“Întreabă care sunt virtuţile mele şi nu care este culoarea pielii” – susţine un proverb arab. De aceste cuvinte înţelepte mi-am adus aminte cu ocazia celei de-a 51-a aniversări a Zilei Naţionale a Kuweitului şi a marcării celei de-a 21-a sărbătoriri a Zilei Libertăţii a „Fortăreţei construită lângă apă = kūt”, pluralul cuvântului arab ākwāt, din care s-a născut denumirea statului Kuweit.
Cu acest prilej, noul ambasador al statului Kuweit, în România, Excelenţa Sa Fahad H. Sh. Al Metairi a oferit o recepţie, la care au fost prezenţi majoritatea diplomaţilor străini acreditaţi la Bucureşti.
Atât în alocuţiunea rostită la debutul evenimentului, cât şi în dialogul pe care l-am purtat ulterior, ambasadorul Al Metairi a dorit să reitereze importanţa pe care ţara sa o acordă relaţiei cu România, una focalizată, în mod preponderent, pe dezvoltarea armonioasă a schimburilor economice.
Diplomatul kuweitian a insistat, de o manieră echilibrată, dar fermă, asupra necesităţii de a se recunoaşte existenţa statului palestinian, cu capitala în Ierusalimul de Est.
A fost amintită poziţia oficială, a emirului Kuweitului, Sheikh Sabah IV Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah, conform căreia ţara sa acordă o prioritate justificată colaborării cu celelalte state membre al Consiliului de Cooperare al Golfului – Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Oman şi Qatar – pentru asigurarea stabilităţii şi securităţii în sensibila zonă a Golfului Persic.
Ceea ce însă a surprins asistenţa a fost semnalarea, de către ambasadorul Al Metairi, a preocupării autorităţilor din Kuweit de a organiza, în această primăvară, un congres al reprezentanţilor tineretului din această ţară, forum preconizat a fi cadrul oficial în care să fie expuse dorinţele noii generaţii, despre modul în care vrea să trăiască, pe viitor, în Kuweit.
De altfel, în aceeaşi zi, pe 27 februarie a.c., emirul Kuweitului, Sheikh Sabah IV Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah a trimis o telegramă de felicitare noului preşedinte al Yemenului Abdo Rabbu Mansour Hadi, un alt indice concret al atenţiei politice distributive, faţă de mutaţiile succesive produse în zona limitrofă, de interes geopolitic.
Ca o ultimă remarcă, de data asta pentru Ministerul Afacerilor Externe, nu ar strica deloc ca domnul Cristian Diaconescu să fie mai atent la calitatea prestaţiei celor ce transmit mesajele ţării gazdă în asemenea împrejurări, deoarece contează altitudinea spirituală şi capacitatea de comunicare a mesagerului, la un dialog diplomatic practic multinaţional, la nivel informal.
Comments are closed.