La numai 72 de ore de la câştigarea, de către Partidul Republican/GOP, a alegerilor parţiale pentru Camera Reprezentanţilor, din Congresul S.U.A., unde are acum o majoritate confortabilă, structura de relaţii publice a Cartierului General al NATO a primit ordin să efectueze o operaţiune de informare neoficială – vizând un subiect sensibil -, a presei scrise din capitala celui mai puternic stat aliat, de la flancul nordic al frontierei răsăritene a comunităţii euroatlantice – Polonia.
A fost aleasă „Gazeta Wyborcza”, căreia i s-au remis date şi explicaţii reproduse, într-o manieră unitară, de jurnalistul Marcin Górka.
În acest mod, opinia publică poloneză este asigurată, în termeni fără echivoc, că Alianţa Nord-Atlantică nu numai că are un plan, evident secret, pentru apărarea teritoriilor Poloniei, Letoniei, Estoniei şi Lituaniei, de o eventuală agresiune militară a Rusiei, dar l-a şi actualizat.
Cum era şi de aşteptat, nu au fost furnizate detalii, pentru că esenţa acestei operaţiuni de informare o constituie o atenţionare cordială a Federaţiei Ruse, cu numai două săptămâni înainte de summitul NATO de la Lisabona.
Fraza cheie a mesajului aliaţilor, către Moscova, este cum nu se poate mai limpede. În cazul unui atac asupra Poloniei, NATO va răspunde imediat, dur, masiv, cu lovituri din aer, de pe mare şi prin intrarea în acţiune, conform planului numit „GW”, a nouă divizii gata de luptă, cinci fiind ale Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii şi Germaniei, iar patru aparţinând Forţelor Armate Poloneze.
Diviziile poloneze au fost deja alese. Concomitent au fost desemnate, de comun acord cu autorităţile de la Varşovia, porturile unde vor debarca, la nevoie, trupele expediţionare americane, britanice şi germane. Sunt deja stabilite şi aeroporturile strategice poloneze, menite a permite afluirea trupelor de paraşutişti aliate, a muniţiei şi echipamentului necesare unităţilor de elită trimise de statele menţionate.
Nu întâmplător este nominalizat portul polonez Swinoujscie, la Marea Baltică. Acesta se află în apropiere de Szczecin, unde funcţionează Comandamentul Corpului Multinaţional de Nord-Est, format din ofiţeri selecţionaţi din armatele Germaniei, Danemarcei şi Poloniei. Un comandament aliat extrem de bine antrenat, capabil să asigure, cu trupe resubordonate, operaţiuni militare de anvergură.
Portul Swinoujscie, dar şi cel de la Gdynia au fost modernizate, în anii anteriori, cu o substanţială finanţare de la NATO, fiind acum în măsură să primească orice navă militară aliată, inclusiv cele cu tonaj mare, precum vasele cu o lungime mai mare de 200 de metri.
În cazul imposibilităţii folosirii celor două porturi nominalizate spre exemplificare, ca urmare a bombardării lor masive sau a ocupării de către trupe de desant inamic, vor fi utilizate facilităţile portuare germane de la Rostock, Wismar, Straslund şi Hamburg. Acestea având tot ce este necesar pentru debarcarea rapidă a forţelor aliate aduse pe cale maritimă. În această ultimă variantă, apărarea pe mare va fi preluată de navele de război americane şi britanice.
Planul „GW” prevede, în afară de măsurile enumerate privind riposta terestră şi maritimă, şi apărarea antiaeriană, Forţele Aeriene Poloneze fiind conectate atât la sistemul de securitate aeriană al NATO, cât şi la cel de supraveghere aeriană a statelor baltice, unde patrulările sunt asigurate, câte şase luni, prin rotaţie, de escadrile din celelalte ţări membre ale Alianţei Nord-Atlantice.
Pentru a indica, de o manieră clară, că riposta va fi graduală, dar nu va ezita să atingă pragul superior, se specifică faptul că ar putea fi utilizată şi Forţa de Răspuns a NATO, pentru apărarea Poloniei.
Actualizarea planului „GW” a avut loc în luna septembrie a.c., după consultări confidenţiale cu şefii apărării – şefii statelor majore generale – din Polonia, Letonia, Lituania şi Estonia.
În forma sa revizuită, planul „GW” a fost adoptat de conducerea Cartierului General al NATO şi va fi aprobat de liderii statelor aliate la Summitul Alianţei de la Lisabona, prima reuniune la vârf care i-ar aduce faţă în faţă pe preşedinţii Barack Obama şi Dmitri Medvedev.
Cum Pentagonul are obiceiul să nu lase nimic la voia întâmplării, în planul amintit ţările baltice şi statul polonez au fost desemnate, după consultări la Bruxelles, ca să preia comandamentul forţelor aliate interarme, localizat acum în Olanda, la Brussum, care are misiunea să asigure securitatea Europei Centrale şi Răsăritene. În mult anunţata reformă a structurilor NATO, comandamentul respectiv nu este redus, nu dispare, ci primeşte o misiune, după cum se vede, mult mai concretă.
Dezvăluirea acestui plan acum răspunde presiunii făcute de aliaţii est-europeni, pentru a se demonstra, fie şi neoficial, că Alianţa rămâne scutul de apărare contra vecinului, deseori imprevizibil, de la Răsărit. Prin urmare, presiunii ruse de a obţine o reducere a forţelor armate aliate i se dă o replică prin reafirmarea, cu invocarea planului „GW”, a ataşamentului membrilor NATO la conţinutul articolului 5 din Tratatul Organizaţiei Atlanticului de Nord – care garantează apărarea oricărui stat membru împotriva oricărei agresiuni externe.
Rămâne salutară intenţia reală a NATO de a stabili cooperarea cu Rusia, la alţi parametri, cu ocazia Summitului de la Lisabona, după îngheţul intervenit în relaţiile bilaterale, în ultimii doi ani, ca urmare a agresiunii trupelor ruse asupra Georgiei.
Dar securitatea aliaţilor, de la graniţa estică a comunităţii euroaatlantice, nu este şi nu va fi negociabilă cu Federaţia Rusiei.
Un plan similar, de apărare a României, şi a zonei adiacente, există la Cartierul General al NATO, vârful de lance al forţei expediţionare aliate – desemnată pentru a veni în sprijinul marilor unităţi româneşti – constituindu-l trupele americane.
