Acasa InternationalExterne Polonia neaga ca Rusia i-ar fi predat toate materialele investigatiei in cazul Smolensk

Polonia neaga ca Rusia i-ar fi predat toate materialele investigatiei in cazul Smolensk

scris de Ziua Veche
1 afisari

 

.Procurorul general al Poloniei, Andrzej Seremet, a negat miercuri informatiile publicate in mass-media ruse, potrivit carora Moscova a transmis partii poloneze toate materialele anchetei privind catastrofa aeriana de langa Smolensk (vestul Rusiei), in care si-a pierdut viata presedintele Lech Kaczynski, transmite postul de televiziune Tvn-24, citat de Agerpres.


Intr-o interventie in direct, el a mentionat ca Polonia a adresat Rusiei cinci cereri, dintre care a primit raspuns doar la una din ele si acela a fost partial. intre altele, a punctat procurorul general, Polonia ceruse Rusiei returnarea tuturor fragmentelor descoperite ale aeronavei Tu-148, prabusite in data de 10 aprilie langa aeroportul militar Severnai, precum si a cutiilor negre.

Potrivit acestuia, partea poloneza nu a primit nici pana in prezent nici telefonul presedintelui Lech Kaczynski, nici transcrierile discutiilor telefonice operate de pe acest telefon. De altfel, dupa cum transmite Tvn-24, in Rusia au ramas armele, telefoanele si laptopurile ofiterilor din garda care asigura paza sefului statului polonez.

Mult mai transant a fost fratele geaman al presedintelui defunct, Jaroslaw Kaczynski, care, intr-o declaratie facuta in urma cu o zi, a atribuit ‘responsabilitatea politica’ pentru tragedia de langa Smolensk guvernului condus de liberalul Donald Tusk.

In opinia acestuia, potrivit Gazeta.ru, zborul a fost retinut de mai mai multe ori si s-a facut totul ca delegatia premierului Donald Tusk sa soseasca la Katyn inaintea presedintelui Lech Kaczynski. Mai mult, Jaroslaw Kaczynski a acuzat ‘guvernul criminal’ de la Varsovia pentru ca nu a cumparat avioane noi pentru primii oameni din stat, facand economii acolo unde acestea nu-si au rostul.

0 comentariu

Mihaela 12-04-2010 - 17:08

Un articol excelent,asa cum ne-a obisnuit autorul.Felicitari !

Cristiana-Riana 12-04-2010 - 17:11

Superbe peisaje,imi amintesc intrucatva de cele ale lui Grigorescu;iata-i autoportretul:

http://givethemhell.files.wordpress.com/2008/10/467px-camille_corot_auto-retrato.jpg

mog 12-04-2010 - 17:59

ideea articolelor astora este fantastica. stai dimineata iti bei cafeaua si poti citi ceva placut, deja selectat, deja rezumat!
lovely !!!!

Nguen Miun Gion 12-04-2010 - 18:02

În „amintire de la mortefontaine” Camille realizează o excelentă tridimensionalitate cum rar se poate întâlni în peisagistică. Somptuozitatea arborelui care ocupa un spaţiu excedentar în acest tablou nu este de fapt punctul de actracţie al picturii ci, din contră, generează spaţialitatea tridimensională prin ceea ce lasă să se întrevadă dincolo de el. Tot spaţiul care urmează primului plan este înceţoşat, aparent, tocmai pentru crearea senzaţiei tridimensionalităţii. Excelent. În „coasta de honfleur” Aceeaşi căutare pt. tridimensionalitate, dar şi o părăsire a convenţionalismului clasic pentru detalii; Camille pastelează în binecunoscutul stil al impresionismului căutând să reliefeze întregul, lăsând la o parte detaliu. Peisajul pudrat cu o scena oarecare dă sunet picturii şi senzaţia unei zile molcome de vară. În „contrabandisti” ceea ce atrage este îngemănarea dintre personaje şi participarea naturii. Tonurile închise, ascunde tainicul celor care participa la atmosfera. Natura ascunde pe acesti contrabandişti ale căror forme sunt tuşate spre imperceptibil. Răufăcătorii aceştia sunt înghiţiţi, parcă, de un desiş impenetrabil, care aproape că înghite ultimile urme de lumină. În „dansul nimfelor”, deşi natura este prezentată cu o largă respiraţie, atneţia o atrage dansul, mişcarea nimfelor, care mişcare antrenează însăşi natura. Deşi minuscule, nimfele generează mişcare întregului spaţiu, care se răsfrânge şi asupra pomilor care sunt imortalizaţi într-o formă nefireasca, as zice, dar perfect credibilă faţă de forţa venită din trupurile celor care animă totul. Voi încerca să mă apropii şi de celelalte opere, dacă timpul mi-o va permite. Sper că acest comentariu al meu nu va fi perceput ca unul telejurnalistic cu care d-ul Cristinel a fost o bişnuit de câteva „vaşnice” … „a-a-a-admiratoare”. :-))

maria 12-04-2010 - 18:20

Carot ne pune in contact cu frumusetea unor povesti reale pline de lumina.
Carot este pictorul care canta si ne incanta
Felicitari autorului

Huhu 12-04-2010 - 19:15

Corot a fost un bun pictor nu un prapadit de pictor academic uitat de lume si de istoricii artei.

cristi 12-04-2010 - 19:55

in sfarsit a reusit cristinel sa te satisfaca ca la femei nu ai avut succes.

maria pilar navarro 12-04-2010 - 20:24

Artículo Estupendo, eres muy bueno Sigue Adelante

Roxana 12-04-2010 - 20:33

Mi-a placut mult articolul despre Corot . Mi-au placut si comentariile pertinente oferite de Nguen Miun Gion .
P.S.Draga Nguen Miun Gion , sper ca aprecierile mele fata de comentariile tale , nu vor fi percepute ca unele telejurnalistice .

Nguen Miun Gion 13-04-2010 - 02:15

Mă flatați și nu merit deloc. Părerile mele asupra tablourilor propuse de d-ul Cristinel nu cred că sunt pertinente ci doar simple și umile păreri personale de cum văd eu și ce văd eu în aceste reproduceri digitale ale unor tablouri mai mult sau mai puțin celebre. Atât și nimic mai mult. O notă de sarcasm am reținut, oricum, din mesaju d-stra, meritat sau nemeritat. Dar, cred că până la urmă este meritat dar s-a dorit și cu o ușoară urmă de umor. Așa am perceput, cel puțin, mesajul d-stra. Vă doresc cât mai multe satisfacții cristinelești și cât mai puține ”frisoane” telejurnălești.

Nguen Miun Gion 13-04-2010 - 02:54

În tabloul ”femeie in albastru”, atenția îți este atrasă de o perfectă simetrie cu tendință de spațialitate și confort optic. Cele două tablouri de pe peretele din fundal dă senzația de ferestre spre afară, completând atăt simetria operei cât și faptul că dă o notă de siguranță de sine acestei femei aparent inexpresivă; aparent, poate, pentru ca pictorul, într-o notă destul de nonconformistă preferă ansamblul în schimbul expresiei feminine, care, i-ar face pe mulți să încerce să-și focalizeze atenția în speranța de niscaiva deslușiri sentimentale. Cred ca pe Carot l-a interesat mai mult ansamblul și atmosfera decât absconsul feminin. Nu am dorit să comentez ”in amintirea lui marissel”, tratându-l cu ușurință și fără să văd la prima vedere ceva demn de remarcat. Revenind, însă, și analizându-l mai cu atenție, am remarcat dorința lui Carot de a imortaliza timpul despărțirii zilei de lumina ei, și invadarea întunericului într-o natură statică și previzibilă. Și acestui tablou Carot îi oferă o simetrie reconfortantă prin penetrarea întunericului, de ultima reflecție a umbrei de lumină care se retrage spre centru, deși, tot din centru se revarsă. ”În apropiere de volterra” reia tema favorită a apusului, și cred că o face pt. că apusurile de soare conferă naturii o stare aparte, când culorile naturii capătă valori, tonalități, expresii din cele mai variate, tainice sau imprevizibile. La fel ca și în celelalte tablouri cu peisaje, Carot acoperă spații importante cu frunzișul copacilor care anticipează căderea întunericului, dar care respiră și răcoare și mister. Carot renunță definitiv la detalii și se axează mai mult pe linii pline de culoare care accentuează profile mergând până la granița pastelizării acuarelice. Volumele rocilor dă stabilitate tabloului, iar Calul și călărețul, sens. Imaginați-vă acest peisaj fără cal și călăreț și veți descoperi genialitatea unui pictor absorbit de sens, stabilitate și spațiu.

Nguen Miun Gion 13-04-2010 - 03:07

Și asta pentru că ceva m-a atras la prima vedere; ceva, oarecum misterios sau vreun mesaj aparte al pictorului. Mijlocul tabloului este ocupat de o coloană ăn capul căreia tronează o statuie a unui animal. Tabloul imortalizeaza tot un asfințit de soare, dar, din toate umbrele sau jocurile de lumini care se reflectă de fiecare obiect lipsește tocmai reflecțiile solare de pe statuia din capul coloanei, care pare a chema întunericul, conferindu-i tabloului o notă de mister tainic. Tot acest animal ca o pată neagră din centrul tabloului dernajează privirea, parcă împiedicîndu-te să privești alte zone ale naturii, lipindu-se de privirea ta. Care să fie misterul acestei apariții în tabloul lui Carot? Ce exprimă acel animal fără nici un fel de tușeu, fără nici un fel de detaliere a formelor ? Care să fie mesajul ? … Se încumetă careva ?

cristi 13-04-2010 - 07:11

dar chiar mi-am scos palaria gionele.

Dumitrescu 15-04-2010 - 11:51

Dacà vorbiti despre peisajele lui Corot, zàu cà nu vàd vreo legàturà cu Grigorescu…
Departe griva de iepure !

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult