Sistemul antirachetă NATO,”sub controlul comandamentului aliat”

Secretarul general al NATO se află în Germania, în cadrul unui turneu de pregătire a summitului de la Lisabona, reuniunea de luna viitoare care ar urma să aprobe o reformă a Alianţei şi o nouă strategie care să ţină seama de ameninţările următorului deceniu. Parte a noii strategii este şi aşa-numitul sistem de apărare antirachetă, iniţiat de Statele Unite şi preluat în totalitate de NATO, transmite Radio România Actualităţi.


Dacă din punct de vedere politic există consens printre aliaţi în privinţa instalării scutului antirachetă, până la reuniunea de la Lisabona mai sunt de rezolvat unele chestiuni tehnice, inclusiv probleme legate de costuri, probleme care stârnesc îngrijorare în contextul actualei crize economico-financiare. Robert Bell, consilier pe probleme de apărare la misiunea americană la NATO, a declarat pentru Radio România că SUA contribuie la nucleul sistemului antirachetă cu interceptoare şi radare şi că nu cere NATO să plătească anumite părţi ale sistemului. Robert Bell spune că tot ceea ce SUA cere alianţei este să contribuie cu bani din bugetul comun pentru a adapta actualul program antirachetă destinat apărării trupelor aliate, „pentru a apăra şi teritoriile şi populaţia ţărilor aliate”. Consilierul american a indicat că, potrivit secretarului general al NATO, acest lucru ar înseamna mai puţin de 200 de milioane de euro în zece ani. 

Comanda scutului, „sub controlul NATO”

Una dintre întrebările în suspensie este cine va deţine comanda acestui sistem antirachetă. Înlăturând suspiciunile că sistemul antirachetă al NATO ar putea fi sub comanda americană, Robert Bell, a subliniat că SUA a indicat clar că acesta „trebuie să fie sub controlul NATO, al Comandamentului suprem aliat pentru Europa”. Dacă între aliaţi lucrurile încep să devină tot mai clare, o necunoscută pentru sistemul de apărare antirachetă este participarea Rusiei, care doreşte un scut de apărare antirachetă de la Vancouver la Vladivostok, aşa cum a spus recent secretarul general NATO. De asemenea, Robert Bell consideră că discuţiile cu Rusia pentru o eventuală participare la sistemul antirachetă nu încep de la zero, iar opinia publică are o percepţie greşită că relaţia dintre NATO şi Rusia ar fi una tensionată şi antagonică. Robert Bell a mai spus că textul noului concept strategic al Alianţei, care va fi aprobat la Lisabona, va pune în evidenţă numeroase arii pentru o mai strânsă colaborare între NATO şi Rusia, considerată un partener valoros al Alianţei. Referitor la aşteptările pe care le are din partea Rusiei la summitul de la Lisabona şi când ar putea oferii Rusia un răspuns pentru participarea sau nu la sistemul de apărare antirachetă, Robert Bell a indicat sfârşitul summitului drept un termean pentru anunţarea unui program specific de cooperare cu Rusia în domeniul apărării antirachetă, program care să fie iniţiat în 2011. Consilierul pe probleme de apărare la misiunea americană la NATO, Robert Bell a mai subliniat că „prezenţa preşedintelui rus, Dmitri Medvedev, la summitul NATO va însemna mai mult decât fotografia de familie”.