50 de ani de la Războiul de Șase Zile | Ziua Veche
Acasa InternationalGeopolitica 50 de ani de la Războiul de Șase Zile

50 de ani de la Războiul de Șase Zile

scris de D.S.S.
27 afisari

Ierusalimul va fi ‘consolidat suplimentar’ printr-o serie de măsuri, a promis duminică premierul israelian Benjamin Netanyahu, într-o ședință specială a guvernului său, relatează DPA.

Executivul israelian a marcat duminică 50 de ani de la Războiul de Șase Zile prin organizarea unei reuniuni în apropierea Zidului Plângerii (sau Zidul de Vest) din zona veche a Ierusalimului.

În timpul Războiului de Șase Zile din 1967, Israelul a capturat Cisiordania și Ierusalimul de Est de la Iordania, iar liderii israelieni au considerat mult timp Ierusalimul drept capitala nedivizată și eternă a Israelului.

Totuși, acest statut al orașului nu este recunoscut pe plan internațional întrucât Autoritatea Palestiniană ar dori ca Ierusalimul de Est să fie capitala viitorului stat palestinian independent.

Printre proiectele anunțate duminică de Benjamin Netanyahu se află construirea unei telecabine care să faciliteze accesul turiștilor către intrarea în zona Zidului Plângerii, care se află în Ierusalimul de Est.

Zidul se află la baza Muntelui Templului (numit ‘Esplanada moscheilor’ de către musulmani), unul dintre locurile sfinte ale iudaismului și islamului.
Războiul de Şase Zile a fost un conflict armat între Israel şi alianţa formată din statele arabe Egipt, Iordania şi Siria.

Acest război a durat între 5 şi 10 iunie 1967. În urma victoriei militare asupra coaliţiei arabe, Israelul a ocupat Fâşia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan şi Cisiordania. Războiul de Şase Zile a fost cel de-al treilea conflict armat arabo-israelian.
La începutul anului 1967 observatorii politici nu considerau iminentă izbucnirea unui război între Republica Arabă Unită sub conducerea lui Gamal Abdel Nasser şi Israel. Tensiunea dintre Israel şi vecinii săi arabi a crescut în mod continuu, începând din anul 1964, când Israelul a deviat cursul Iordanului pe teritoriul său şi Siria a încercat, la rândul ei, să schimbe cursul afluenţilor acestui râu.

Demersurile siriene au eşuat datorită bombardamentelor israeliene şi lipsei de implicare a Iordaniei şi a Libanului în conflict. În acea perioadă nici unul din statele coaliţiei arabe nu recunoscuse existenţa statului Israel, dar au acceptat de facto situaţia creată prin superioritatea Israelului din punct de vedere militar. În plus, statele arabe erau dezbinate de conflictul dintre forţele “progresiste” pro-sovietice şi cele “conservatoare”, care promovau interesele pro-occidentale. Israelul se simţea de mai mult timp periclitat de influenţa Uniunii Sovietice. Siria sprijinea cu ajutorul Moscovei mişcările de gherilă de pe teritoriul său, care se orientau mai ales împotriva dominaţiei israeliene asupra zonelor dintre Siria şi Israel, demilitarizate în urma armistiţiului din 20 iunie 1949.

Itzhak Rabin, pe atunci comandantul Statului Major al armatei israeliene, a încercat, printr-o politică militară agresivă, să consolideze această hegemonie şi să transfere conflictul armat pe teritoriul Siriei, convins de suportul american şi de diferenţele insurmontabile dintre guvernul lui Nasser şi partidul Baath care se afla la putere în Siria.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult