Acasa InternationalExterne Revoluţia de pe Nil, un tsunami pentru lumea arabă

Revoluţia de pe Nil, un tsunami pentru lumea arabă

scris de Ziua Veche
24 afisari

Liderii activiştilor prodemocraţie aflaţi sâmbătă în piaţa Tahrir din Cairo au jurat să rămână pe poziţii şi să apere revoluţia până când Consiliul Superior al Armatei, care conduce în prezent Egiptul preluând prerogativele puterii de la fostul preşedinte Hosni Mubarak, le va accepta agenda reformelor.

Revolutie pe Nil-foto Al JazeeraPrin două comunicate alcătuite în noaptea de vineri spre sâmbătă, nucleul liderilor protestatarilor a solicitat armatei să ridice starea de urgenţă invocată de preşedintele Hosni Mubarak pentru a reprima manifestaţiile de stradă.
„Comunicatul Poporului numărul 1” cere dizolvarea cabinetului Mubarak numit la 29 ianuarie şi suspendarea parlamentului ales în nişte alegeri falsificate, la sfârşitul anului trecut.
Liderii protestatarilor doresc ca până la viitoarele alegeri democratice Egiptul să fie condus de un consiliu prezidenţial format din patru civili şi un militar.
Acelaşi comunicat solicită formarea unui guvern de tranziţie care să pregătească alegerile democratice în cel mult 9 luni şi a unei comisii care să lucreze la proiectul unei noi constituţii democratice.
De asemenea, liderii manifestanţilor solicită libertate pentru presă şi sindicate şi formarea de partide politice. Tribunalele militare şi de urgenţă trebuie desfiinţate, se mai precizează în comunicat.

Sarcină dificilă pentru armata egipteană în perioada de tranziţie

 Armata egipteană, căreia preşedintele Hosni Mubarak i-a încredinţat conducerea ţării când a demisionat, se confruntă cu sarcina colosală de a restaura stabilitatea şi de a răspunde aspiraţiilor de schimbare democratică ale poporului, comentează AFP.

Egyptians in their millions celebrated thoughout the end of Mubarak's 30-year ruleTransferul puterii către instituţia militară, în cea mai populată ţară din lumea arabă, a fost anunţat vineri, în declaraţia laconică a vicepreşedintelui Omar Suleiman care menţiona demisia lui Mubarak.

Consiliul suprem al Forţelor armate este de acum responsabil cu „gestionarea afacerilor ţării”, a declarat el la televiziune.

Acest Consiliu este condus de ministrul Apărării, Mohamed Hussein Tantaui, care a apărut în faţa Palatului prezidenţial la Heliopolis, lângă Cairo, pentru a saluta mulţimea.

Vineri dimineaţă, armata a declarat că va fi garantul unor „alegeri libere şi transparente” şi a asigurat că va anula starea de urgenţă menţinută pe tot parcursul preşedinţiei lui Mubarak, imediat ce situaţia va reveni la normal.

Ea a promis o „tranziţie paşnică a puterii pentru a se ajunge la o societate democratică liberă, la care aspiră fiii poporului”, subliniind „necesitatea revenirii la muncă în instituţiile statului şi întoarcerea la o viaţă normală” şi avertizând „împotriva oricărui afront la adresa securităţii naţionale şi a cetăţenilor”.

Către seară, armata a dat asigurări că nu intenţionează să se substituie „legitimităţii dorite de popor” şi a precizat că va anunţa mai târziu măsuri pentru a răspunde „schimbărilor radicale” cerute de manifestanţi.

Încă de la început, armata s-a abţinut să intervină pentru a împiedica manifestaţiile, ea nu a jucat rolul pe care Mubarak ar fi vrut fără îndoială să-l joace. Ea a preferat să rămână neutră şi să îşi menţină poziţia de arbitru„, apreciază Mustapha Kamel el-Sayyed, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Cairo.

„Armata este percepută ca un garant, ca un mediator, între o putere absentă şi revolta străzii”, consideră Amr al-Shobaki, de la Institutul al-Ahram de studii politice şi strategice.

Rămâne totuşi incertitudinea privind maniera în care instituţia militară, adeptă a cultului secretului, va gestiona ţara.

Apreciată – spre deosebire de poliţie – de populaţie, care a fraternizat adesea cu militarii în timpul manifestaţiilor, armata nu a precizat ce măsuri concrete va lua pentru a reforma un sistem a cărui coloană vertebrală o reprezintă.

„Plecarea unui om nu este sfârşitul. Sistemul represiv pe care egiptenii l-au suportat timp de 30 de ani nu a dispărut”, apreciază Amnesty International.

Armata nu a precizat nici dacă va continua dialogul început recent de regimul lui Mubarak cu puternica mişcare Fraţii Musulmani.

Militarii moştenesc de asemenea o ţară cu o economie grav afectată de 18 zile de criză, părăsită de turişti, cu Bursa închisă şi investitori străini extrem de precauţi.

Totuşi, armata egipteană, care are aproape 470.000 de membri, a oferit Egiptului toţi preşedinţii după înlăturarea monarhiei în 1952.

 Mareşalul Mohamed Hussein Tantawi, un pilon al aparatului politico-militar egiptean

 

 

Field_Marshal_Mohamed_Hussein_Tantawi_

Mohamed Hussein Tantawi

Mareşalul Mohamed Hussein Tantawi, şeful Consiliului militar căruia preşedintele Hosni Mubarak i-a încredinţat puterea vineri, este un pilon al aparatului politico-militar egiptean, reticent la schimbare.


 Egiptul va respecta toate tratatele internaţionale, anunţă armata

Armata egipteană, responsabilă cu gestionarea ţării după demisia preşedintelui Hosni Mubarak, a anunţat sâmbătă că toate tratatele regionale şi internaţionale semnate de Egipt vor fi respectate.

Armata a promis de asemenea o tranziţie paşnică spre o putere civilă, în urma alegerilor, şi a cerut Guvernului actual să gestioneze afacerile curente ale ţării.

Consiliul suprem al Forţelor armate a precizat, în „comunicatul numărul 4” pe care l-a emis, că Guvernul numit de Mubarak cu câteva zile înainte de plecarea sa va rămâne în funcţie provizoriu, pentru a asigura gestionarea afacerilor curente.

Republica Egipt va rămâne angajată faţă de toate tratatele regionale şi internaţionale„, potrivit acestui comunicat.

Egiptul este singura ţară arabă, alături de Iordania, care a semnat un tratat de pace cu Israelul.

Armata s-a angajat de asemenea să asigure o „tranziţie paşnică a puterii” care „va pregăti terenul pentru o putere civilă aleasă, în vederea construirii unui stat democratic liber”, potrivit textului citit de un militar la televiziunea de stat.

Guvernul actual şi guvernatorii vor continua să lucreze până când un nou Guvern va fi format„, a adăugat Consiliul.

1000 de persoane în centrul Londrei

Cel puţin o mie de persoane s-au adunat sâmbătă în centrul Londrei pentru a-şi exprima bucuria după plecarea de la putere a preşedintelui egiptean Hosni Mubarak, în cadrul unei zile internaţionale de acţiune organizată de Amnesty International, informează AFP.

Trafalgar Square

Manifestatie in Trafalgar Square

Manifestarea, care a debutat la mijlocul zilei în celebra piaţă londoneză Trafalgar Square, a fost iniţial prevăzută pentru a-i susţine pe demonstranţii din piaţa Tahrir din Cairo, epicentrul revoluţiei egiptene din ultimele săptămâni. Dar plecarea, vineri, a preşedintelui Mubarak, a transformat-o într-o demonstraţie de bucurie.
Un ecran gigantic a fost instalat în piaţă pentru a permite o legătură directă cu piaţa Tahrir din Cairo.
‘Ce doriţi?’ – lansau către mulţime organizatorii de pe o estradă instalată în piaţă. ‘Justiţie’, răspundeau manifestanţii. ‘Când? Imediat’, scanda mulţimea.
Un participant la demonstraţie purta un portret cu Mubarak purtând un coif de faraon şi cu inscripţia ‘Mubarak, faci parte din istorie’. ‘Solidaritate cu Egiptul’, ‘Egiptul reînvie’, stătea scris pe alte pancarde.
Potrivit organizaţiei de apărare a drepturilor omului Amnesty International, astfel de manifestări erau prevăzute să aibă loc sâmbătă în circa 30 de ţări.

 Revista presei internaţionale

Presa internaţională a reacţionat sâmbătă cu un optimism prudent la demisia preşedintelui egiptean Hosni Mubarak, comparată cu căderea Zidului Berlinului sau cu un „tsunami pentru lumea arabă”, insistând pe incertitudinile legate de viitorul lumii arabe.

Revolutionarii au invins in EgiptMarşul Egiptului spre libertate politică nu face decât să înceapă„, scrie Wall Street Journal. „Dar acest nou Egipt este cea mai bună ocazie după 11 septembrie de a schimba lumea arabă sclerozată şi ar trebui ca egiptenii şi prietenii lor să profite de ea”.

New York Times apreciază că Statele Unite şi celelate ţări democratice trebuie acum să fie pregătite să facă presiuni „pentru o schimbare democratică completă” în Egipt.

Washington Post consideră de asemenea că SUA şi celelate ţări occidentale ar trebui să înceapă să facă presiuni asupra militarilor egipteni: „Puterea (militară) ar putea decide o foaie de parcurs spre democraţie şi alegeri”.

Potrivit cotidianului britanic The Times, căderea lui Mubarak aduce „bucurie, speranţă şi libertate Egiptului, dar şi ameninţarea incertitudinii şi schimbării într-o regiune volatilă”.

„Acesta a fost momentul căderii Zidului Berlinului pentru această generaţie. Egiptul, Orientul Mijlociu şi politica din lumea arabă au fost schimbate pentru totdeauna”, apreciază cotidianul, considerând că „nu vor cădea toate piesele de domino. Dar multe Guverne se vor grăbi acum să evite aceleaşi condiţii care au adus revoluţia” egipteană.

The Daily Telegraph se arată însă mai prudent: „Să nu aveţi nici o îndoială, ceea ce este salutat ca un triumf al poporului este o preluare a puterii militară”. Demisia lui Mubarak „poate marca debutul crizei ţării, nu sfârşitul ei”, avertizează cotidianul.

The Independent constată că armata este de acum la conducere. „Totul depinde acum de maniera în care armata va utiliza puterea”, scrie ziarul, amintind că, „din nefericire”, precedentele sugerează că regimurile militare pot fi la fel de reticente privind cedarea puterii ca şi preşedinţii autocraţi.

După fuga lui Ben Ali din Tunisia şi demisia lui Mubarak, editorialiştii francezi se întreabă „cine este la rând”, iar primul pe lista pronosticurilor vine preşedintele algerian Abdelaziz Bouteflika.

„Frica schimbă tabăra şi angoasa se strecoară în capul dictatorilor”, notează Liberation. „Şi chiar două. În mai puţin de o sută de zile, la Tunis şi Cairo, două regimuri despre care se credea că sunt invincibile au căzut în capcana istoriei”.

„Numeroase regimuri autoritare vor trebui să se adapteze la noua ordine, sau chiar să se pregătească să predea ştafeta”, apreciază Le Figaro.

La Tunis, presa se întreabă de asemenea: „Cine este la rând?”. „Această revoluţie este şi a noastră”, titrează Le Temps. „Preşedintele-dictator (Mubarak) a înţeles în sfârşit că nici o forţă, oricât de puternică ar fi, nu se poate opune voinţei poporului. Din păcate pentru el, a înţeles prea târziu şi nu a asimilat lecţia tunisiană foarte recentă”.

Asharq Al-Awsart, un ziar de la Londra al cărui proprietar este Arabia Saudită, salută demisia lui Mubarak şi scrie că „ritmul revoltei din Egipt zguduie Iranul”.

„Revoluţia de pe Nil”, titrează Financial Times, care apreciază că în „Egipt şi în lumea arabă nu mai există motive” să nu se aplice principiile democratice.

Cotidianul spaniol El Pais subliniază că „după 18 zile de efort colectiv exemplar, egiptenii au atins primul obiectiv fundamental al revoltei lor, căderea lui Hosni Mubarak”. Acest „număr de echilibristică promiţător poate fi începutul drumului libertăţii, dar el este de asemenea plin de riscuri”.

Tsunami pe NilPentru ziarul conservator ABC, este vorba despre un „tsunami pentru lumea arabă”, iar „Occidentul trebuie să influenţeze construcţia viitorului Egipt şi a altor ţări din regiune, pentru a limita influenţele islamiştilor”. Presa oficială chineză a insistat la rândul său asupra necesităţii de a se „restaura stabilitatea” în Egipt. Presa guvernamentală din Egipt, care afişa de obicei un sprijin constant pentru Mubarak, a salutat sâmbătă „Revoluţia tinerilor”, care au „învins” regimul.

„Trebuie să îi dăm un nume şi nu putem să o numim decât «revoluţia web-ului», pentru că generaţia blogurilor, a Facebook şi a Twitter este cea care a dat foc pulberii şi a dus la căderea liderului”, conchide cotidianul italian La Repubblica.

În vârstă de 75 de ani, el este ministru al Apărării din 1991. El este de asemenea la conducerea Consiliului suprem al Forţelor armate, o instanţă care reuneşte principalii lideri militari şi căreia preşedintele Hosni Mubarak i-a încredinţat gestionarea afacerilor ţării când a demisionat.

14 comentarii

Morkova Vesela 12-02-2011 - 19:43

Asta imi aduce cumva aminte de Antonescu.
Saracul Antonescu, cum s-a sacrificat dansul in tacere pt binele tarii, si nu are statuie… CE DREAK BAI, UNDE E STATUIA LUI ANTONESCU BAI? SCOATETI STATUIA IMEDIAT !!! EI, MAMA VOASTRA….

Morkova Vesela 12-02-2011 - 19:47

Nu mai pun ca Antonescu a curatat tara de neghina legionara, DAR NE-A PAZIT DE COMUNISM cat a putut, dar dupa ce l-am tradat in prostia noastra de nevolnici, macar acum cand ne-a venit mintea la cap, sa nu reparam? RUSINE ROMANILOR PT. NECINSTIREA AMINTIRII LUI ANTONESCU!

Mache 12-02-2011 - 20:18

Starea de urgenta in care se afla Egiptul de 30 de ani datorata asasinarii presedintelui Sadat va fi ridicata imediat spre a fi inlocuita de starea de urgenta datorata tulburarilor care au dus la alungarea lui Mubarak 🙂 …

Asta ar putea la randul ei sa dureze cateva decenii exceptanad situatia in care se organizeaza cumva alegeri cat de cat libere. Fortele democratice victoriase vor ridica starea de urgenta impusa de armata pe urma razmeritei care a dus la inlaturarea lui Mubarak, insa vor fi la randul lor nevoite sa impuna o noua stare de urgenta pentru apararea cuceririlor revolutiei islamice pasnice de uneltirile imperialist-sioniste. Pentru ca sper ca nimeni nu-si imagineaza ca fortele alea democratice ar putea fi orice altceva decat barbosii din Fratia Musulmana. N’asa?

Huhu Ciu 12-02-2011 - 21:39

”N-asa?”, ba-i asa retardatule basist-pedelist Mache!

Huhu Ciu 12-02-2011 - 21:32

Si Basescu tre’ sa-si dea demisia, huuuuuooooo!

Mache 12-02-2011 - 22:50

Pai meri in fata la Cotroceni si da-ti foc. Cine poate stii?! poate chiar isi da demisia, macar din asociatia marinerilor… 🙂

Si chiar daca nu si-o da nici de acolo, macar mai amuzi si tu lumea cand te-or vedea zbenguindu-te cu atata foc

Paul din Ohio 13-02-2011 - 01:26

Sa stii Mache ca in constructia „cine poate sti” apare un singur i. Si sa mai stii ca nu esti singurul pe aici care face astfel de greseli gramaticale.

Morkova Vesela 12-02-2011 - 22:06

AU NAVALIT DEBILII _ dar acuma nu-i decat Ciuciu asta ratacit de hoarda, hai sa punem mana pe el

Huhu Ciu 12-02-2011 - 22:40

Sugi p…la jeg pedelist-basist!

Mache 12-02-2011 - 22:53

Ciuciule,

Iar ai gresit adresa. Daca vrei sa afli unde trebuie sa va adunati voi sugacii si lingaii, contacteaza-l pe Bubosu’. Ca el povestea ca stie toate detaliile astea scabroase si-ti poate gasi la orice ora din zi si din noapte un sifilitic pe care sa-l poti suge si linge 24/7…

Huhu Ciu 12-02-2011 - 23:04

Deci retardatule pedelist, ca toti pedelistii, Mache, postezi sub diferite nickuri, si sub cel de Morkova Vesela, vai de voi disperatilor pedelisti, V-A SUNAT CEASUL, PTIIIUUUU SPURCATILOR!!!

Spiridon 12-02-2011 - 23:06

Bai Ciula, tu esti mai rau ca Bula, bai!

Mache 12-02-2011 - 22:47

Cum adica?! Chiar nu ti-e greata sa pui mana pe el?

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult