Acasa InternationalExterne Traian Băsescu, despre românii din Serbia şi Ucraina

Traian Băsescu, despre românii din Serbia şi Ucraina

scris de M.A.
710 Afisari

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, luni, că Serbia şi Ucraina „mai au paşi mulţi de făcut pentru a ajunge la a fi definite ca state democratice”, el arătând că drepturile acordate minorităţilor naţionale sunt o emblemă a nivelului de democraţie.

Train Băsescu, despre românii din Serbia şi Ucraina

Train Băsescu, despre românii din Serbia şi Ucraina

„Drepturile pentru minorităţi sunt o emblemă a nivelului de democraţie. Pentru mine este clar că şi Serbia şi Ucraina mai au paşi mulţi de făcut pentru a ajunge la a fi definite ca state democratice. Încă nu se înţelege la nivelul politic, în aceste ţări, că avantajul de a avea minoritatea recunoscută a altui stat pe teritoriul tău este uriaş. Ei nu realizează încă acest tip de avantaje care consolidează relaţia bilaterală şi fac din ţara mamă un partener al acelui stat în orice fel de condiţii, nu numai când e vorba de minorităţi”, a afirmat Traian Băsescu, la Universitatea de vară de la Izvoru Mureşului.

În ceea ce priveşte problemele românilor din Timoc şi din Serbia în general, inclusiv din Banatul Sârbesc; domnule preşedinte, a fost domnul preşedinte al românilor din Banatul Sârbesc, care a avut o intervenţie aici în care spunea că România nu a sprijinit suficient românii din Serbia. Vreau să vă spun, domnule preşedinte, dacă n-aţi ştiut cumva, că v-aţi judecat trei ani pentru funcţia de preşedinte al Asociaţiei. Guvernul României n-a avut un partener acolo. Abia aţi terminat procesul, care a durat trei ani, pentru cine-i preşedinte. Deci a fost semnalul pe care am vrut să vi-l dau, să nu credeţi că nu ştim exact ce se întâmplă în toate ţările din jurul frontierelor ţării cu comunităţile româneşti. Cu vlahii avem o problemă extrem de dificilă pentru că prea puţini dintre ei se declară români. Vreau să fim foarte clari. Puteţi să-mi spuneţi la acest microfon că sunt 350.000 de români, dar ei nu se recunosc a fi români decât o mică parte, ceea ce şi explică de ce nu este posibil să se formeze şcoli de limbă română, pentru că cei mai mulţi se declară vlahi sârbi. Este adevărat şi cred că a construi un mesaj aici şi soluţii este dacă plecăm de la adevăr, iar adevărul este că politicile de asimilare în Valea Timocului de 200 de ani, în Ucraina de zeci de ani, politicile de asimilare au dat rezultate. Problema pe care trebuie să ne-o punem este cum contrabalansăm aceste politici de asimilare a românilor. Au fost 50 de ani de comunism în care n-am putut face nimic, pentru că politica de asimilare a fost tolerată şi de statul român în timpul regimului comunist. Problema este ce facem astăzi, că România e democratică, iar primul lucru pe care trebuie să-l facem este solidaritatea românilor din afara frontierelor între ei. Câte asociaţii se ceartă între ele în Valea Timocului? Câte asociaţii se ceartă între ele în Ungaria? Câte asociaţii se ceartă şi se denigrează între ele în Ucraina? Deci, primul lucru pe care aş vrea să vi-l cer dumneavoastră este solidaritatea românilor din afara frontierelor între ei, în primul rând. Vreau să ştiţi că nu e o situaţie atipică cea pe care v-am descris-o. Am găsit-o şi în Statele Unite între asociaţiile de români, am găsit-o şi în alte ţări. Deci, primul lucru pe care trebuie să-l înveţe românii este solidaritatea românilor între ei, corectitudinea românilor între ei. Sunt comunităţi destul de mari care sunt fragmentate în asociaţii şi de asta nu sunt luate în seamă de guverne, pentru că una ridică o problemă, altă asociaţie ridică altă problemă şi, pe cât posibil, împotriva celeilalte. Se acuză reciproc, se suspectează că sunt infiltrate de serviciile de informaţii ale statelor unde trăiesc. Deci ştim toate lucrurile acestea. Iar aici, dacă vreţi ca România să fie eficientă în a vă sprijini, ne trebuie corectitudine şi solidaritate”.

(…)

Nu suntem o ţară care şi-a declanşat de mult o politică de redobândire a românismului din jurul frontierelor, din păcate, dar sunt câţiva ani de când această politică este o prioritate pentru noi. Nu avem, în intenţiile noastre, nimic de genul celor nefericit susţinute, din păcate, de un cetăţean român care nu-şi merită calitatea de cetăţean român. Este acela care mai zilele trecute cerea ca Transilvania să fie pusă sub protectorat. Da? Probabil că va trebui să analizăm dacă un cetăţean român poate avea un astfel de comportament. Însă noi nu avem astfel de intenţii, nici în Valea Timocului, nici în Ucraina, nici în Ungaria, dar vrem ca, pas cu pas, statele din jurul nostru să îi trateze pe cei care se revendică şi se recunosc a fi români aşa cum îi tratăm noi pe minoritari în România: cu dreptul de a fi reprezentaţi politic în Parlament în mod automat, cu dreptul de a-şi păstra limba, religia, cultura, obiceiurile. De aceea, ICR-ul încearcă să-şi extindă filialele, fiind o componentă a politicii noastre de recâştigare a românismului. Şi asta pentru că noi am înţeles un lucru fundamental: legăturile între state devin mult mai puternice atunci când există o comunitate a altui stat pe teritoriul lui. Iar intenţia noastră să fim un pol de pace, de solidaritate în această regiune.

Mult mai consistentă ar fi relaţia noastră cu Serbia dacă ar trata mai deschis problema românilor din Valea Timocului. Ştiţi că în Serbia e şi o neînţelegere şi este exact un efect al unui proces îndelungat de asimilare a vlahilor, de au ajuns ca şi parte din ei să nu se mai recunoască a fi români. În Serbia, în Banatul sârbesc, lucrurile, cel puţin din punct de vedere legislativ, sunt în regulă, din analizele noastre, şi dreptul de a învăţa limba română, şi dreptul de a sluji în limba română în biserici, şi dreptul de a avea biserici ortodoxe, pe când în Valea Timocului lucrurile sunt mult mai complicate exact datorită acestui îndelungat proces de asimilare a vlahilor. Va trebui însă să existe un moment de sinceritate chiar al vlahilor şi să se decidă toţi ce sunt. Vă pot spune că, urmare a intervenţiei noastre de anul trecut, a fost secretarul general al OSCE la Bucureşti şi am avut o discuţie cu domnia sa legată exact de această dificultate pe care o avem de a solicita mai mult Serbiei datorită numărului mic de vlahi care se recunosc a fi minoritari români şi ceea ce am convenit, în mod rezonabil, a fost că sunt minoritari români aceia care se recunosc a fi români. A fost propunerea noastră. Ceea ce înseamnă că, pe de o parte, teoria Belgradului, că vlahii nu sunt români nu poate fi acceptată nici la nivel european, dar pe de altă parte înseamnă că vlahii din Valea Timocului trebuie să-şi trezească conştiinţa propriei lor identităţi. Am discutat cu un primar din Valea Timocului şi părintele Boian cred că îl ştie: în faţa mea vorbea limba română şi spunea că el este vlah-sârb. Consiliul, la fel, toţi vorbeau limba română şi nu recunoşteau că acea limbă este limba română. Este efectul unui proces de asimilare, care durează de data asta nu de 50 de ani, ci de 200 de ani, când este vorba de vlahi. Sigur că, politic, vom lupta în mod categoric pentru ca în Valea Timocului cei care se recunosc a fi români să poată învăţa limba română, să se poată sluji în biserici în limba română, să poată construi biserici care să ţină de Biserica Ortodoxă Română. Aşa cum noi recunoaştem Biserica Ortodoxă Sârbă pe teritoriul României, va trebui şi statul sârb, cu toată opoziţia Bisericii Ortodoxe Sârbe – eu am discutat inclusiv cu fostul patriarh, Dumnezeu să-l odihnească!, această problemă, şi este o rigiditate din partea Bisericii Ortodoxe Sârbe, dar sunt convins că în timp vom depăşi aceste inconveniente. Și vă pot spune şi de ce sunt probleme, spre exemplu în Serbia sau în Ucraina – nu vreau să fac din Serbia un cal de bătaie, pentru că şi înţeleg de ce se întâmplă aceste lucruri – drepturile pentru minorităţi sunt o emblemă a nivelului de democraţie şi pentru mine este clar că şi Serbia şi Ucraina mai au paşi mulţi de făcut pentru a ajunge la a fi definite ca state democratice. Încă nu se înţelege la nivelul politic în aceste ţări că avantajul de a avea minoritatea recunoscută a altui stat pe teritoriul tău este uriaşă. Ei nu realizează încă acest tip de avantaje, care consolidează relaţia bilaterală şi fac din ţara-mamă un partener al acelui stat în orice fel de condiţii, nu numai când este vorba de minorităţi, dar cu timpul sunt convins că lucrurile vor evolua pozitiv.

Pe mine m-a bucurat foarte mult, spre exemplu, pentru că vine vorba de Ucraina, m-a bucurat foarte mult că preşedintele Ianukovici s-a ţinut de cuvânt şi majoritatea din Parlament a emis o lege care să creeze baza legală. Marea problemă este că de la lege până la aplicarea ei în viaţa de zi cu zi calea-i lungă şi bătălia aici trebuie să fie, dacă vreţi, iar diplomaţia românească aici va lucra în relaţia cu Ucraina, aplicarea acelei legi bune. Este asemănătoare cu legislaţia de la noi din punct de vedere al dreptului de a învăţa, de a te educa în limba maternă. Deci problema este implementarea şi sunt convins că nu ţine numai de vârful statului, pentru că românii din Ucraina au avut un acord de sprijin cu preşedintele Ianukovici, el s-a ţinut de cuvânt, dar ce-i dedesubt, în administraţiile locale, în ministere chiar nu se potriveşte perfect cu ce a promis Ianukovici. Vă pot spune, apropo de acest lucru, o să-mi spuneţi: bine, Ianukovici, care are atâtea probleme pe plan european, pe plan extern, din cauza situaţiei doamnei Timoşenko, îl apreciez pozitiv. Da, îl apreciez pentru că s-a ţinut de cuvânt. Cu guvernarea portocalie care era, să spunem, ideologic apropiată cu noi, şi cu fostul preşedinte, şi cu fostul prim-ministru am discutat şi au promis de zeci de ori şi nu s-au ţinut de cuvânt niciodată. Cred că la scara avionului, când se urcau la Otopeni, uitau ce au discutat la Bucureşti sau ce am discutat la Kiev, pe când Ianukovici s-a ţinut de cuvânt din acest punct de vedere. Şi ce trebuie făcut – şi aici ţine şi de comunitate, ţine şi de ţara-mamă, ca prin eforturi diplomatice să facem ca această legislaţie pe care a promis-o şi dat-o, să fie respectată. Pe de altă parte, revenim la marea problemă pentru că de fapt aici sunt cheile: păstrarea limbii, păstrarea culturii, eficienţa Institutului Cultural Român şi voinţa minorităţii de a menţine clasele de limbă română, pentru că în Valea Timocului, părinte Boian, sunt 12 experimente anul acesta şi n-a reuşit niciunul pentru că nu sunt copii care să ceară să înveţe în limba română. Da. Anul acesta trebuia să înceapă cu primele clase de limbă română.

Deci, aş trage o concluzie. În mod categoric România trebuie să facă mai mult, tot mai mult. Să dăm mai multe burse, să oferim mai multe tabere pentru copiii români din jurul frontierelor, să fim mult mai consecvenţi în răspândirea filialelor Institutului Cultural Român şi, nu în ultimul rând, să alocăm mai mulţi bani care să ajungă acolo unde sunt comunităţile de români. Pe de altă parte, cerem de la comunităţile de români un lucru simplu: să nu se mai certe între ele asociaţiile, să nu se mai certe; chiar dacă nu se contopesc într-o asociaţie, că dreptul de asociere este liber. Şi în Ungaria aveţi mici probleme. Da. Deci până şi acolo unde zicem că e bine aveţi probleme. Deci, dacă asociaţiile ar vorbi aceeaşi limbă, ne-ar fi mult mai uşor. Este un lucru esenţial. Deci, pe de o parte noi ne asumăm să facem mai mult, iar dumneavoastră vă cerem un lucru simplu – solidaritatea asociaţiilor, nu contopirea asociaţiilor. Dar vorbiţi aceeaşi limbă şi daţi Guvernului încredere că asociaţiile şi proiectele pe care le finanţează sunt funcţionale şi îi reprezintă pe români şi nu au ca obiectiv doar propriile interese de asociaţie, mai mici sau mai mari”.

(…)

Deci această şcoală va fi extrem de utilă, după părerea mea, dacă vă veţi împărtăşi unii altora realităţile fiecărei comunităţi, dacă veţi da demnitarilor români care vor veni aici informaţia corectă, pentru că aşa vă putem ajuta. Spre exemplu, pentru noi este foarte dificil să mergem la Belgrad să spunem «domnule, avem 350.000 de români în Valea Timocului», pentru că ultimul recensământ arată cu totul altceva, arată câteva zeci de mii, şi nu 350.000. Deci aici avem probleme. Problema este cât de români au rămas românii din jurul frontierelor? Scuzaţi-mă că pun atât de abrupt această întrebare. Nu pun sub semnul întrebării liderii acestor asociaţii, dar când susţii că sunt 350.000 de români în Valea Timocului şi găseşti doar câteva zeci de mii la recensământ, pentru că s-au declarat a fi vlahi români, avem o dificultate toţi. Toţi avem o dificultate! În ceea ce ne priveşte – şi revin la Valea Timocului, care are cele mai mari probleme – vom continua şi vom fi tot mai hotărâţi în a-i sprijini să revină la mândria de a fi români. Depinde însă şi de cetăţenii Serbiei dacă vor acest lucru sau nu, dacă o vor face mai repede sau mai încet. Eu asta am vrut să vă spun”.

1 comentariu

un roman 13-08-2013 - 17:23

Ba, adevarul e ca a zis bine ce a zis. In ultima vreme se pare ca incepe sa joace altfel Basescu asta, probabil la sugestii exterioare lui, dar oricum.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult