Meduza analizează discrepanța dintre interesul Rusiei și cel al Chinei în realizarea proiectului Puterea Siberiei 2, ce proiecte fac concurență conductei rusești și ce altceva amenință acest acord atât de important pentru viitorul industriei gazelor rusești.
Puterea Siberia 2 este cel mai important și ambițios proiect de export al Gazprom. Dacă se poate ajunge la un acord asupra construcției unei conducte care să furnizeze gaze din zăcămintele Iamal către China, Rusia ar putea deveni cel mai mare furnizor de pe piața chineză. Și, conform experților, chiar și cu o evoluție favorabilă a evenimentelor, Gazprom nu va compensa pe deplin pierderea pieței europene. Totuși, noua rută va fi un ajutor puternic pentru afacerile concernului rus. Problema, însă, este că autoritățile chineze au alternative la aprovizionarea rusească – și, prin urmare, pot negocia condițiile cele mai favorabile pentru ei înșiși (și nefavorabile pentru partenerul lor.
Și, potrivit The South China Morning Post, ei se bucură deja de acest avantaj: sursele publicației susțin că Beijingul poartă negocieri „din poziție de forță”, iar implementarea proiectului în sine ar putea fi încetinită din cauza căutării unui compromis.
Rusia este deja un important furnizor de gaze pentru China. Dar Puteres Siberiei 2 este capabil să transforme Moscova în cel mai mare exportator de pe piața chineză.
Astăzi, Gazprom furnizează gaz Chinei printr-o singură conductă – Puterea Siberiei – cu așteptarea de a atinge volume anuale de 38 de miliarde de metri cubi până în 2025. Alte 10 miliarde de metri cubi vor trece prin conducta de la Sahalin – așteptate după 2027.
Dar dacă Gazprom reușește să încheie o tranzacție pentru Puterea Siberia-2 și să vândă încă 50 de miliarde de metri cubi pe an, cota sa pe piața chineză a gazelor poate ajunge la 15-20% până în 2035. Împreună cu livrările de GNL, acest lucru va face Rusia cel mai mare exportator de gaz în China.
Gazul pentru Puterea Siberiei – 2 ar trebui să provină din depozitele bogate de la Iamal.
Diferedul Rusiei cu UE a dat o lovitură dureroasă. Numai China poate înlocui piața europeană de vânzări
Potrivit planului, Puterea Siberiei 2 ar trebui să se întindă de la depozitele Iamal ale Gazprom prin vestul Siberiei și Mongoliei până la provinciile de nord -est ale Chinei. Ideea de a livra gaz din Iamal a început să fie discutată la mijlocul anilor 2000: deja de pe atunci era clar că rezervele uriașe ale regiunii vor fi suficiente pentru exportul către vest și est. Dar proiectul a fost amânat, depozitele Iamal funcționând doar pentru Europa. Chinei, Gazprom i-a livrat gaze din exploatările din Siberia de Est.
După oprirea conductelor de gaze North Stream și Iamal-Europa, Gazprom a pierdut aproximativ 80 de miliarde de metri cubi pe an și aproape toate plecau din Iamal. În lume există o singură piață care poate accepta volume similare, iar aceasta este China.
Conform planului, noua conductă de gaz de export va fi formată din două părți: 2.600 de kilometri Puterea Siberiei 2, de-a lungul teritoriului Rusiei până la granița cu Mongolia, și 960 de kilometri de conducta Soiuz-Vostok, prin Mongolia până la granița China. Aceasta este cea mai scurtă dintre rutele proiectate și existente către cele mai mari centre de consum de gaze din regiunea metropolitană a PRC Pekin – Tianjin – Hebei și Shanghai.
Chiar și cu un nivel mediu de prețuri pentru Puterea Siberiei 2, lansarea acestui proiect este justificat comercial, a calculat cercetătorul invitat de la Fundația Carnegie Serghei Vakulenko. „Renta naturală poate ajunge la 4,3 miliarde de dolari pe an, nivel care depășește norma de returnare internă – 12%, ceea ce este destul de acceptabil pentru astfel de proiecte”, a scris el. Dar totuși, această sumă este semnificativ mai mică de 20 de miliarde de dolari, rentă le care, potrivit expertului, o aducea anual exportul în Europa.
Volumele de livrări către China vor fi, de asemenea, mai mici decât cele europene: în 2021, Rusia a exportat aproximativ 155 de miliarde de metri cubi de gaz în Europa, în timp ce pentru China, chiar și în cazul lansării conductei din Sahalin și a Puterii Siberiei 2, precum și a volumelor de GNL în creștere sunt estimate la 110 miliarde de metri cubi anual.
Pe lângă chiria și vânzările rezervelor de gaze către Iamal, construcția Puterii Siberiei 2 va oferi Gazprom posibilitatea de a gazeifica Buriatia și Krasnoiarsk, care nu sunt acoperite de infrastructură specifică, precum și de a sprijini contractori care sunt obișnuiți să lucreze la proiecte de investiții pe scară largă.
Pentru China, principala alternativă la Puterea Siberiei 2 este gazul din Turkmenistan. Beijingul are ocazia să aștepte pentru a vedea care concurent îi va oferi în cele din urmă cele mai favorabile condiții
În 2022, pe fondul restricțiilor impuse în timpul Covid, cererea de gaze a scăzut, în China, cu 1,2%, până la 365 de miliarde de metri cubi, iar aceasta este cea mai proastă cifră de la începutul anilor 1990. Acum cererea este în creștere, dar rămâne sub previziunile de creștere de 6-7% până la sfârșitul anului 2023.
Cu toate acestea, performanța scăzută din ultimii doi ani nu afectează în niciun fel strategia Chinei de a spori ponderea gazului în balanța energetică de la 10% la 15%, până în 2030. Asta înseamnă că până la sfârșitul deceniului, consumul de gaze ar putea crește la 600 de miliarde de metri cubi pe an. Directorul general al companiei de analiză Bernstein Research, Neil Beveridge, se așteaptă ca până în 2040 creșterea cererii de gaze din China să atingă valori de vârf de 700-800 de miliarde de metri cubi.
Producția proprie a Chinei, conform calculelor lui Beveridge, va crește la 300 de miliarde de metri cubi până în 2030, iar alte 300 de miliarde vor fi importate. Dintre acestea, au fost deja contractate după cum urmează: prin conductă – 100 de miliarde de metri cubi, GNL – 120 de miliarde de metri cubi; rămân de acoperit aproximativ 80 de miliarde de metri cubi.
Există mai mulți concurenți pentru aceste volume:
- Proiectul turkmen „Linia D”, care presupune furnizarea a 30 de miliarde de metri cubi pe an din zăcământul Galkînîș;
- Puterea Siberiei 2 – (50 de miliarde de metri cubi pe an);
- Furnizori de GNL.
„Linia D” din Turkmenistan este considerată principalul concurent al Puterii Siberiei 2, deoarece se crede că China, care preferă să-și diversifice sursele de energie, este puțin probabil să dorească să construiască ambele sisteme de conducte în același timp. În același timp, surse Reuters au afirmat că China ar putea semna contracte atât cu Turkmenistanul, cât și cu Rusia, dar prioritate în ritmul construcției va fi acordată Liniei D.
Se preconizează că prin Puterea Siberiei 2 gazul va fi mai ieftin atât decât cel turkmen, cât și decât cel adus sub formă de GNL, dar acest lucru nu este încă suficient pentru a semna un contract, spune Jenny Young, director senior la S&P Global Commodity Insights. „Deocamdată, China își poate permite să aștepte și să urmărească lupta dintre Rusia și Turkmenistan pentru cel mai bun preț oferit înainte de valul iminent de livrări de GNL, care ar trebui să înceapă în 2025-2026”, a declarat Serghei Vakulenko.
Kremlinul nu a reușit până acum să convingă Beijingul de fezabilitatea conductei Puterea Siberiei 2. Dar, la un moment dat, proiectul poate deveni o nevoie urgentă pentru China – dacă se intensifică conflictul din jurul Taiwanului
După căderea aprovizionării cu gaze a Europei, Rusia s-a aflat într-un impas: singura alternativă la vânzarea gazului Iamal către China era intrarea în conservare a unor zăcăminte. Acest lucru pune Gazprom într-o poziție de negociere deliberat slabă și îi permite partenerului să negocieze condițiile cele mai favorabile.
În 2023, au existat de două ori așteptări pentru semnarea unui contract în cazul proiectului Puterea Siberiei 2 — în timpul întâlnirilor dintre Xi Jinping și Vladimir Putin din martie și octombrie. Dar fără rezultat. În decembrie, premierul Mihail Mișustin merge la Beijing pentru o întâlnire a comisiei interguvernamentale, a scris Kommersant. Evenimentul va oferi autorităților ruse „ultima oportunitate din acest an de a înregistra progrese în negocierile privind gazul”.
Vicepremierul rus Victoria Abramcenko a declarat, în octombrie, că continuarea construirii Puterii Siberiei 2 în Mongolia ar putea începe în primul trimestru al anului 2024, dar, potrivit The South China Morning Post, „nici prețurile, nici tarifele, nici taxele” nu au fost discutate încă.
Sursele S&P Global au spus că partea chineză urmărește, în negocieri, să reducă prețul livrărilor de gaze rusești, deoarece fezabilitatea comercială a proiectului pentru piața internă trebuie realizată ținând cont de faptul că prețurile finale pentru gospodării și pe timpul iernii, cu consumurile de vârf, sunt limitate de regulator.
Pentru China, achiziționarea chiar și a resurselor energetice rusești foarte ieftine intră în conflict cu politica tradițională de diversificare a surselor de materii prime. În plus, scrie Serghei Vakulenko, acest lucru ar putea afecta politica de tranziție energetică a Chinei dacă țara decide să se bazeze mai mult pe hidrocarburi ieftine și alege să exporte echipamente de stocare a energiei solare sau eoliene.
Pe de altă parte, consideră expertul, China are nevoie de o nouă rută de conducte din Rusia pentru a-și asigura securitatea aprovizionării cu energie: dacă situația din jurul Taiwanului se înrăutățește, pot deveni indisponibile rutele maritime prin care GNL-ul vine în China. Totodată, contractul Puterea Siberiei 2 va însemna că China pariază pe stabilitatea regimului anti-occidental de la Moscova, care „va servi drept formă de asigurare pentru un astfel de regim, chiar și cu prețul unei dependențe crescute de China și al pierderii oportunității de a influența situația”, conchide Vakulenko.
La rândul său, Neil Beveridge, de la Bernstein Research, consideră că este puțin probabil să se ajungă la un acord pentru Puterea Siberiei 2 în timp ce războiul din Ucraina este în desfășurare, deoarece „China trebuie să mențină un echilibru între securitatea energetică și relațiile sale comerciale cu Europa”.
