Pe 14 si 15 septembrie a.c., doamna Hillary Clinton, liderul Departamentului de Stat al S.U.A., prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu si presedintele palestinian Mahmoud Abbas vor relua convorbirile menite a fi finalizate, intr-un an de zile, cu un acord de pace care sa curme istoria violentelor din Orientul Mijlociu.
Doamna de fier a Americii
Sunt oare sanse reale de a parcurge o cale comuna, cu compromisuri firesti si rezultate concrete, la finalul acestor dialoguri multiple? Jurnalistii americani afirma ca tocmai prezenta doamnei Clinton la convorbiri, careia i se cunoaste apetenta pentru victorii publice clar asumate, constituie cel mai incurajator semnal pentru incheierea unui tratat de pace prin care sa se recunoasca existenta Israelului si statalitatea Palestinei.
Initiatorul unui alt tip de format al negocierilor este presedintele Barack Obama, care a inteles ca un dialog doar intre Netanyahu si Abbas va esua rapid. Iata de ce a optat pentru un mediator de talia doamnei Clinton, care imbina eleganta propriei conduite, cu fermitatea opiniilor exprimate fara menajamente. Astfel si Netanyahu a inteles ca are sansa istorica de a fi intaiul premier israelian care va obtine recunoasterea existentei Israelului de catre palestinieni. Iar Abbas a priceput ca, in mai putin de un an de zile, statul Palestina poate deveni o realitate pe harta Orientului Mijlociu.
Ulterior, doamna de fier a Americii, Hillary Diane Rodham Clinton, aureolata de probabilul succes al convorbirilor supervizate de ea poate aspira la o ascensiune politica meritata; Netanyahu va putea conduce, ani buni, guvernul israelian, iar Abbas va deveni probabil intaiul sef al noului stat palestinian.
Noua runda de negocieri se va desfasura in Egipt – posibil la Sharm El Sheikh – care, alaturi de Iordania, sprijina actualele eforturi de instituire a pacii in zona. Conform intelegerii convenite, negocierile vor avea loc, ulterior, din doua in doua saptamani.
Doamna Clinton le-a si recomandat interlocutorilor sai sa continue dialogul cu buna credinta, neabdicand de la angajamentul de a incheia cu succes convorbirile – o oportunitate ce nu trebuie deloc ratata.
Solutia coexistentei
Primul obstacol recunoscut de negociatori este existenta asezarilor evreiesti in portiunile controlate de armata israeliana, pe Malul de Vest/West Bank.
Presedintele palestinian a facut un apel la ridicarea blocadei instituite de Israel in jurul Fasiei Gaza si a cerut oprirea amplasarii de noi asezari evreiesti pe teritoriul viitorului stat Palestina. El a mai declarat ca palestinienii recunosc necesitatile de securitate ale Israelului, probate si de ultimul atentat organizat de extremistii interesati in esuarea tratativelor de pace.
Abbas a afirmat, in premiera, ca doreste sa confirme public decizia palestinienilor de a respecta viitoarele angajamente bilaterale, inclusiv cele vizand intarirea securitatii si stoparea incitarilor la violenta.
Rebelii lideri ai Hamas, care guverneaza in Fasia Gaza au respins negocierile de pace si au precizat ca vor continua sa atace “regimul sionist”. Aceasta ultima sintagma fiind utilizata ostentativ si de presedintele Iranului, stat care, asa cum recunosteau recent analisti militari rusi, este adevaratul supervizor al organizatiilor islamice extremiste din statele arabe invecinate cu Israelul.
Constructii deloc utile pacii
Din nefericire, si grupurile care promoveaza crearea de noi asezari evreiesti doresc continuarea noilor constructii in teritoriile ocupate din West Bank, ceea ce ar putea duce la suspendarea urmatoarelor runde de negocieri.
S-a angajat doamna Clinton, intr-un demers diplomatic fara finalitate? Se pare ca nu. O dovada ar fi modul in care a inteles sa organizeze intaia runda de negocieri. Prima ora a fost rezervata dialogului in trei, apoi, timp de 90 de minute au urmat discutiile bilaterale, Abbas si Netanyahu sustinand solutia coexistentei statelor reciproc recunoscute, cu girul S.U.A. Un detaliu ce sugereaza ca fiecare a reflectat la concesii necesare.
Convorbirile programate a fi continuate in Egipt se vor desfasura in conditiile in care moratoriul impus de guvernul israelian asupra continuarii constructiilor in noile asezari evreiesti expira pe 26 septembrie!
Presedintele palestinian a anuntat ca, daca moratoriul israelian nu va fi continuat, el nu va mai reveni la negocieri. Premierul Netanyahu este acum atat sub presiunea lui Abbas, cat si a coechipierilor din coalitie, care sprijina edificarea de noi asezari evreiesti.
Palestinienii au dreptate cand afirma ca noile constructii spulbera sperantele lor de a edifica o tara proprie in arealurile Malului de Vest si Fasiei Gaza.
Acum, aproximativ 500.000 de evrei locuiesc in comunitatile create in West Bank si Ierusalimul de Est, desi statele membre permanente ale Consiliului de Securitate al O.N.U. le considera ilegale.
Din culisele negocierilor
Sunt si alte semne semne incurajatoare, privind evolutia noilor tratative de pace? Diplomatia americana a furnizat unele indicii. Astfel, ambele parti au fost de acord cu mentinerea secretului asupra celor discutate in probleme sensibile, precum construirea noilor asezari evreiesti.
Intr-un mod oarecum surprinzator, in runda a doua de negocieri va incepe discutia vizand cadrul general menit a stabili parametrii unei intelegeri convenabile.
Initial nu va fi abordat traseul exact al viitoarei granite, dar se vor cauta solutii privind viitorul Ierusalimului si soarta refugiatilor palestinieni. Trasarea frontierei de stat este considerata o problema pur tehnica, usor de materializat dupa rezolvarea principalelor dispute.
Ar mai fi de adaugat ca, insusi presedintele Obama, preocupat de sustinerea coechipierilor – din propriul partid, la alegerile partiale pentru Congresul S.U.A., din luna noiembrie a.c.-, prin reusite prezidentiale, se va implica de o maniera decisiva in negocierile israeliano-palestiniene, care sa contureze, peste zece saptamani, intelegeri dezirabile.
*
Merita reproduse cuvintele rostite de Netanyahu, la prima runda de negocieri, in prezenta doamnei Clinton si a presedintelui Abbas:”Poporul evreu nu mai este strain in patria sa, tara stramosilor nostri. Dar noi recunoastem ca un alt popor imparte acest teritoriu cu noi. Si am venit aici pentru a gasi un compromis istoric, care va permite ambelor popoare sa traiasca in pace, securitate si demnitate.”
Articol aparut in numarul 22 al saptamanalului ZIUA VECHE.RO
