Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roDosare Ultrasecrete SUA trece testul “Jamahiriya”

SUA trece testul “Jamahiriya”

scris de Ion Petrescu
2 afisari

 Ce se află în spatele furtunii care continuă să bântuie Orientul Mijlociu, punând la grea încercare regimuri reticente la modernizare, precum Libia, Yemenul şi Bahreinul? În mod paradoxal, un răspuns inedit l-a oferit omul apreciat de Occident pentru că a oprit Războiul Rece şi a anunţat dispariţia URSS.

 Estimarea lui Mihail Gorbaciov


Proteste in Libia

Proteste in Libia


Pe 2 martie a.c., la împlinirea vârstei de 80 de ani, Mihail Gorbaciov a acordat un interviu postului TV „Rusia azi”, în care a făcut unele afirmaţii vizând lumea arabă: “Dacă ne uităm în Orientul Mijlociu, de exemplu, unde, în multe ţări, oamenii au ieşit în stradă, pentru a cere demisia liderilor lor, aceştia au fost la putere pentru 20 sau 30 de ani. Este incredibil! Mubarak a condus Egiptul timp de 29 de ani. Cât despre Gaddafi, mai toţi am uitat momentul când a început să conducă ţara sa. Oamenii au dreptate când susţin că trebuie să fie o limită a mandatelor! Ei au obosit să vadă aceeaşi lideri. În plus, după un deceniu de menţinere la putere apare nepotismul. Oamenii vor să vadă liderii preocupaţi de ceea ce într-adevăr contează. Iată de ce, la vremea mea, am decis ca termenul limită, pe post, pentru secretarul general al partidului, pentru şeful guvernului şi alţi demnitari să fie de maximum 10 ani. După care ei trebuie să se dea la o parte. Mulţi dintre oamenii care au ocupat asemenea funcţii pot fi extrem de valoroşi în alte domenii. Dar este important să existe o rotaţie, în asemenea posturi. Tinerii nu trebuie să se simtă ca şi cum ar fi închişi într-o cutie, sistemul fiind marcat de nepotism. Sunt îngrijorat, când mă uit la lumea de azi. Lenin spunea:”Nu fi speriat de haos. Iar noi vedem acum mult haos în jurul nostru. Haosul produce noi forme de viaţă.” Este adevărat. Şi de aceea tulburările actuale vor trece. Nu va fi uşor. Schimbările nu sunt niciodată uşoare. Dar acesta va fi un pas spre un viitor mai bun.”

Miza lui Obama

 Referindu-se la politica externă a Rusiei, la relaţia “resetată” cu Statele Unite, Gorbaciov a afirmat că preşedintele Barack Obama “îşi face foarte bine treaba. Apropo, m-am întâlnit cu el, când a fost în Moscova. I-am spus că încrederea iniţială a alegătorilor în el era mare, dar când se va confrunta cu probleme dificile va scădea popularitatea sa şi să fie pregătit pentru asta. Mi-a răspuns că înţelege acest lucru. L-am admirat când apăreau probleme tensionate, cum a fost cazul cu ratificarea noului Tratat START. S-a implicat personal, a vorbit cu oamenii şi circa 12 senatori şi-au schimbat opinia şi au votat cu democraţii. În cele din urmă, tratatul a fost adoptat.”


Supporters of Libyan leader Moamer Kadha

Suporterii lui Gaddafi


Succesul în politica externă este miza lui Obama, în perspectiva alegerilor prezidenţiale, din 2012. Cum relaţia cu China este bazată pe dialogul constant cu omologul Hu Jintao – chiar dacă este marcat de divergenţe majore, explicit recunoscute de cei doi preşedinţi -, iar raporturile cu Rusia au fost favorizate de relansarea cooperării încurajate în tandem cu Dmitri Medvedev, alte zone „încremenite în proiecte vetuste” au intrat în colimatorul Casei Albe.

Contrar opiniei unor analişti politici din Occident, Statele Unite nu şi-au pierdut interesul pentru Europa, concentrându-se, chipurile, pe arealul asiatic.

Atât congresmenii democraţi, cât şi cei republicani, au observat, cu un disconfort mai mult sau mai puţin vizibil, o serie de tendinţe centrifuge, la nivelul celor două state care ţin, cu orice preţ, să dea „tonul la muzică”, în Uniunea Europeană – respectiv Germania şi Franţa.

Parcă uitând de unităţile militare americane staţionate pe tărâm german şi de rolul decisiv al Statelor Unite în asigurarea credibilităţii NATO, cancelarul Angela Dorothea Merkel a avut o serie de iniţiative şi declaraţii ce au dat motive de reflecţie serioasă la Washington.

Iar preşedintele Franţei, Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsai i-a ţinut isonul. Şi la Trilaterala organizată cu participarea preşedintelui Dmitri Medvedev. Şi în poziţia de atenţionare a unor state, de la graniţa de răsărit a Alianţei Nord-Atlantice, cunoscute pentru atenţia specială acordată de acestea parteneriatului strategic cu S.U.A.. Şi în promovarea ideii, care a pus pe gânduri toate cancelariile de pe bătrânul continent, conform căreia un guvern european, format din tehnocraţi, de talia miniştrilor germani, ar putea fi mai eficient decât întregul eşafodaj existent acum în structurile U.E., de la Bruxelles.

Cu toate tiradele lor, vizând necesitatea respectării standardelor unei democraţii occidentale, nici doamna Merkel, nici mereu agitatul Sárközy, alături de care poate fi pus controversatul Silvio Berlusconi, nu au avut nici cea mai mică preocupare privind regimurile autoritare din ţările arabe, care livrau constant petrol Italiei, Franţei şi Germaniei.

Acest „câlcâi al lui Ahile” a fost identificat, analizat şi proiectat, peste Ocean, pentru a fi utilizat la extinderea – prin voinţa populară, iniţiată şi (intelligence…) motivată de reţelele de socializare, pe Internet -, a democraţiei caracteristice lumii viitorului.

Implicarea, evident indirectă, a Americii, în declanşarea „furtunii în deşertul absolutismului” a fost confirmată, în maniere diferite, de Moscova şi Beijing.

În timp ce Dmitri Medvedev a utilizat o întâlnire cu şefi ai intelligence-ului rusesc, pentru a semnala public că un scenariu similar celui aplicat în Orientul Mijlociu,  ar putea viza şi Rusia, Hu Jintao a mărit instantaneu numărul poliţiştilor trimişi să patruleze pe străzile capitalei chineze, cu ordinul expres de a dispersa orice grup de cetăţeni care depăşeşte cifra…3.

Testul “Jamahiriya”

Qaidul”, respectiv conducătorul “statului maselor populare”, adică al “Jamahiriya” Libia, colonelul Muammar Al-Gaddafi este – spre deosebire de preşedinţii Ben Ali şi Mubarak, debarcaţi de demonstraţiile populare din Tunisia şi Egipt -, un interlocutor agreat, 42 de ani, atât de Statele Unite, cât şi de Uniunea Europeană, chiar dacă au mai fost momente de încordare în relaţiile bilaterale.

Abia acum U.E. înţelege că superputerea lumii capitalizează revolta împotriva dictaturii lui Gaddafi, pentru a construi cel mai puternic cap de pod al Americii, în Nordul Africii, de unde se poate exercita controlul Orientului Mijlociu, Africii de vest şi rezervelor energetice globale.

Trecerea, cu succes, de către SUA, a testului libian, nu va fi altceva, nota bene, decât preludiul unei intervenţii similare în Iran.

4 comentarii

caramache 08-03-2011 - 05:54

Ce parere o avea tovarasul Gorbaciov despre monarhii, care promoveaza nepotismul ca politica de stat ? Dar despre familiile de miliardari care conduc Occidenrul din umbra, de sute de ani, prin politicieni aflati in solda lor ?

Huhu Ciu 08-03-2011 - 06:16

Hmmm, democratii au fost intotdeauna mai buni decit republicanii, in SUA!
UN AMANUNT: Democratii au restabilit echilibrul bugetar, in timp ce republicanii au destabilizat echilibrul bugetar de cele mai multe ori!

Huhu Ciu 08-03-2011 - 06:18

Dar sa nu uitam ca evreii conduc in SUA, si-n restul lumii!

Timotei 08-03-2011 - 07:28

deci ne zbuciuman pt dictatoriciul peste 4 milioane… dar Papa?

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult