simpli au adevarata Forta si adevarata Putere.
http://www.youtube.com/watch?v=vgI1aph7AsE
eu am citit undeva, cred ca in programa partidului, la sectia secret, ca Adam si Eva erau romani!
Comments are closed.