Suntem indignati si protestam. Cerem Consiliului Superior al Audiovizualului de la Paris si France Television, prin Ambasada Romaniei, sa fie sanctionat postul France 2 pentru „defaimare rasiala” si „incitare la xenofobie”. Faptele sunt simple: intr-o emisiune, un comediant a prezentat „salutul romanesc”, executat cu palma intinsa, ca si cum ar cersi.
Pentru ce suntem indignati? Este oare o minciuna faptul ca pe malurile Senei si in alte parti ale Hexagonului cetateni ai Romaniei executa acest salut la capetele podurilor, la colturile strazilor sau pe treptele bisericilor? Este vorba doar de o mana de bicisnici sau de hoarde intregi plecate din Romania de-a lungul si de-a latul Europei in acest scop? Nu auzim oare mereu ca Politia a mai descoperit cate o retea de exportat copii la cersit sau fete la produs? N-am purtat oare runde numeroase de negocieri cu oficialitatile de la Paris pentru readucerea in tara a acestor „comori nationale”?
Francezii se multumesc sa ne ironizeze si sa atentioneze calatorii trenurilor sa-si pazeasca bagajele de romani, elvetienii sa ne foloseasca drept argument electoral, dar sa ne amintim ca nu demult italienii ajunsi la exasperare erau pe punctul sa organizeze adevarate vanatori de oameni.
Fireste ca pentru restul cetatenilor tarii nu este placut sa ti se arunce adevarul in fata in acest mod, dar haideti sa avem curajul de a recunoaste ca lucrurile asa stau, ca dintr-o tara in care 28% din populatie traieste sub pragul de saracie am dat Europei nu numai o armata de capsunari si constructori ci si una de cersetori.
De obicei, cand auzim de astfel de lucruri, cautam tapi ispasitori: de vina sunt tiganii ori greaua mostenire. Ne imbatam cu apa rece: in Polonia, un chelner s-a minunat spontan, in fata unui grup de jurnalisti care-si achita consumatia: „Cum, sunteti romani si platiti?” Romani, nu romi! In centrul Berlinului am vazut recent pe treptele unei biserici o babuta care nu apartinea nici unei etnii conlocuitoare dar tinea in brate o bucata de carton pe care scria ca este persecutata politic in Romania si moare de foame. N-am vazut in schimb nici o ucraineanca, nici o rusoaica, nici o bulgaroaica, desi mostenirile tarilor respective sunt poate mai grele ca a noastra.
Suntem, din pacate, deficitari la capitolul demnitate, la nivel colectiv si personal. Un deficit perpetuat prin timp inca din Evul Mediu si propavaduit in scoala, la lectiile de istorie despre romanii care au comportament de trestie. Suntem deficitari si la capitolul „cultul muncii”: traim intr-o tara in care doar 30% din populatie lucreaza, iar televiziunea transforma in vedete pe cei care au facut averi in mod dubios, pe cei care revendica lozuri castigatoare falsificate, pe cele care si-au vandut trupul prin Braila si aiurea, dar prea rar pe cei harnici si merituosi.
Traim intr-o tara in care si din cei care lucreaza 30% sunt gata sa faca sex la birou pentru o marire salariala sau pentru promovarea in functie – conform unui recent sondaj de opinie. 20 de ani de coruptie endemica si de furtisaguri au contribuit de asemenea la bulversarea brumei de valori pe care o mai aveam.
Iar exemplul dat de la nivelul conducerii statului a fost in acelasi sens: am cersit ani de-a randul intrarea in NATO si UE cu rabat de la standarde, i-am alungat pe investitori dupa care ne-am milogit de ei sa vina inapoi in conditii de facilitati nemaiauzite, am avut grija ca inca din decembrie 1989 sa pupam Inalte Porti, ne-am rugat de diverse organisme internationale sa ne tot dea bani fara sa facem mare lucru in schimb.
Cu acest trist bilant in spate, avem in schimb pretentia sa nu ni se spuna public cum este salutul romanesc. Si ne leganam in iluzia ca daca cerem tacere, gata, am rezolvat problemele. Nimic mai fals! Pana nu vom evolua noi insine, la nivel colectiv, pana nu vom imbratisa alta scara de valori, vom continua sa populam continentul cu cersetori, „fetite” si smenari, sa fim subiect de bancuri ori tinta revoltelor. V-as intreba, pentru comparatie: cati chinezi, din valurile care se revarsa peste Europa, inclusiv peste Romania, ati vazut cersind?
0 comentariu
Si aceasta stire este cusuta cu ata alba.
Si iata ,jurnalistul Artem Poletaev are aceiasi parere .