Un parteneriat strategic intre Romania si Turcia ar urma sa fie semnat in cursul acestui an, incluzand si o componenta militara. Un pas firesc pentru doua state membre ale aceleiasi aliante politico-militare, NATO, ambele avand trupe dislocate in foste sau actuale zone de conflict, scopul comun fiind acela de “a exporta” stabilitate. Un obiectiv devenit discutabil, dupa recentul raid al militarilor israelieni asupra Flotilei pentru Gaza, ca urmare a reactiilor dure ale premierului Erdogan, care indica un alt profil geopolitic al Turciei.
Inamicul israelienilor
78% dintre cetatenii evrei ai Israelului considera acum Turcia, candva singurul aliat musulman din Orientul Mijlociu, ca o tara inamica. Iata principala concluzie a unui sondaj de opinie publicat zilele trecute. Schimbarea de atitudine se datoreaza discursurilor violente ale premierului turc, dupa actiunea comandourilor israeliene asupra celor sase nave cu ajutoare umanitare pentru palestinienii din Fasia Gaza.
Sondajul a fost publicat in cotidianul “Yisrael Hayom”, intrebarea fundamentala fiind:”Credeti ca, din perspectiva recentelor evenimente, Turcia a devenit un stat inamic?” 78% dintre raspunsuri au fost afirmative, iar 22% – negative.
In ultimul deceniu al veacului trecut, Israelul si Turcia au dezvoltat semnificative cooperari economice si militare, materializate in semnarea unui acord vizand schimburile comerciale si in organizarea de exercitii militare commune. Mai mult, numerosi israelieni si-au petrecut concediile in atragatoarele locuri turistice turce.
Cand s-a produs distantarea Turciei de Israel? Dupa ofensiva Tzahal-ului – armata israeliana – impotriva formatiunilor militare ale Hamas, din Fasia Gaza, in decembrie 2008. Ulterior, guvernul turc a dat suficiente semne de apropiere de Executivul de la Teheran. Raidul asupra Flotilei pentru Gaza a fost ultima… bomboana pusa pe coliva ex-parteneriatului israeliano-turc.
Turcia si-a rechemat ambasadorul din Israel. A suspendat antrenamentele militare comune. Si a decis sa reduca la cel mai mic nivel cooperarea economica bilaterala si cea in domeniul apararii.
Sondajul realizat de grupul „New Wave Research” se bazeaza pe raspunsurile a 561 persoane. Eroarea admisa este de 4%. Nu au fost luate in calcul opiniile minoritatii arabe, din statul israelian. O comunitate distincta de 1.300.000 cetateni, dintre cei peste 7.400.000, cat are in total Israelul.
Merita retinut si faptul ca 91% dintre cei chestionati cred ca Israelul trebuie sa opreasca si in viitor navele care ar incerca sa ajunga pe litoralul Gazei. Doar 5% nu sunt de acord cu blocada, iar 4% s-au abtinut.
Ministrul turc de externe, Ahmet Davutoğlu a declarat ca normalizarea relatiilor cu israelienii este in afara oricarei discutii, daca se respinge propunerea unei anchete internationale vizand raidul care s-a soldat cu morti si raniti. Dar, conform sondajului amintit, doar 13% dintre evreii care traiesc in Israel sunt in favoarea unei comisii de investigatii cu experti straini. 71% doresc o ancheta derulata de specialisti israeliani.
“Noi credem in Turcia!”
Acesta este mesajul esential semnalat de presa turca ca provenind din diferite colturi ale lumii arabe, dupa recentul raid israelian in largul coastelor Fasiei Gaza. Cuvinte confirmate si de fluturarea drapelului Turciei de catre mii de protestari pro-palestinieni, in diferite capitale ale lumii, dupa anuntarea decesului a opt pasageri turci si a unuia american.
De aici si pana la titrarea convingerii „Mandria de a fi turc” nu a fost decat o chestiune de zile. Si de formulare. Probabil cea mai inspirata apartine jurnalistului Mustafa Akyol, care a scris:”si toate astea ma fac mandru, fiind cetatean turc. Pot chiar sa afirm ca faimoasa fraza a lui Atatürk – “ce fericit este acela care spune Eu sunt un turc”- imi pare mai plina de inteles acum, ca niciodata .”
Akyiol este unul dintre ziaristii care crede ca Turcia a procedat bine aparand, in anii anteriori, dreptul la existenta al statului Israel si la o viata traita in pace si securitate, de catre israelieni. Acum i se pare la fel de firesc ca autoritatile turce sa fie impotriva indelungatei politici israeliene de ocupatie, de implantare fortata a noi asezari evreiesti si de reprimare a demonstratiilor palestiniene cu „un militarism brutal”.
Mass-media din Ankara critica fatis pozitia pro-israeliana a SUA, principalul actor statal in Orientul Mijlociu, pentru ca, sub pretextul respectarii dreptului Israelului de a se apara, oficialii americani nu au in vedere o distantare majora de erorile guvernului condus de Benjamin Netanyahu. Asta in timp ce copiilor din Gaza li se refuza dreptul la ciocolata, hartie alba si caiete – toate fiind trecute, conform presei turce – pe lista bunurilor care nu pot fi introduse in Fasia Gaza…
In acelasi timp, continua sa actioneze grupul de state arabe care formeaza un front comun impotriva Israelului, nerenuntand la ideea de a sterge efectiv statul evreu de pe harta regiunii. La Ankara se considera ca lideranta initiala a acestei aliante arabe, cea exercitata de Egipt, a dus la razboi si la dezastrul produs cu acest prilej in regiune. Stafeta a fost acum preluata, conform observatorilor politici turci, de catre Iran. Prin discursurile sale, cultivand nevinovatia musulmanilor si diabolicele ganduri ale inamicilor eterni – Israelul si SUA -, presedintele Ahmadinejad o ia pe urmele omologului egiptean, Nasser. Prin declaratii belicoase, finantari secrete si livrari de armament, Teheranul mentine starea „gata pentru lupta” a organizatiilor Hamas si Hezbollah. Ceea ce creeaza un puternic disconfort regional. Resimtit si in mediile lucide de la Ankara.
Intre ura provocata de anti-semitismul cultivat cu indarjire de liderii de la Teheran – cu efectele cunoscute in statele aliate Iranului sau cu simpatii pro-iraniene – si cea produsa in Israel, de anti-arabismul bazat pe memoria conflictelor militare derulate in ultimele cinci decenii, forta care ar putea echilibra balanta pacii in zona pare a deveni acum Turcia. Care trece printr-un moment istoric favorabil afirmarii pozitiei sale. Unul in care Premierul Mujahedin, asa cum l-a denumit multimea de simpatizanti pe Tayyip Erdogan este tot mai mult privit ca un erou al lumii arabe. Asta si datorita discursurilor sale, in care aneantizeaza verbal toate temerile musulmanilor din zona. S-ar putea ca tocmai popularitatea sa crescanda sa ii determine chiar si pe cei mai radicali conducatori arabi – regi, presedinti, emiri – sa prefere o solutionare echitabila a relatiei comunitatii lor cu Israelul.
In cercurile politice de la Ankara, cele laice – care includ si generalii umiliti de arestarile ordonate de Erdogan in randurile lor, sub pretextul initierii de catre unii dintre acestia a preparativelor pentru o noua lovitura de stat – se asteapta interventia decisiva a presedintelui SUA.
De ce? Nici discursurile amenintatoare ale Premierului Mujahedin, nici interventia trupelor turce nu au rezolvat problema kurda, dupa cum nici succesivele operatiuni militare ale Tzahalului nu au facut decat sa motiveze in plus actiunile Hamas. Solutia „manu militari” nu poate aduce decat prejudicii, atat Turciei, cat si Israelului. Indeosebi in relatiile bilaterale.
Otomanii revin la Istanbul!
In timp ce premierul Erdogan are de facut fata criticilor opozitiei lucide de la Ankara, care-i reproseaza atat votul negativ din Consiliul de Securitate al ONU – cand putea fi, apreciaza moderatii, doar unul de abtinere -, cat si focalizarea excesiva pe relatiile amicale cu Iranul si pe cele ostile cu Israelul – in detrimentul implicarii in solutionarea conflictului din Kirghistan -, vizionari din intelligence au organizat o senzationala intalnire, pe 25 octombrie a.c., la Istanbul, a celor 76 de membri ai familiei Otomane, aflati in diferite locuri pe mapamond.
Conform lui Erkan Murat, initiatorul acestui proiect, intentia este de a-i aduce laolalta pe venerabilii si junii dinastiei turce. Ar fi pentru intaia oara, dupa exilarea lor in urma cu 87 de ani. Vizita celor 76 de imperiali este prilejuita si de organizarea Simpozionului Otoman, care va continua pana la 1 noiembrie a.c. Aceasta manifestare va fi posibila si ca urmare a sprijinului primit de la „Agentia Culturala pentru Istanbul – o Capitala Europeana in 2010.” Vor lua parte membri ai fostelor sau actualelor dinastii din Austria, Emiratele Arabe Unite, Franta, Grecia, Rusia, si Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. Casa Regala din Romania nu si-a anuntat intentia de participare.
Balul organizat in onoarea dinastiei Otomane este programat pentru 30 octombrie a.c., cand se aniverseaza si Proclamarea Republicii (pe 29 octombrie 1923). Erkan Murat a mai precizat:”Nu avem alte motivatii ulterioare. Celor care fac speculatii pe marginea acestui proiect trebuie sa le declaram ca nu intentionam restaurarea dinastiei Otomane. Vrem doar ca membrii familiei imperiale sa fie cunoscuti”. Pai, cum altfel?
Nu stim daca acum premierul Erdogan se intreaba cine dintre cei 76 de invitati speciali va candida la proximele alegeri prezidentiale din Turcia. Doar precedentul a fost creat – in Romania.
Cert este ca venerabilul familiei Otomane, Osman Beyazid Efendi – fiul sultanului Abdulmajid – are 85 de ani si traieste la…New York. Taman unde Turcia – la impulsul lui Erdogan – a votat negativ in Consiliul de Securitate al ONU. Cui i se arata pisica imperiala?
Articol aparut in numarul 10 al saptamanalului ziuaveche.ro
