Pentru orice om bine informat, obiectiv şi lucid, dezvăluirile făcute prin intermediul website-ului „WikiLeaks” nu sunt rodul unui demers jurnalistic constant – cum pretinde fondatorul acestui areal electronic, Julian Assange – , realizat de o echipă de ziarişti care ar fi muncit zi şi noapte, pentru a reconstitui contextul în care a fost trimisă o telegramă de la o ambasadă americană, oriunde s-ar afla aceasta, la Washington D.C..
Asta o pot crede naivii, care ignoră modul cum îşi plasează serviciile secrete datele cu caracter confidenţial, pentru a le face credibile în ochii opiniei publice, a compromite decidenţi politici şi a rezolva o problemă de interes naţional, prin alte mijloace decât mecanismele puterii, blocate de cei care constituie ţintele unei asemenea operaţiuni undercover/sub acoperire.
Utilizarea unui site credibil
Cu toată vâlva creată în jurul lui Julian Assange, chiar dacă a fost arestat în Marea Britanie, el nu este un nou James Bond al zilelor noastre.
Până şi presa americană admite că este vorba de o operaţiune desfăşurată de singurul serviciu secret din lume care are reprezentanţi în toate ambasadele S.U.A..
Unii dintre liderii politici străini, afectaţi de efectele propriilor afirmaţii, în dialogurile purtate între patru ochi cu oficiali americani, dezvăluite acum presei, sau de etichetările formulate de diplomaţii Statelor Unite la adresa lor şi a modului cum conduc statele respective, nu au ezitat să îşi exprime opiniile în legătură cu dezvăluirile postate pe site-ul „WikiLeaks”.
Astfel, preşedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, a atribuit această acţiune guvernelor occidentale şi „regimului sionist” – sintagmă utilizată oficial la Teheran, pentru a evita recunoaşterea entităţii nedorite: statul Israel.
Preşedintele Turciei, Abdullah Gul, a fost mult mai clar în comentarea cazului „WikiLeaks”, declarând ziarului „Hurriyet Daily News”:”cred că este vorba de un sistem, care pare să aibă un ţel.” Câteva dintre telegramele ambasadei americane din Ankara fac referiri concrete la corupţia unor lideri turci. Iar stilul acestora de a conduce statul turc este considerat profund marcat de “naivitatea politicii lor externe şi de eşecul iniţiativelor lor în acest domeniu.”
Că disconfortul este mare, la nivelul conducerii Turciei, o demonstrează şi declaraţia lui Huseyin Celik, purtătorul de cuvânt al Partidului Dezvoltării şi Dreptăţii, de guvernământ, AKP – din care fac parte şeful statului şi premierul Recep Tayyip Erdoğan. Celik limpezeşte apele:”Israelul este extrem de încântat de aceste dezvăluiri, principalul scop al acestora fiind slăbirea guvernului turc.”
Şi ca orice dubiu să dispară, în privinţa iniţiatorilor operaţiunii cu numele de cod „WikiLeaks”, iată opinia premierului Rusiei, Vladimir Putin:”câţiva dintre specialiştii noştri cred că cineva a utilizat reputaţia „WikiLeaks” ca să difuzeze telegrame ale unor ambasade americane, pentru a le utiliza în atingerea propriilor scopuri politice.”
Cum era şi firesc, oficialităţi americane şi israeliene au dezminţit categoric orice implicare, în ceea ce a devenit afacerea mondială „WikiLeaks”. O operaţiune de intelligence executată magistral, care a vizat devoalarea „călcâiului lui Ahile” a actualei politici externe americane şi ale vulnerabilităţilor aliaţilor şi partenerilor Statelor Unite.
La ora actuală, nu puţine voci publice de peste Ocean susţin ipoteza că atât Condoleezza Rice, cât şi Hillary Diane Rodham Clinton, ar fi putut, din fruntea Departamentului de Stat, să solicite ambasadorilor americani unele date confidenţiale despre o serie de interlocutori străini, precum liderii statelor din Orientul Mijlociu.
Ceea ce, la drept vorbind, nici nu ar fi o noutate în practica oricărui diplomat din lume.
“Nu afectează existenţa naţiunii americane”
Dacă documentele secrete, dezvăluite de website-ul amintit au un impact negativ asupra politicii externe a preşedintelui Barack Obama, întrebarea pe care şi-au pus-o jurnaliştii americani este: de ce nu se iau măsuri restrictive corespunzătoare?
Nu are guvernul federal american capacitatea de “a face invizibil” arealul electronic menţionat? Jamie Smith, fost ofiţer C.I.A. a declarat:”ba da, executivul S.U.A. are posibilitatea, prin diferite agenţii guvernamentale, ca să închidă portalul „WikiLeaks” şi să-l scoată, pentru binele public, de pe Internet. Şi cel mai bun exemplu, în acest sens, a fost virusul Stuxnet, care a afectat recent calculatoarele iraniene, produs de una sau mai multe ţări, Statele Unite având cea mai bună tehnologie din lume.
În privinţa website-ului „WikiLeaks”, acesta a mai făcut dezvăluiri anterioare, cu documente secrete care nu au constituit ameninţări la adresa securităţii naţionale, în termenii supravieţuirii naţiunii. Restricţionarea acestui portal este o decizie la nivelul conducerii militare şi a celei politice.
Administraţia S.U.A. este pusă într-o situaţie delicată şi diplomaţii noştri trec printr-o perioadă dificilă. Cu toate acestea, nimic din ceea ce a fost difuzat de „WikiLeaks”, nu afectează existenţa naţiunii americane.
Dacă ar fi dezvăluite capacităţile noastre ofensive, ceea ce s-ar putea întâmpla, atunci am fi în situaţia când inamicul ar putea să fie în stare să le înţeleagă şi să pregătească orice viitor atac care l-ar putea viza.
Asta se întâmplă pe câmpul de luptă, de fiecare dată. Ori de câte ori, forţele noastre militare sunt dislocate, în orice parte a lumii, iranienii, chinezii şi ruşii trimit ofiţeri de intelligence, care studiază atent ceea ce facem noi acolo.
Acelaşi lucru s-ar întâmpla şi cu capabilităţile noastre pentru lupta cibernetică. Noi dorim să le păstrăm necunoscute de inamic, până în momentul când vom avea acută nevoie de asemenea arme.”
Ordinul care nu se va da
Prin urmare, riscurile generate de dezvăluirile făcute prin intermediul website-ului lui Julian Assange, chiar dacă afectează misiunile aflate în curs de desfăşurare în diferite locuri de pe harta lumii, cum ar fi cele din teatrul de operaţii afgan, nu pun în pericol existenţa Statelor Unite.
Faptul că alte site-uri au devenit „oglinzi” ale lui „WikiLeaks”, preluând integral informaţiile difuzate de acesta, nu constituie deloc un impediment pentru specialiştii americani în război cibernetic.
Dacă ar primi ordin, cu un simplu virus ar putea face inoperabile toate aceste website-uri.
Numai că ordinul nu s-a dat. Şi nici nu se va da…
