Acasa InternationalExterne Parlamentul European solicită acțiunea UE în cazul expulzării ţiganilor din Franţa

Parlamentul European solicită acțiunea UE în cazul expulzării ţiganilor din Franţa

scris de Ziua Veche
2 afisari

.In dezbaterea privind situaţia populaţiei rome în Europa, deputații europeni aparținând grupului politic PPE au subliniat necesitatea unei acțiuni UE mai puternice pentru incluziunilor romilor, iar membrii S&D, ALDE, Verzilor/EFA și GUE/NGL au condamnat acțiunile întreprinse de guvernul francez, catalogându-le a fi discriminatorii și în contradicție cu legislația europeană. Potrivit comisarului european Reding, legalitatea măsurilor guvernului francez trebuie evaluată. In urma dezbaterii de ieri, rezoluția aferentă a PE va fi adoptată joi, 9 septembrie.


In numele Consiliului, secretarul de stat belgian pentru afaceri europene, Olivier Chastel, a reafirmat respectarea de către Consiliu a valorilor și principiilor înscrise în tratat, precum „respectul principiilor statului de drept și drepturile minorităților”. El a reamintit că fiecărui Stat Membru îi revine sarcina de a sprijini integrarea romilor. „Trebuie să existe dreptul la libera circulație, iar romii nu pot fi victime ale discriminării”.

Comisarul pentru justiție și drepturi fundamentale, Viviane Reding, a declarat că „Statele Membre sunt responsabile pentru asigurarea ordinii publice și a securității cetățenilor, dar orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității”. Doamna Reding a luat notă de asigurările aduse de autoritățile franceze în ceea ce privește intenția acestora de a nu discrimina populația romă. Totuși, serviciile Comisiei Europene „verifică dacă ceea ce s-a declarat corespunde cu realitatea de la fața locului”, a declarat aceasta. „Până în momentul de față, am identificat o serie de aspecte asupra cărora autoritățile franceze trebuie să furnizeze informații suplimentare”.

Livia Jaroka (PPE, Ungaria a reamintit că decizia cu privire la expulzare trebuie să se facă „de la caz la caz”, subliniind că „nimeni nu poate fi expulzat din simplul motiv că este rom”. Expulzările colective sunt de condamnat, dar în aceeași măsură trebuie condamnată și lipsa de acțiune pentru eradicarea sărăciei și a excluziunii sociale în rândurile acestei minorități. Ea a mai atras atenția asupra importanței integrării sociale a romilor cu ajutorului unei strategii comune europene.

Hannes Swoboda (S&D, Austria) și-a exprimat dezamăgirea față de răspunsul echivoc al Comisiei. „Este scandalos și aș dori să știu dacă autoritățile franceze au încălcat sau nu legislația europeană”, a declarat deputatul, adăugând că alte țări precum „poate Italia sau Ungaria” ar putea urma exemplul Franței. 

Renate Weber (ALDE, România) a declarat că Franța se folosește de un subterfugiu, profitând de situația vulnerabilă a romilor și oferă romilor o sumă derizorie, cu condiția ca aceștia să părăsească teritoriul francez. Ei o numesc „repatriere voluntară” dar este „o clară încălcare a legislației europene și internaționale”. Ea a mai reliefat necesitatea ca Comisia să demonstreze că este într-adevăr gardianul principiilor și valorilor europene.

Hélène Flautre (grupul Verzilor/ALE Franţa) a întrebat-o pe Viviane Reding, comisarul responsabil pentru drepturile fundamentale, dacă, după toate întâlnirile pe care le-a avut pe această temă, are tot o idee neclară privind acest subiect. Deputata a întrebat de asemenea dacă doamna comisar are nevoie de experți și dovezi suplimentare pentru a concluziona că această situație este de neacceptat, adăugând: „Încetați să refuzați asumarea responsabilității !”

Timothy Kirkhope (ECR, Marea Britanie) a cerut colegilor săi să aștepte până când Comisia va prezenta o decizie formală. „Apoi putem face o evaluare informată, bazată pe fapte și putem decide cum să acționăm mai bine pentru integrarea populației de origine romă, decât să acuzăm a priori un stat membru”. El a subliniat de asemenea că „acest continent nu trebuie să reînvie fantomele din trecut ale naționalismului”.

Cornelia Ernst (GUE/NGL, Germania) a remarcat că „Sarkozy violează legislația UE, libera circulație a persoanelor și Carta Drepturilor Fundamentale”. „Aș dori să văd că aceste deportări sunt stopate”, a insistat deputata, menționând de asemenea cazuri din Austria, Germania și Italia. „Trebuie să luptăm împotriva acestora în Parlamentul European”, a încheiat.

„Toate acestea sunt un pretext”, a spus Mario Borghezio (EFD, Italia), subliniind că România și Bulgaria nu au rezolvat această problemă acasă”. Populația romă „trebuie de asemenea să respecte legea”, a continuat acesta. „Cetățenii europeni sunt victime ale delictelor lor și nu își doresc să îi aibă pe romi vecini”.

 

0 comentariu

PIEL 19-04-2010 - 17:27

Las-o fa ca macane!

gogu 19-04-2010 - 18:18

deci o mananca rau pe madam carlan… da’ baietii de la ziuaveche.ro chiar asa de neputinciosi sunt? s-o lase pe miaiela sa umble prin straini?

Mani Erat 20-04-2010 - 13:17

Regretul d-nei Mihaela că nu trăieşte în Anglia sunt, în opinia mea, tardive. Oriunde în această lume, relaţia dintre un bărbat şi o femeie are un scop unic. Dacă acestei relaţii i se amputează „scopul”, atunci relaţia nu mai e relaţie, ci un fel de teatru de prost gust al cărui scop, din câte ne spune şi autoarea, este acela de „revange”. Oare, feminismul acesta atât de lăudat de d-na Cârlan, a evoluat la un aşa nivel încât a ajuns să treacă la „atac”, prin „revange” ? Adică, o feministă ca dumneaei, ca doamna Cârlan, i se pare „cool” ca o femeie să joace teatru doar de dragul de a-i da peste nas celui care a refuzat-o ? Cazul acelei englezoaice pe care ni-l relatează dânsa, poate fi un caz fericit (de-aia a şi apărut în presă, cred eu), dar de aici şi până la a crede că ăsta ar fi drumul pe care să meargă relaţia bărbat-femeie, mi se pare cam masochistic. Sincer, stimată d-nă Cârlan, eu nu cred că efectul răzbunării al unei femei refuzate care se arată cu un bărbat de împrumut, este unul care să-l pună în încurcătură pe cel care este „target”-ul afacerii. Mi se pare ceva absolut prostesc şi ţine, cred eu, de o schizofrenie a personalităţii celeia care o adoptă. Ce-mi atrage mie atenţia de fiecare dată când vă citesc editorialele, cu adresă „numai pentru femei”, este acest „of” de cum „ar” trebui să arate un bărbat; listele lungi şi neterminate de „ofuri” pe care un bărbat ar trebui să le „full fill”, ca să satisfacă „poftele” feministelor, dornice de bărbaţi ideali. Dar la noi nu vă gândiţi? Dacă d-stră nu vă plac mitocanii (şi vă dau dreptate), nouă de ce ne-ar place ţaţele, neatractivele, şleampătele, grasele, proastele ? Nu credeţi că pe amândoi ne dor aceleaşi insatisfacţii? Aţi încercat vreodată să fiţi bărbat? Sincer, acum, dacă aţi fi purtătoare de mustăţi şi bicepşi, v-ar durea undeva de „revengiul” uneia ca d-na Cârlan?

Cu respect.

M. Carlan 21-04-2010 - 12:33

1. Va raspund, pentru ca pana si o parere gresita, daca este exprimata mani erat, merita un raspuns asemenea.
2. Nu regret ca nu traiesc in Anglia decat poate din motivul ca asa as fi fost mai aproape de fiicele mele. E hazardat si deloc mani erat sa faceti alte presupuneri.
3. Nu laud feminismul, era doar o constatare a ceea ce se intampla in alte state. Nu confundati exprimarea unor opinii despre barbatii care practica dublul standard in virtutuea unor cutume depasite cu atitudinile feministe. Daca critici o femeie, nu esti neaparat misogin, nu?
4. Ca jurnalist, cand relatez o poveste, incerc sa o fac fara pareri personale. De unde ati tras concluzia ca mi se pare cool ce-a facut Maggie? Am apreciat doar sinceritatea ei, pentru ca o multime de femei si barbati au fantezia razbunarii.
Nu cred ca n-ati auzit, de exemplu, de barbati care folosesc pretextul dezinteresului sau refuzul ocazional al partenerei stabile sau oficiale pentru a alerga degraba dupa confirmari facile in bratele altor femei. E mai inteligent ori mai putin schizoida personalitatea acestora?
5. Nu mai cauta nimeni, cred, idealul, domnule Mani Erat. Si nu doar feministele, toate femeile isi doresc barbati cat mai buni, macar egalii lor . Ba chiar si mai buni, pentru ca nu se tem, asa cum se tem barbatii de femeile mai bune decat ei.

M. Carlan 21-04-2010 - 12:34

6. Va raspund acum la intrebare: Sincer? NU, sigur nu „ne dor pe amandoi aceleasi insatisfactii”! Cum puteti compara „mitocania” barbatilor, un defect major de comportament, care este o suma de alte deficiente toate grave, dar niciuna de ordin fizic, cu toate imperfectiunile aspectului exterior al femeilor, cu exceptia prostiei, pe care o putem taia de pe lista, fiind oarecum egal distribuita in ambele tabere?
Este o regretabila eroare de rationament, pe langa neeleganta atacului si a exprimarii. Iar daca ati ales bicepsii si mustatile ca atuuri ale genului masculin, ma tem ca nici barbatii nu vor fi de acord cu dvs. Cat despre femei…
7. Este destul de transparent motivul pentru care si dvs si ceilalti doi ante comentatori raspundeti dupa puterile proprii la niste povesti altfel inofensive: barbatii platiti? Indigest si inacceptabil, nu? Si inca ceva, ati uitat sa precizati acel scop unic pe care il are orice relatie dintre un barbat si o femeie.

Mani Erat 21-04-2010 - 12:51

Când un ziarist aduce în atenţia cititorilor un fapt oarecare şi-l transmite exact, fără să-l aprecieze cu propriile-i comentarii, se numeşte: informare; atiunci, însă, când ziatistul respectiv aduce pe lângă informaţie, şi aprecierile lui personale asupra ştirii, atunci percepţia cititorului este aceea că ziaristul respectiv a preluat ştirea şi a publicat-o pentru că lui i s-a părut NU NUMAI interesantă, ci, el, ziaristul cu pricina, a găsit în acea ştire o punere în valoare a propriilor lui gânduri, simţiri, deziderate. A vă ascunde propriile afinităţi în spatele unei ştiri aparent nevinovate şi interesantă doar d.p.d.v. al excentricităţii ei, nu se încadrează cu situaţia de faţă, pt. că, din comentariile d-stră, rezidă clar faptul că ştirea pe care aţi preluat-o v-a facut plăcere şi a dat glas propriilor d-stră sentimente. Aţi făcut-o conştient sau inconştient? Asta nu mai contează. ceea ce contează, este faptul că ştirii respective i-aţi dat amploare prin comentariul d-stră personal, de unde şi percepţia mea. Nu mă puteţi învinui că am văzut exact ce se ascundea în spatele intenţiilor d-stra, stimată doamnă Cârlan. Şi mai e ceva. Acest articol al d-stră se încadrează într-o retorică generală proprie idealurilor, ca sa zi aşa, d-stră. Ne-aţi obişnuit deja cu orice informaţie venită din lumea largă, prin care feminismul este legitimat şi înbunătăţit la capitolul imagine. Orice informaţie care vine în sprijinul aşa-zisei independenţe şi curaj feminin, o preluaţi, comentaţi şi puneţi în ziar. Or, ce vorbim noi aici, decît despre o trăsătură de caracter cară vă identifică şi vă revelează? Sper să fiu greşit, dar deocamdată aşa vă percep eu.

Mulţumesc pentru atenţie.

Mani Erat 21-04-2010 - 13:13

Doamnă Mihaela, nu doresc să explic sau să legitimez mitocănia unor bărbaţi. Este ca şi cum aş fi de acord cu faptul că un viol are şi părţile lui bune! Doamne fereşte. Mitocănia bărbaţilor este expresia propriilor lor incapacităţi sau complexe. Nu asta doresc să explic eu aici. Eu cred că în spatele activităţii d-stră ziaristice pe acest domeniu, al feminismului şi al feminităţii, stă un soi de dorinţă personală de trezire a instinctului feminin, care, în opinia d-stră e cam amorţit sau chiar doarme. Or, stimată doamnă, realitatea, cred eu, este alta. Raportul femeie-bărbat, este, cred eu, explcabil în coordonate mai simple, mai lumeşti. Şi o categorie, şi cealaltă, au ca deziderat „look”-ul (cum arătăm). Grja pentru propria înfăţişare ne dă un atuu atunci când ieşim pe stradă. S-au făcut nenumărate studii ştiinţifice asupra contactelor femeie-bărbat, sau, mai bine zis, aspectelor morfologice ale acţiunii pre-sexuale dintre barbaţi şi femei. Toate aceste studii au condus la rezultatul că, cel mai important lucru în contactul bărbat-femeie îl reprezintă „look”-ul. De aici, cred eu, apare şi stratificarea interesului şi acceptarea faptului că femeile frumoase caută bărbaţi frumoşi, iar restul, cei şi cele cu un look mai slab, trebuie să recurgă la compromis, noroc, soartă! Asta ca primă fază a relaţiei bărbat-femeie; căci ce urmează după contact, rămâne de discutat şi acest aspect constituie de fapt zona gri care vă interesează pe d-stră cel mai mult, pentru că este şi zona în care se petrec lucrurile cele mai stranii sau imprevizibile. Complexele de inferioritate conduc, în cele din urmă, la distrofii, la insufiecienţe, la insatisfacţii, de unde si dramele personale ale celor care doresc, şi nu ajung niciodată la nimic pt. că nu se obişnuiesc cu propriile lor limite care le-au fost date de către doamna Natură.

Mani Erat 21-04-2010 - 13:33

Dacă percepţia d-stră asupra „transparenţei motivului” meu asupra povestioarei inofensive cu bărbaţii plătiţi este aceea că v-am jignit cumva, eu vă cer scuze. Nu asta a fost intenţia mea, dar dacă d-stră aţi perceput-o aşa, înseamnă că aveţi dreptate şi, vă cer şi insist să mă iertaţi pentru gestul meu.

Bărbaţii plătiţi, sau însoţitori, cred eu, poate să fie un bun business, dar atât şi nimic mai mult. O iluzie, o găselniţă, ce poate să reprezinte altceva? Omul în căutările şi zvârcolirile lui în viaţa care i-a fost dată, caută orice cale prin care să-şi satisfacă plăcerile instinctuale. Sigmund Froid e de părere că acest aspect este edificator pentru explicarea fiinţei umane, aceea de a-şi satisface plăcerea sexuală, altfel, dacă nu este satisfăcut sexual, omul suferă de tot felul de disfuncţii nervoase, ajungând până la sinucidere. Ce nu ne spune, însă domnul Froid, este faptul că o prostituată care trăieşte plăcerea sexuală într-un ritm zilnic, nu a ajuns nici pe departe la fericirea pe care o propune doctorul Froid, iar o călugăriţă, din acelea despre care aţi scris şi un articol în ziarul Ziua, sunt fericite fără sex. Şi atunci, care este de fapt fericirea noastră, a oamenilor, dacă nu sexul? În ce ne simţim noi mai bine, dacă nu în starea de a fi iubiţi şi a da iubire? Eu cred că dacă renunţăm la look şi punem pe primul plan dorinţa de a fi lângă un suflet în care noi să ne găsim liniştea, pacea, încrederea, bunadispoziţie, comuniunea de interese şi idealuri, compromisul se transformă în fericire iar noi devenim liberi prin renunţarea la noi înşine dăruindu-ne către cel sau cea prin care ne-am găsit fericirea. Acesta este scopul pe care nu-l numisem în primul meu mesaj către d-stră.

Mulţumesc pentru atenţie

M.Carlan 21-04-2010 - 14:03

pentru cat timp ati acordat lamuririlor pe care le-ati crezut necesare.

Pasajul cu „domnul Froid”, marturisesc ca m-a bagat in ceata 🙂 „Ce nu ne spune, însă domnul Froid, este faptul că o prostituată care trăieşte plăcerea sexuală într-un ritm zilnic, nu a ajuns nici pe departe la fericirea pe care o propune doctorul Froid, iar o călugăriţă, din acelea despre care aţi scris şi un articol în ziarul Ziua, sunt fericite fără sex. Şi atunci, care este de fapt fericirea noastră, a oamenilor, dacă nu sexul?”

Dar nu numai legat de Freud sunteti usor incoerent. Se pare ca si „look”-ul reprezinta o dilema. Ba e cel mai important lucru, ba sa-l lasam incolo de look si sa ne preocupe frumusetea interioara.

Cat despre final, e foarte frumos, dar se intampla mult prea rar. Eu continuu sa cred ca s-ar intampla mai des daca ar exista mai multa onestitate. Am un material in pregatire chiar despre eros si agape, cele doua variante de relatie femeie-barbat, si va astept atunci cu alte si alte pareri la fel de bine exprimate si documentate.

MC

Mani Erat 21-04-2010 - 14:32

Froaid ! E mai românesc. Zilele trecute am ascultat o recenzie a unui Cuiva, iar Froaid a fost repetat pina la exasperare incit mi s-a lipit de minte, ca marca de scrisoare. Nu încerc să mă disculp, dar când sînt prost … fluier! (vorba filmului).

Mulţumesc.

Mani Erat 21-04-2010 - 14:51

D-stră spuneţi:

„Dar nu numai legat de Freud […] preocupe frumusetea interioara.

Răspuns: Ce-am spus eu în acest paragraf, se referea strict la prima fază a relaţiei bărbat-femeie, şi care este şi generatoarea tuturor celorlalte urmări care vin după ce contactul s-a creat. Deci, la o primă vedere, look-ul e elementul primordial în generarea unei relaţii dintre un bărbat şi o femeie, pentru ca apoi, după ce relaţia se va fi înfăptuit, look-ul trece pe un plan secundar, iar cu timpul îşi pierde aproape complect importanţa din relaţia bărbat-femeie. Eu nu am dorit să mă contrazic, dar poate că nu m-am făcut bine înţeles, ceea ce consider că e vina (numai) a mea. Cât despre Freud (mulţumesc!), teoria lui a fost teoria care a marcat, şi încă continuă să definească, o parte din cultura occidentală a secolului al XIX-lea şi al XX-lea. Or, d-stră, venită dintr-o cultură cu alte criterii, cu altă tradiţie, cu alte planuri de valori şi cu alte precepte, e normal să vedeţi în obiceiurile unei culturi străine de-a noastră ceva nou, ceva posibil, ceva înnoitor, atrăgător, experimentabil. Este numai o aparenţă, stimată doamnă. El, occidentul, a ajuns la un grad de perversiune publică ce este regretată de majoritatea cercetătărilor sociologi (şi nu numai). Pînă la urmă, libertatea sexuală nu este un criteriu de rezolvare a relaţiei umane, a relaţiei femeie-bărbat. Chiar îmi vin în minte cele spuse de acest nou sex-simbol al Ladyei Gaga, care spune că nu o mai interesează sexul deloc, şi că nu-l mai practică de multă vreme, simţindu-se mult mai bine, fiind interesată mai mult de prietenii decât de satisfacţiile sexuale. Şi ca ea, sunt şi alte „personaje” mediatice şi mediatizate pe care cei mulţi îi accesează zilnic. Mesajul meu are ca target sexul, pt. că, pînă la urmă existenţa elementului masculin şi feminin are ca obiect procreerea (asta pe plan material), iar spiritual, relaţia bărbat-femeie are ca finalitate atracţia sufletească ce o succede pe prima.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult