Acasa InternationalGeopolitica Europropaganda de Bronisław Wildstein

Europropaganda de Bronisław Wildstein

scris de Z.V.
6 afisari
 

Bronisław_Wildstein

Bronisław Wildstein

Europenismul a devenit ideologia proprie Uniunii Europene. Nu este o învăţătură după tipicul marxismului, nazismului, nici măcar al anarhismului, care să-şi aibă profetul, sau profeţii săi, şi cărţile sale sfinte.

De fapt chiar şi marxismul, care este întruchiparea sa model, a modificat dogmele fondatorilor săi, şi, în cursul dezvoltării, a cunoscut noi interpretări, reinterpretări, şcoli ce se luptau între ele, precum şi schisme. Specificitatea ideologiei europenismului constă totuși în faptul că ea apare în întregime din practică. Integrarea europeană a dobândit o dinamică proprie şi s-a înstrăinat de obiectivele şi premizele sale iniţiale. Ideologia europenismului slujeşte fundamentării şi suprastructurii teoretice a acestui proces.

Ea poate fi interpretată ca o manifestare tipică a alienării creaţiilor birocratice. Înfiinţate pentru un anumit scop, ele încep să crească, şi, în numele îmbunătăţii activităţii lor, să forţeze normele legale care le stabilesc cadrul de acţiune, atribuindu-şi tot mai multe competenţe şi, prin urmare, schimbându-şi statutul. Europenismul a apărut în momentul eşecului ideologiilor clasice de stânga şi a umplut golul lăsat în urmă de către acestea. Se poate considera că astfel a avut loc o preluare socialistă a integrării europene, care, de la sfârşitul anilor ’80, a dobândit caracterul unui proiect de inginerie socială de sus în jos.

Acest fenomen are loc, în mare măsură, în afara voinţei şi conştiinţei participanţilor. În mod natural, oamenii doresc să aibă cât mai multă putere şi să fie cât mai puţin controlaţi, şi sunt capabili să-şi aducă justificări sieşi şi altora în interesul lor. În sistemele birocratice, astfel de comportamente se potenţează şi se propulsează reciproc, aducând teancuri de noi probleme în faţa unei instituţii, pentru rezolvarea cărora, angajaţii acesteia pretind noi resurse şi competenţe. Validarea unor astfel de procese, mai ales dacă ele iau o dimensiune politică, dobândeşte un caracter ideologic. În cazul UE, aceasta a creat ideologia europenismului.

Europenismul a apărut în momentul eşecului ideologiilor clasice de stânga şi a umplut golul lăsat în urmă de către acestea. Se poate considera că astfel a avut loc o preluare socialistă a integrării europene, care, de la sfârşitul anilor ’80, şi în special de la Tratatul de la Maastricht, a dobândit caracterul unui proiect de inginerie socială de sus în jos. Şi nu contează că în construcţia sa au fost implicaţi democrat-creştini sau liberali nominali. Aceste etichete au, în Europa contemporană, o însemnătate tot mai mică. În cazul europenismului, de mică însemnătate este şi faptul că el funcţionează astăzi ca o justificare pentru dominaţia Franţei şi (mai ales) a Germaniei. Ideologiile au caracter utopic, iar detaşarea lor de realitate face ca, mai devreme sau mai târziu, ele să devină instrument pentru realizarea unor interese reale. Comunismul internaţionalist a devenit o variantă a imperialismului rusesc  sau chinezesc.

Europenismul, ca orice ideologie, trebuie să explice în permanenţă de ce realitatea îl contrazice în mod cras. Aşa că trebuie să construiască atât explicaţii complicate, pentru elite, cât şi versiunea lor universală, pentru uzul general. Fără această propagandă de acoperire, nu ar putea să supravieţuiască.

Uniunea, adică pacea şi bunăstarea

Principiul propagandei politice este acela de a identifica părţile pozitive ale vieţii cu funcţionarea puterii pe care o susţine acea propagandă. Un procedeu tipic al propagandei Republicii Populare Polone era acela de a pune toate efectele progresului tehnic pe seama meritelor guvernului comunist. La aceasta slujea, printre altele, compararea producţiei şi a unor condiţii de viaţă cu indicatorii de dinainte de război. Statisticile buclucaşe, care ar fi comparat acel progres comunist cu dezvoltarea ţărilor occidentale, nu erau date. Orice proiect al factorilor de decizie europeni contemporani este vândut ca o consolidare a Uniunii, şi, prin urmare, în mod necesar, trebuie să însemne perpetuarea păcii. Şi oricine nu-l susţine… ştim ce urmează.

Folosind aceeaşi metodă, adepţii europenismului maximizează miza. Ei susţin că integrarea europeană i-a asigurat continentului pacea, adică i-a salvat viaţa. În susţinerea acestei teze ar fi suficient un paralogism: în Europa integrării nu au existat războaie, ergo, această integrare este cea care le-a făcut imposibile. Nu mai e decât un pas până la concluzia că oricine pune sub semnul întrebării integrarea sau forma ei actuală, conştient sau nu, împinge la război.

Citeste mai departe pe In Linie Dreapta

1 comentariu

Gabriel 21-02-2012 - 10:49

Aseara, la B 1, Ionel Blanculescu a descris cu mult curaj situatia reala. Bineinteles, propagandistii de serviciu, gen Pipidi, dupa perplexitatea initiala, au inceput sa nu-l mai lase sa vorbeasca…insa Turcescu a spus totusi un mare adevar : „ce legatura are capitalismul cu moralitatea ” ? Incepe tavalugul adevarului !

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult