Acasa InternationalGeopolitica Federalizarea – soluţia salvatoare în Libia?

Federalizarea – soluţia salvatoare în Libia?

scris de Ion Petrescu
3 afisari

Saïf Al-Islam, fiul colonelului Muammar Muhammad  Gaddafi, a acordat un interviu jurnalistului Jean-Philippe Rémy, publicat de cotidianul francezLe Monde”. Titlul arde ochii cititorului:Cu sau fără NATO, rebelii vor pierde”. Evident cei din Libia. Aşa crede şi îşi argumentează convingerea Saïf Al-Islam, al doilea fiu al preşedintelui libian,  căruia îi place să îşi cultive şi să îşi menţină imaginea de reformator în Libia. 

Rebelii libieni in Benghazi

La 20 iunie a.c., a fost emis un mandat de arestare, de către Curtea Penală Internaţională pe numele lui Saïf Al-Islam, precum şi alte două – pentru tatăl său şi şeful serviciilor de informaţii libiene. Interviul are o relevanţă aparte, confirmând tenacitatea, de netăgăduit, a intervievatului. Răspunsurile? Aidoma tirului unei mitraliere. De pildă, Saïf Al-Islam îi declară jurnalistului francez că el nu crede că în rezoluţia nr. 1973, a Consiliului de Securitate, se prevede uciderea expresă a lui Gaddafi, sau a fratelui său, Saïf Al-Arab. Asta în condiţiile în care, în luna mai, cel din urmă a fost totuşi ucis, cu familia sa, pe timpul unui bombardament al avioanelor trimise de NATO…   Pentru Al-Islam nu eventuala judecare la Curtea Penală Internaţională este o preocupare, ci bătălia în curs, pe timpul căreia rebelii din Benghazi – susţine el – au comis orori şi au încurajat apariţia şi proliferarea, peste tot, a teroriştilor.

 Dur, fiul preşedintelui îi consideră pe cei ce s-au revoltat fiinţe demne de a fi comparate cu…şobolanii. Care nu au nicio şansă să preia controlul Libiei cu sprijinul NATO, implicit al Franţei – iniţiatoarea recurgerii la soluţia manu militari. În viziunea intervievatului, chiar dacă reprezentanţii teroriştilor sunt primiţi, succesiv, de liderii Franţei, Marii Britanii şi SUA, războiul este dus, în numele lor, de avioane şi submarine care nu le aparţin. Un detaliu ştiut de libienii simplii, care – afirmă fiul preşedintelui – nu susţin pe trădătorii de ţară, care cooperează acum cu europenii, americanii, pentru ca aceştia să bombardeze propriul lor…popor. 

Saïf Al-Islam a afirmat că Franţa are …valeţii săi în Africa, din raţiuni pragmatice. De pildă, spionajul libian i-a furnizat informaţia că Abdoulaye Wade, preşedintele senegalez, a fost atras în tabăra anti-libiană cu suma de 20 milioane de euro,  destinată fiului său Karim, succesorul neoficial, de o bancă din Qatar. Adevăratele motive ale intervenţiei militare străine? Banii şi petrolul! Pentru anumite state din Europa, Libia este comparabilă cu un imens tort, care trebuie împărţit. Iar înverşunarea cu care preşedintele Sarkozy s-a întors împotriva fostului său amic, colonelul Gaddafi ar fi motivată doar de faptul că Libia nu a achiziţionat celebrul avion militar francez Rafale.

 În evaluarea conducerii libiene de la Tripoli, rebelii nu însumează mai mult de 1000 de combatanţi, la nivelul întregii ţări. Pe micul ecran, la radio şi în presa scrisă/electronică cei ce au declanşat revolta par tari pentru că…NATO se bate pentru ei – implicând presa internaţională, furnizând bani, arme, elicoptere, avioane de bombardament şi cele de supraveghere. Cu toate astea, a remarcat maliţios Saïf Al-Islam, ei pierd zilnic teren… Tot el a reamintit faptul că, în Vietnam, americanii au susţinut pe liderii de la Saigon, dar războiul s-a terminat cu retragerea lor şi unificarea ţării.  Iar în Afganistan,  în mod paradoxal, acum se negociază cu talibanii – inamicii iniţiali ai Statelor Unite.

Saïf Al-Islam

Saïf Al-Islam a comparat operaţiunea NATO – pregătită insuficient, parcă în silă – cu o campanie…fast-food, gen McDonald. Asta în timp ce armata libiană mai are muniţie, arme şi un moral deloc scăzut. În numele lui Gaddafi, fiul său a spus că oficialii de la Tripoli sunt gata să negocieze tot – pacea, democraţia, alegerile libere, un viitor precum cel al Elveţiei, noua Constituţie – dar dacă opţiunea aliaţilor rămâne războiul sunt pregătiţi pentru acesta. Şi se vor bate până la moarte.  

          Mesajul principal al lui Saïf Al-Islam?  

Clar şi concis:”Lăsaţi-i pe libieni să decidă. Dacă ei vor o monarhie, o republică, sau tot ce se poate imagina. Lăsaţi-ne să organizăm alegerile, cu observatori din lumea întreagă, de o manieră transparentă. Se poate pune în funcţiune un guvern de tranziţie, cu tehnocraţi din toată ţara, pentru o durată de trei patru luni. Apoi se poate adopta o nouă Constituţie. Urmează alegerile şi se revine la pace. Libia nu este Irakul. Copiii s-ar putea reîntoarce la şcoală. Oamenii ar putea călători, înota în mare, derula afaceri, punct final. Nu suntem decât cinci milioane de libieni, suntem bogaţi, ne putem înţelege. Nu este atât de complicat ca în cazul altora, din NATO, precum Franţa, Marea Britanie, Italia, America, Turcia. Şi Qatar.” 

Negând necesitatea unui nou preşedinte al Libiei, Saïf Al-Islam a afirmat că ţara sa are nevoie de puteri locale cu responsabilităţi mărite, în cadrul unui sistem federal.  Tatăl său? Nu face parte din categoria problemelor ce vor fi negociate, fiind vorba de un conflict intern, cu loiali şi trădători, cu miliţii şi terorişti.

O soluţie care nu îl implică pe colonelul  Muammar Gaddafi fiind – în opinia fiului său – imposibil de găsit. Un mesaj politic care nu poate fi deloc ignorat la sediul NATO, din Bruxelles.

 

 

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult