Acasa InternationalExterne Unde vrem să intrăm? Schengen în pragul exploziei

Unde vrem să intrăm? Schengen în pragul exploziei

scris de Adrian Pătruscă
0 afisari

României i s-au pus beţe în roate. Sarkozy şi Merkel, în campanie electorală, vor voturi pe spinarea noastră. Dar pericolul pentru Schengen e în interiorul său.

Tabără de refugiaţi tunisieni la Lampedusa

Tabără de refugiaţi tunisieni la Lampedusa

Când, în 1985, Franţa, Germania şi cele trei ţări din Benelux au decis să elimine controlul la frontierele lor pentru a crea un spaţiu european fără paşaport, toţi au înţeles că facilităţile interioare vor trebui contrabalansate de întărirea unei frontiere externe devenite “comune”.

Un sfert de secol mai târziu, spaţiul Schengen numără 25 de state membre şi adună 400 de milioane de suflete fără frontiere. Depăşeşte graniţele Uniunii Europene prin Islanda, Norvegia şi Elveţia. Dar, în lipsa voinţei politice, fortăreaţa devine nesigură în faţa ameninţărilor unui asediu, scrie Le Figaro.

Revoltele arabe, a căror vecinătate este comparabilă cu prăbuşirea comunismului din 1989, creează perspectiva sumbră a unui nou val de migraţii. Chiar dacă suntem încă departe de dimensiunile unui exod biblic, aşa cum preconiza Franco Frattini, totuşi cifrele cresc în continuu.

La Bruxelles, tonul a fost schimbat radical. “Epoca deschiderii s-a încheiat, este mai curând momentul să strângem robinetul”, declară un ambasador, insistând asupra scadenţelor electorale care se apropie în Franţa, Germania şi Italia. Comisarul Viviane Reding, care anul trecut ţinea predici împotriva expulzării ţiganilor din Franţa, s-a răzgândit: “Un nou val migrator ar fi inacceptabil pentru europeni”.

Problema este că fortăreaţa Schengen dă semne de slăbiciune neliniştitoare. Un exemplu este cel al Greciei. Din 21 ianuarie, o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului interzice altor state Schengen să retrimită înapoi în peninsulă cetăţenii clandestini care provin din Turcia. Regula care face din fiecare ţară plasată în prima linie paznicul propriei sale părţi din frontiera europeană este, astfel, abolită pe unul dintre cele mai fierbinţi fronturi ale imigraţiei. Solicitanţii de azil irakieni, afgani sau pakistanezi care au reuşit să ajungă în nordul Europei prin Grecia sunt practic siguri că nu mai pot fi trimişi înapoi şi li se va acorda dreptul la şedere, indiferent de ce scrie în dosarul lor.

Acestei prime fisuri i se adaugă o a doua. Nu mai puţin periculoasă. Decizia guvernului Berlusconi de a acorda permise de şedere unei părţi dintre refugiaţii tunisieni sosiţi clandestin pe Insula Lampedusa. Roma aplică o lovitură puternică întregului eşafodaj şi tot ea este cea care strigă după ajutor la partenerii săi. Dar în interiorul Europei, permisul de şedere italian este un cal troian, gata să o ia la plimbare prin restul continentului.

Este Europa fără frontiere ameninţată cu dezagregarea? La Bruxelles, nimeni nu vrea să recunoască oficial eşecul a ceea ce nu cu mult timp era clamat drept un mare succes al Uniunii Europene. În particular, însă, limbile se dezleagă: “Italienii riscă pur şi simplu să arunce în aer tot Schengenul”, avertizează un diplomat direct implicat.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult