Familia și autoritățile statului sunt cele mai importante verigi în lanțul de prevenție a consumului de droguri în rândul tinerilor, fenomen care a crescut exponential în ultimii ani. Realitatea arată însă că politicile publice în acest domeniu sunt deficitare, iar unii părinți refuză colaboreze.
Tragedia care a avut loc în localitatea 2 Mai, unde Vlad Pascu, un bărbat de 19 ani aflat sub influența drogurilor, a lovit mortal cu mașina doi tineri, reprezintă doar vârful icebergului în privința consumului de droguri, fenomenul fiind în creștere în ultimii ani.
Prevenția este o muncă în comun, a familiei, a școlii și a societății, spune Iulian Cristache, șeful Federației Asociațiilor de Părinți.
”Sunt familii care pot fi responsabile, dar sunt și părinți care nu au un nivel de educație adecvat și pur și simplu nu știu cum să gestioneze astfel de situații de dependență și se dezmeticesc atunci când copiii sunt într-o stare destul de avansată. Și societatea și școale trebuie să acționeze. Dacă la școală se observă un derapaj, de orice natură, școala trebuie să anunțe familia. Și atunci, pas cu pas, se pot rezolva aceste lucruri”, susține acesta.
Părinții nu acceptă ideea
Totuși, nu toți părinții sunt dispuși să admită că au copii care consumă droguri, arată Cristache: ”Reacționează negativ și nu constructiv. Constructiv în sensul în care să meargă către specialiștii Agenției Naționale Antidrog, să solicite un consilier și să încerce să rezolve problema. Dimpotrivă, nu admit că au o problemă și se simt deranjați. Și apar reacții de tipul: haideți, domne, chiar credeți că copilul meu consumă? O fi încercat și el ceva, acolo”.
Președintele Federației Asociațiilor de Părinți susține că subiectul drogurilor se discută la ședințele cu părinții din școli și familiile știu că se consumă în perimetul unităților școlare, menționând autoritățile nu acționează preventiv.
”Din punctul meu de vedere, este ceva care nu se leagă și atunci înseamnă că avem o problemă la nivelul instituțiilor statului: ori personal insuficient, ori finanțare, ori o lipsă de profesionalim. Pentru că dacă sunt consumatori, categoric există și dealeri. Și dealerii aceștia ar trebui stopați. Pe unde intră aceste droguri? Intră prin vamă. Atunci trebuie acțiuni de control”, mai spune Iulian Cristache.
Conducerile școlilor acoperă cazurile de consum
Deși cele mai multe acțiuni de prevenție a consumului de droguri vizează liceenii, acestea ar trebui să înceapă din gimnaziu, pentru că acolo e punctul de început, atrage atenția Miruna Croitoru, președinta Consiliului Național al Elevilor. ”Din păcate, în școli chiar există cazuri de elevi care consumă droguri și acest lucru poate fi ilustrat foarte ușor de cazurile care au răzbătut în presă. Dar aceste cazuri care chiar ies la suprafață este mic, pentru că, de multe ori, conducerile unităților de învățământ mușamalizează cazurile”, explică reprezentanta elevilor, menționând că asta se întâmplă pentru ca ”bunul renume” al școlii să nu fie afectat.
În cazul în care elevii au cunoștință despre un caz de consum de droguri la școală, acesta ar trebui să ia legatura cu un profesor în care să aibă încredere, care, mai departe, să semnaleze cazul conducerii unității și părinților copilului în cauză, explică reprezentanta elevilor. Pe de altă parte, identificarea unui elev ca fiind consumator poate duce la stigmatizarea acestuia, modul în care se adaptează în societate sau un anturaj , dorința de a fi accesptat fiind de multe ori o cauza a consumului.
Chiar dacă, de multe ori, în urma discuțiilor cu părinții există dorința de reabilitare a elevului consummator, în alte cazuri chiar familia poate să fie cauza acetsui comportament.
Cât privește natura drogurilor consumate de elevi la școală, cele mai multe sunt din categoria ”ușoară”, mai exact țigări cu marijuana.
Etapa 1: educație
Dincolo de responsabilitatea familiilor, este nevoie de politici publice care să adreseze toate palierele, de la educația pentru sănătate și până la tratamentul adicțiilor, explică psihiatrul Gabriel Diaconu.
Acesta vorbește despre mai multe tipuri de prevenție, mai exact despre psihoprofilaxia primară, secundară și terțiară.
”Partea de prevenție primară sau psihoprofilaxie primară are de-a face cu toate acele măsuri pe care la nivel de politici de sănătate, la nivel de acțiuni comunitare, sociale țintite sau la nivelul populației generale, prevind primul contact de consum. Aceasta însemnând că investim timp, bani, resurse, astfel încât oamenii din arealul de acoperire al acestor măsuri să nu consume niciodată. Să nu se apuce să consume”, explică psihiatrul.
Psihoprofilaxia secundară implică politicile și intervenții, strategii care se adresează persoanelor care au consumat cel puțin o dată, astfel încât să scădem impactul consumului, recurența și complicațiile lui, adaugă expertul.
Sistemul terțiar, ultima stație
Iar psihoprofilaxia terțiară are de-a face cu toate acele măsuri, politici, infrastructură, investiții destinate calității vieții, recuperării și reabilitării, respectiv tratamentului persoanelor care au probleme deja medicale de tip dependență asociate cu consumul.
”Dezavantajul profilaxiei primare este că rareori poate să fie specifică. Pe când cele secundare și terțiare pot fi centrate pe substanțe, pe populația țintă, pe patologii asociate substanțelor etc. În categoria măsurilor profilactice primare intră educația, implicare civică, folosirea resurselor comunitare, legislație cu privire la controlul substanțelor, dar nu numai. De exemplu, poți să faci psihoprofilaxie primară a consumului de substanțe dacă sancționezi bulliyng-ul școlar. Sau dacă sacționezi abandonul familial. Sau dacă sancționezi violența domestică”, explică medicul psihiatru amploarea intervenției.
Medicul susține că aceste măsuri primare necesită timp și bani, însă își pot dovedi eficiența, fiind campanii care necesită a fi proiectate pe termen mediu și luni.
