Acasa InternationalGeopolitica Nu ajutati Africa!

Nu ajutati Africa!

scris de Ziua Veche
11 afisari

.Nu, ideea de mai sus nu a fost enuntata de vreun lider al neonazistilor albi din Africa de Sud si nici de vreun Mare Vrajitor Imperial al Ku Klux Klanului american. Dimpotriva, ideea ii apartine unei economiste de origine africana, Dambisa Moyo, care in 2009 a fost nominalizata de revista „Time” in topul celor mai influente 100 de persoane ale planetei.


 

Principalul argument al Dambisei Moyo este ca banii proveniti din ajutoare nu fac decat sa alimenteze razboaiele civile care insingereaza Continentul Negru de mai bine de jumatate de secol.  Pentru ca ajung la cine nu trebuie…

Un adevar lipsit de corectitudine politica

Sa tot fie vreo doua luni de cind Sir Bob Geldof – fost frontman al trupei „The Boomtown Rats”, care a concertat si in România anilor ’80 si mare sustinator al ajutoarelor umanitare pentru cei defavorizati – a iesit la rampa cu acuzatii furibunde la adresa BBC-ului. Muzicianul devenit cavaler a acuzat binecunoscuta institutie media ca „distorsioneaza adevarul”. Vina BBC-ului era aceea de a fi publicat o analiza referitoare la deturnarea ajutoarelor umanitare trimise in Africa de catre diversi comandanti militari care controleaza zone intinse ale continentului. Nu intamplator, tocmai zonele pline de resurse minerale stategice, cum ar fi metalele rare si diamantele. Se pare ca Sir Bob nu a citit cartea publicata anul trecut de Dambisa Moyo : Dead Aid: Why Aid is Not Working and How There is a Better Way For Africa (  „De ce ajutoarele umanitare sunt inutile si care ar fi calea cea mai buna pentru Africa”). „Ajutoarele nelimitate pentru Africa nu au avut alt efect decat crearea unei mentalitati de asistati sociali in randul populatiei, perpetuarea coruptiei si incompetenta crasa la nivel guvernamental”, scria negru pe alb Dambisa Moyo. Din pacate, imensele sume provenite de la concertele de caritate si de la teledonuri nu ajung niciodata in mainile celor care au intr-adevar de ele, ci intr-ale unor potentati locali.

Infloritoarea „industrie umanitara” si masacrele din Rwanda si Burundi

In recent publicata ei carte „War Games: the Story of Aid and War in Modern Times” (Jocuri de razboi: Povestea ajutoarelor umanitare si a conflictelor militare din epoca moderna)  jurnalista olandeza Linda Polman  este inca si mai radicala decit Dambisa Moyo, care se concentreaza mai degraba asupra unor cai de a scoate Africa din impas. Linda Polman demasca „industria umanitara” care a inflorit dupa prabusirea Uniunii Sovietice. Numarul ONG-urilor internationale care se „ocupa” de refugiati a crescut intr-atat, incat nimeni nu le mai stie numarul. Si prin mainile lor trec foarte mari sume de bani.

Polman nu se concentreaza asupra Africii, ci denunta fenomenul la nivel global. Africa a ramas insa „terenul de vinatoare” favorit al „umanistilor”, pentru ca le furnizeaza in mod constant „materie prima” pentru exploatarea complexelor de vinovatie ale occidentalilor. Adica imagini induiosatoare cu copilasi care mor de foame. Si care nu au vazut si nu vor vedea niciodata vreun sfant din ajutoarele umanitare. Exemplul cel mai concludent in acest sens, sustine jurnalista olandeza, il constituie sirul de masacre din Rwanda si Burundi, tari locuite de etniile Hutu si Tutsi. Fara banii proveniti din ajutoarele umanitare pentru refugiati, sefii etniei Hutu nu ar fi avut cu ce sa-si inarmeze armata cu care i-au masacrat pe etnicii Tutsi. Cei peste 500.000 de refugiati Hutu aflati in taberele din Zair au fost lasati sa moara de foame, de sete si de boli, dar trupele Hutu au avut arme, uniforme si provizii. Nici cei din etnia Tutsi nu au fost mai breji – au procedat exact la fel. Desi ambele etnii vorbesc limba bantu si franceza si au religia crestina, amandoua au practicat purificarea rasiala cu o furie care l-ar fi uimit pana si pe Hitler. Pentru ca au avut bani – bani care fusesera stransi pentru a usura soarta refugiatilor si au ajuns, de fapt, in mainile unor comandanti militari plini de ura si lipsiti de scrupule.

Ajutoare umanitare pentru… regimul lui Mengistu Haille Mariam

Un caz asemanator este si cel al Etiopiei. In 1984, o seceta prelungita s-a suprapus cu ample miscari secesioniste in provinciile nordice Eritreea si Tigray. Trupele guvernului de la Addis-Adeba (condus pe atunci de comunistul Mengistu Haille Mariam, instalat la putere in 1974 de Moscova) au primit ordin sa izoleze nordul Etipoiei. Ordinul a fost executat: barbatii si baietii au fost impuscati, fetele si femeile au fost violate (si, de multe ori, ucise in chinuri), copiii nou-nascuti au fost aruncati in foc. Scolile si spitalele au fost daramate, recoltele au fost arse si vitele au fost ucise. Dupa care mass-media internationala a fost invitata sa vada „urmarile foametei”. Ca urmare, a fost organizata cea mai mare campanie de stringere de fonduri din istorie. In cadrul campaniei a fost si asa-numitul „Band Aid” („Ajutorul Formatiilor de Rock”) organizat de amintitul Sir Bob Geldoff. Banii astfel stransi au ajuns in mainile guvernului comunist de la Addis-Adeba, care i-a folosit cum a crezut de cuviinta. Adica si-a modernizat armamentul. Mai mult chiar, lucratorii umanitari veniti in Etiopia au trebuit sa schimbe dolarii, lirele sterline, francii si marcile de care dispuneau la rate de schimb valutar stabilite de regimul lui Mengistu. Fapt care a servit tot guvernului (si, implicit, armatei sale), dar nu si populatiei.

*

In loc de incheiere, o citam din nou pe Linda Polman: astfel de atrocitati nu se intampla numai in Africa!

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult