Acasa InternationalExterne Rusia a preluat presedintia Consiliului de Securitate al ONU

Rusia a preluat presedintia Consiliului de Securitate al ONU

scris de Ziua Veche
3 afisari

.Rusia va prezida in luna august Consiliul de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite. Seful delegatiei ruse la ONU, Vitali Ciurkin, il va inlocui in functia de presedinte al Consiliului de Securitate pe reprezentantul Nigeriei, Ogvu Joy, informeaza Moldpres.


Ciurkin va desfasura intrevederi bilaterale cu toti colegii din cadrul Consiliului de Securitate, in timpul carora va fi aprobat planul de lucru pentru luna in curs, cat va dura presedintia Rusiei, plan ce urmeaza sa fie aprobat de reprezentantii tarilor membre ale Consiliului de Securitate. In proiectul de plan pe care Ciurkin intentioneaza sa-l prezinte colegilor figureaza activitatea misiunilor de pacificare din Irak si Liban, situatia din Kosovo si Orientul Mijlociu. Este planificat ca in august sa se decida soarta misiunii ONU in estul Ciadului si in Republica Africa Centrala. De asemenea, planurile presedintiei ruse prevad revenirea la problema luptei impotriva pirateriei somaleze. Consiliul de Securitate al ONU este format din 15 membri, intre care cinci sunt permanenti – Rusia, SUA, China, Franta si Marea Britanie -, iar ceilalti zece membri nepermanenti ai Consiliului sunt alesi de Adunarea Generala a ONU pe termen de doi ani. In fiecare an are loc inlocuirea a cinci membri dintre cei nepermanenti.

0 comentariu

Nguen Miun Gion 15-04-2010 - 17:01

Ne îndepărtăm de la ideile incipiente care au dat curs acestui dialog, ceea ce mă face să cred că ne place amândoura să discutăm, să ne aflăm într-un schimb de idei şi opinii. Am pornit de la mesajul lui Goya şi am ajuns la percepţia frumosului şi intuiţia vieţii. D-nă sau d-ră maria, vedeţi d-stră, frumosul, în opinia mea are o conotaţie matematică; frumosul pentru mine este ca o asimptotă. În studiul algebric al integralelor asimptota are rolul de a indica locul în care curba studiată îşi schimbă sensul; asimptota este o componentă mai mult teoretică cu un singur rol, acela de a da sens. Şi ce este (şi) cel mai important în rolul ei, este faptul că ea nu poate fi atinsă de curbă. Cu alte cuvinte, tind către tine, dar nu te pot atinge, în schimb îmi dai sens. Sublim, nu? Aşa văd eu frumuseţea, aşa-L văd eu pe Dumnezeu; eu Îl văd asimptotic, ca pe Cel ce dă sens, către care tind, pe care nu-L văd, şi pe Care nu-L pot atinge. Sensul vieţii, dacă vreţi, care este curba noastră, nu cred că trebuie să tindă spre definirea sensului ei în registrul răului şi al urii. Ce e răul? … Negarea binelui ! Ce e ura? … Negarea iubirii. Curba noastră duce spre în sus, spre înviere, cea care e purtătoare de frumos, iubire, bine. Curba răului, al urâtului, al urii duce în jos, spre neant, spre nefiinţă, spre nonsens. Aceste sensuri nu se pot amesteca. Stă numai în natura noastră umană de a le purta pe amândouă şi a alege pe care să le păstrăm şi să le purtăm cu noi în veşnicie, sau de care să ne lepădăm. Amestecul de rău şi bine există în viaţa noastră, dar acest amestec trebuie să fie temporar, iar noi să disociem sincer şi onest şi să ne alegem sensul spre care să evoluăm.

maria 15-04-2010 - 19:44

toti dorim sa alegem acest sens
dar trebuie sa stim sa cautam si sa vedem frumosul,iubirea,binele,,,acolo unde suntem, Fericirea e un ideal al imaginatiei nu al ratiunii

1 2

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult