Acasa InternationalGeopolitica Evoluţii în zona MENA

Evoluţii în zona MENA

scris de Ion Petrescu
10 afisari

General-maior (rt.) Corneliu Pivariu este specialist în informaţii militare, domeniu în care a lucrat aproape 30 de ani, cu misiuni de lungă durată în ţări din Orientul Mijlociu, după care a îndeplinit funcţii de conducere în Direcţia Informaţii Militare/DIM, inclusiv aceea de locţiitor pentru operaţii al Şefului DIM. Recent, a văzut lumina tiparului un tom de interes general –  GEOPOLITICA ACTUALĂ, DESCOPERITĂ ÎN 200 DE EPISOADE – scris de generalul Pivariu, motiv pentru care l-am şi invitat la înâlnirile Ziua Veche.

Ion Petrescu – Ce consecinţe probabile, pe termen mediu şi lung, vor avea revoltele din Orientul Mijlociu, asupra stabilităţii regionale şi adversităţii dintre Israel şi Iran, dintre Arabia Saudită şi Iran?

General-maior (rt.) Corneliu Pivariu – Mă bucură folosirea de către dumneavoastră a termenului de revolte, în locul celui atât de des utilizat, acela de „revoluţie”. Nici în Tunisia, nici în Egipt, cu atât mai puţin în Libia, nici în Siria, Yemen, Bahrein, sau în alt stat din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (aşa numita zonă MENA) nu au avut loc revoluţii, nu s-a dorit schimbarea orânduirii sociale, ci înlăturarea unor regimuri mai mult sau mai puţin dictatoriale, unele care au dus la eternizarea la conducere a unor şefi de stat, cum este cazul Egiptului, Tunisiei, Yemenului şi mai puţin în Siria, unde Bashar al-Assad este de numai zece ani la conducere, dar urmează tatălui său, care a condus Siria timp de aproape 30 de ani. Aceste revolte sunt şi o consecinţă a evoluţiei procesului de globalizare, caracterizat şi de o mai rapidă circulaţie a informaţiilor şi persoanelor, de dorinţa tinerei generaţii de a ieşi din tiparele moştenite şi de a nu fi marginalizată, nemulţumită de statutul social actual. Aceste mişcări nu au avut un caracter vădit islamist şi nici Al-Qaida nu a avut o influenţă cât de cât importantă în evoluţia lor, nici cel puţin în Yemen, considerat unul din cele mai importante fiefuri actuale ale organizaţiei.

            Evoluţiile din această zonă au preocupat, şi preocupă Israelul, care s-a văzut în postura de a face faţă unor schimbări, ce păreau la început esenţiale, în raporturile de forţe din MENA, mai ales din perspectiva plecării de la putere a lui Hosni Mubarak, prin punerea în pericol a tratatului de pace dintre cele două ţări. De altfel, Egiptul a luat unele măsuri care îngrijorează Israelul, precum permiterea traversării, de nave militare iraniene, a canalului Suez, pentru a ajunge în Mediterana şi deschiderea punctului de intrare în Gaza, de la Rafah. În plus, la 12 iunie a.c., la Cairo, a fost arestat un cetăţean israelian, bănuit de spionaj în favoarea Mossad.

            Iranul încearcă să folosească aceste evenimente pentru a-şi întări poziţia în ceea ce, conform unei formulări, făcute în 2004 şi care nu s-a bucurat de mare succes, a regelui  Abdullah al II-lea al Iordaniei, se numeşte semiluna şiită, formă suprapusă peste ţări cu o majoritate şiită sau cu minorităţi şiite importante. Teheranul sprijină Hezbollahul libanez, Hamas şi Siria, fără însă a înregistra progrese, situaţia din Siria fiind o prioritate imediată pentru Iran, comparativ cu Israelul.

            În privinţa relaţiilor Arabiei Saudite cu Iranul, privite prin prisma evoluţiei situaţiei din Golf şi mai ales din Bahrein, Teheranul urmăreşte aceste evenimente, existând informaţii privind sprijin, sub diferite forme, acordat protestatarilor din Bahrein, inclusiv folosind elemente ale Hamas şi Hezbollah aflate acolo. De altfel, autorităţile de la Manama au expulzat câteva sute de cetăţeni libanezi în ultimele luni. Recent, generalul iranian Firuzabadi – membru al Consiliului Securităţii Naţionale – declara că „Golful Persic este proprietate a Iranului…”. El întreba ce caută Arabia Saudită în Bahrein, care este tot proprietate a Iranului, ca şi cele trei insule acum în posesia Emiratelor Arabe Unite.

            Arabia Saudită reprezintă un element de stabilitate nu numai pentru zonă, dar şi pentru evoluţia preţului mondial la petrol, iar într-un viitor apropiat va putea juca un rol mai important în zona MENA, alături de noi regimuri la Cairo, Bagdad şi poate… Damasc. Situaţia din Siria prezintă o importanţă particulară pentru evoluţia viitoare a Orientului Mijlociu, pe care ne propunem să o tratăm separat, într-un viitor număr al Pulsului Geostrategic, o sintagmă mai veche, conform căreia „în Orientul Mijlociu nu se poate face pace fără Egipt şi nici război fără Siria”, având încă elemente de valabilitate.

            Adăugând interesele geopolitice ale SUA, Rusiei şi Chinei în zonă, cred că zona MENA nu va suferi modificări notabile în următorul deceniu, ţinând seama şi de interesele generale ale păstrării fluxurilor de aprovizionare cu petrol din zonă, desigur, fără a uita butada că în Orientul Mijlociu „ceea ce e pe deplin valabil azi, poate deveni la fel de lipsit de valabilitate mâine”. 

Competiţia pentru Africa 

Ion Petrescu – Cine va câştiga bătălia pentru influenţa dominantă în Africa, China sau SUA?

General-maior (rt.) Corneliu Pivariu – China a avut o politică economică incisivă în Africa, încă din ultimul deceniu al secolului trecut, când volumul total al comerţului a plecat de la un nivel scăzut, de puţin peste 2 miliarde $. În anii 2000-2007 schimburile comerciale ale Chinei, cu continentul african, au crescut de şapte ori.  În anul 2010 acestea au ajuns să depăşească 100 miliarde $, plecând de la 10,6 miliarde $ în anul 2000.  Principalii parteneri economici ai Chinei din Africa sunt, în ordine, Angola, Africa de Sud şi Sudanul. Darfurul, regiune din vestul Sudanului, cu o suprafaţă de aproape două ori mai mare decât a României, este una dintre zonele africane ale confruntării economice dintre SUA şi China. Sudanul exportă 70% din producţia sa de ţiţei către China, iar investiţiile chineze în această ţară, în ultimul deceniu, însumează peste 12 miliarde $. China îşi asigură 25% din importul său de petrol din Africa, iar tendinţa de majorare al acestuia se apreciază că va continua şi în următorii ani. În Libia, investiţiile chineze, din ultimii trei ani, se ridică la 3 miliarde $, iar începerea războiului civil din această ţară a luat prin surprindere China, care avea 36.000 de muncitori implicaţi în realizarea a circa 50 de proiecte economice, şi a obligat-o să procedeze la cea mai mare operaţiune de repatriere din 1949 încoace.

            Încă din anii 2008-2010 în SUA s-au făcut auzite voci care cereau Administraţiei să ia măsuri pentru prezervarea intereselor economice americane în faţa ofensivei economice chineze din Africa, de unde Statele Unite  îşi asigură circa 12% din importuri, procent estimat să ajungă la 25% în 2015. În 2010, schimburile comerciale ale SUA cu continentul african se situau la circa 113 miliarde $, din care 28 miliarde $ exporturi şi 85 miliarde $ importuri de materii prime din Africa. Este o competiţie în plină desfăşurare. Să credem că episodul Libia are şi o valenţă de avertisment, în bătălia economică dintre SUA şi China pe continentul african, în afara multor altora vehiculate în afara motivaţiilor oficial recunoscute? Nu am date ca să mă pronunţ.

2 comentarii

vici 30-06-2011 - 21:33

America nu recunoaste o majora scadere a importantei sale pe plan global.
Imaginea si influentele Americii in lume sunt umbrite de puterea militara a Iranului si a altor state adversare Americii.Deja SUA sunt pe duca.Ceea ce face America este ticalosia disperata a unei puteri aflate la limita puterii care incearca sa se mentina la putere prin mijloace murdare si ilegale alunecand spre inevitabila prabusire pe urmele URSS.America incepe sa vorbeasca de dincolo, din umbra altora, si nimeni nu-i mai stie nici de frica si nu-i da nimeni nicio importanta

decebalusperscorillo 01-07-2011 - 07:21

In loc sa publicati comentariul meu – cu greseala de geografie a generalului si colonelului – ati facut corectura in text! Cinstiti ziaristi mai sunteti!

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult