Acasa InternationalGeopolitica Ce crede Rusia despre intervenţia NATO în Libia ?

Ce crede Rusia despre intervenţia NATO în Libia ?

scris de Ion Petrescu
3 afisari

Postul de radio “Vocea Rusiei” a difuzat un punct de vedere pe o temă de maximă actualitate – „Războiul din Libia este un test de unitate şi solidaritate în interiorul NATO”. Alianţa fiind şi azi, în strategia de securitate a Federaţiei Ruse, inamicul numărul 1.

Aeronava a Pentagonului alimentand avioane NATO

Rusia cu ochii pe interventia NATO in Libia

Opinia aparţine lui Alexander Ritov, profesor asociat la Institutul pentru Relaţii Internaţionale, din Moscova. Unele dintre ideile expertului rus merită a fi cunoscute nu doar de audienţa postului de radio menţionat.
Ritov crede că „situaţia din Libia nu este, cu siguranţă, un test obişnuit, pentru a proba unitatea şi solidaritatea aliaţilor, în cadrul NATO.”

Un asemenea enunţ nu face decât să confirme o meteahnă mai veche a analiştilor politico-militari ruşi. Care au avut drept model Tratatul de la Varşovia, unde Kremlinul avea primul şi ultimul cuvânt, unitatea alianţei fostelor state socialiste fiind fracturată în 1968, când România a refuzat să participe la invadarea Cehoslovaciei, de către celelalte ţări aliate, la iniţiativa Uniunii Sovietice, care era conştientă că orice fisură, de ordin democratic, este începutul sfârşitului, pentru sistemul socialist existent în Europa.

Este adevărat că, în prima etapă, a operaţiunii militare contra regimului de la Tripoli, doar o serie de state au decis să intervină – Franţa, Marea Britanie, Statele Unite, Canada şi Italia. În modalităţi diferite. Iar forţele militare afectate raidurilor aeriene şi misiunilor declanşate pe mare nu au fost iniţial subordonate structurii de comandă şi control a NATO.

La fel de real este şi faptul că Germania şi Polonia şi-au declarat public opţiunea de a nu participa la o asemenea operaţiune. Din grija şefilor de guvern, de la Berlin şi Varşovia, de a nu pierde încrederea şi voturile propriilor alegători.
Aici a fost însă vorba de un exerciţiu tipic democraţiei occidentale, nu de o fisură a unităţii statelor aliate. Poate că profesorul Alexander Ritov nu ar fi singurul, la Moscova, care s-ar bucura de o îndepărtare a celor două state menţionate de opţiunile euroatlantice.

Numai că omite un detaliu esenţial. Propaganda unor stări simulate – „consolidarea NATO şi arătarea solidarităţii şi înţelegerii mutuale, cel puţin la suprafaţă, ar juca un rol major în trecerea comenzii operaţiunii la Alianţă” cum afirmă Ritov – nu face parte din panoplia Cartierului General al Organizaţiei Nord-Atlantice, din Bruxelles.

Analistul rus are însă dreptate când afirmă „acest război nu va fi uşor, deoarece nu este doar unul contra armatei (libiene), ci şi unul împotriva unui grup al populaţiei.” Aici fiind vizaţi civilii, din triburile loiale colonelului Gaddafi, înarmaţi de regimul de la Tripoli, destul de eficienţi în confruntările terestre cu rebelii.

Este de discutat opinia profesorului rus că succesul în campania din Libia “va reuni aliaţii şi va dovedi necesitatea existenţei sale.” Eroare. Aici nu este vorba de Comunitatea Statelor Independente, unde o serie de ţări participante mai sunt membre doar din teama preşedinţilor şi premierilor acestora că, dacă vor semnala public dorinţa de desprindere, s-ar putea ca Moscova să fie mai rapidă în reacţii şi alţi politicienii să le ocupe jilţurile oficiale.

Atât campania din Irak, cât şi cea din Afganistan, cu toate sincopele cunoscute, nu au generat decât consultări succesive, pe plan bilateral şi multilateral. Divergenţe de opinii au existat, dar nu s-a pus deloc problema afectării unităţii de acţiune a Alianţei.

NATO conduce operaţiunea “Protectorul unificat”

NATO conduce operaţiunea “Protectorul unificat”

O semnalare justă a profesorului rus este aceea că, dacă nu vor apărea rezultate rapide, în ceea a devenit campania NATO în Libia, slăbiciunile identificate drept cauze ale insucceselor, în acest teatru de operaţiuni militare, vor fi în favoarea inamicilor tradiţionali ai aliaţilor, care se vor simţi mai puternici, prin aflarea punctelor mai puţin forte, în angrenajul Alianţei.

Primii care pot pierde, sau câştiga acest conflict? Sunt ofiţerii de intelligence. Indiferent de naţionalitatea lor, deşi este evident că, din punct de vedere numeric, al mijloacelor tehnice şi fondurilor avute la dispoziţie, în baza ordinului secret al preşedintelui Barack Obama, americanii dau tonul la muzică în deşertul libian. Inclusiv în privinţa prezentării – prin modalităţi specifice operaţiunilor psihologice – perspectivelor pozitive ale vieţii libienilor, dacă va fi înlăturat Gaddafi de la putere.

Profesorul Ritov mai afirmă:”NATO este o organizaţie militară (corect: politico-militară) şi scopul acesteia este să joace un rol de chirurg. Membrii Consiliului de Securitate, ai Naţiunilor Unite şi NATO, ca S.U.A., Franţa şi Marea Britanie, poartă o mare responsabilitate pentru succesul (operaţiunii militare) şi soluţionarea problemei libiene.”

Numai că supralicitează tema atunci când afirmă că statele aliate şi comunitatea internaţională trebuie să vină cu propuneri adecvate şi să ofere Libiei oportunităţi care să faciliteze calmarea situaţiei.

Comandamentul NATO, ce conduce operaţiunea “Protectorul unificat”, nu are vreo misiune ce ţine de schimbarea regimului libian, transformările politice interne fiind de resortul exclusiv al poporului acestei ţări. Calea normală? Pregătirea unor noi alegeri – libere, transparente, care să legitimize noul for parlamentar al Libiei, singurul în măsură să decidă mutaţiile pozitive pentru cei şase milioane de locuitori ai acestei ţări.

Dar un alt semnal, extrem de interesant, reuşeşte să îl trimită, pe unde scurte, Alexander Ritov:”Va fi foarte important, pentru Rusia, să stea deoparte de acest război şi să încerce să îşi păstreze interesele economice şi prezenţa în această ţară la acelaşi nivel, fără a pierde foarte mult, la căderea regimului lui Gaddafi.”

Şi nu este ultimul. Pornind de la poziţiile Rusiei şi ale Chinei, “care s-au abţinut de la votul în favoarea operaţiunii în Libia – practic sprijinind-o -, va fi foarte important ca NATO să găsească o nouă balanţă şi un nou echilibru în relaţiile sale, nu numai cu lumea arabă dar, de asemenea, cu China şi Rusia, pentru a le menţine ca suporteri (ai acţiunilor Alianţei) sau ţări care se pot abţine de la vot şi crează astfel o nouă realitate a compromisului, înţelegerii şi viziunilor comune, în multe probleme europene, pentru a le soluţiona.”

Inclusiv Transnistria, nu-i aşa?

În finalul intervenţiei sale, la postul de radio “Vocea Rusiei”, Alexander Ritov afirmă că NATO este capabil să învingă războiul informaţional, dar ulterior este necesar să participe comunitatea mondială la procesul de reconstrucţie a Libiei, de edificare a democraţiei, de creare a unui stat care să corespundă doleanţelor cetăţenilor săi – astfel fiind cimentate victoriile militare previzibile, ale aliaţilor.

Un punct de vedere ponderat şi constructiv, corespunzător viziunii realiste a preşedintelui Dmitri Medvedev.

Care semnalează cetăţenilor ruşi necesitatea de a reevalua poziţia NATO, în cazul unui succes al operaţiunii „Protectorul unificat”, ca fiind una dreaptă şi corectă.

2 comentarii

pathfinder 04-04-2011 - 11:41

Rusia poate sa creada ce vrea ea.
Da io unul m-am cam saturat de analistii astia rusi care vorbesc numai cand o iau pe ulei…

Un nepriceput 05-04-2011 - 10:09

Punctele de vedere ale domnului colonel Ion Petrescu sunt mature,avizate şi bine calculate.Va întreb domnule Petrescu : în România o interventie cam similara ( pastram proportiile privind cantitatea mijloacelor) a dus la caderea dictaturii si a dictatorului.A urmat distrugerea intregii industrii,acapararea solului,subsolului,campiilor,dealurilor podişurilor şi munţilor ba chiar şi a gazelor toxice(dar utile) şi a aerului curat ( dar vândut celor care poluează azi în Europa)de catre austrieci,germani,francezi, ruşi(!!!) etc. Aşa va fi şi în Libia ? Din cate stiu eu,un nevizat si de dorul democratiei moare monsieur Sarko dar se sufoca mai intai de lipsa petrolului libian ! Va avea Libia si tot nordul Africii destinul Romaniei ? Vreti sa va aplecati si asupra unei astfel de analize !

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult