De ce nu mă tem eu de Sfârşitul Lumii. 21.05.2011

Citesc prin presa naţională şi străină că prin unele zone din ţară şi în special din SUA, lumea a intrat în fibrilaţie, au apărut profeţi şi profeţii care spun că sfârşitul lumii nu mai e în 2012, cum spunea calendarul Mayaş, ci ar începe în 21.05.2011 şi ar dura câteva luni, cam până prin octombrie 2011.

Vine Sfarsitul Lumii pe 21.05.2011 ?

Şi imediat s-au găsit destui care să se înspăimânte suficient încât să dorească să  îşi pună capăt zilelor. Asta nu înţeleg. Îmi scapă această logică. Dacă eşti aşa sigur că mori, de ce nu aştepţi, măcar din curiozitate, să vezi ce se întâmplă? Care e logica? Nu am să înţeleg aceste decizii. Sunt gata să îi înţeleg pe cei care îşi cheltuiesc ultimele resurse pe distracţii sau sisteme de securitate sau alimente sau adăposturi antinucleare sau mai ştiu eu ce forme de protecţie într-un gest disperat de a supravieţui fie şi măcar 5 minute celorlalţi.

De  fapt zvonul are o singură sursă, Harold Camping, un pastor american care are ceva firme si prin ţara noastră şi cine mai ştie pe unde şi care îşi permite să cheltuiască bani pe panouri publicitare pentru a-şi propaga previziunile. De fapt nu e la prima tentativă, a mai avut o prezicere prin 1994, dar nu a căzut la pace cu divinitatea. Ce spun ai lui despre el, puteţi vedea aici.

Harold Camping

Astfel de profeţi au existat şi vor exista, se poate câştiga un ban cinstit şi de pe urma credulilor. Este însă ciudat cât de mare e Grădina Domnului. Unii încercând să fie mai catolici decât Papa, plusează la teoria Fundamentalistului Creştin şi aduc alte ”argumente”. Se aduc în discuţie păsările moarte prin SUA acum câteva luni, ca semne prevestitoare sau unele evenimente mai noi, aparent fără explicaţie, care au avut loc, printre care schimbarea culorii râului Victoria din Canada în verde pentru câteva ore. E adevărat, pus în faţa unor astfel de evenimente ieşite din comun  îţi vine mult mai uşor să crezi că e un semn divin decât să găseşti explicaţii logice sau ştiinţifice. Şi astfel, asistăm la o întoarcere cu faţa către divinitate a tot mai mulţi oameni. Numai că întoarcerea către Dumnezeu nu se face pe drumul normal, al credinţei, ci pe cel fals, al disperării şi ignoranţei. Subiectul acesta ar merita atâta atenţie, pentru că este atât de interesant şi de complex încât mă tem că ne apucă sfârşitul lumii şi nu îl epuizăm.

Râul Victoria din Canada

Curios să văd care e situaţia râului verde, am intrat pe site-uri americane  şi am aflat că într-adevăr fenomenul a avut loc, dar în urma analizei apei a rezultat că motivul colorării apei o constituie o substanţă, fluoresceină (FLUORESCEÍNĂ s. f. materie colorantă galbenă, care la fluorescenţă devine verde, extrasă din rezorcină, folosită în hidrografie şi în farmacie. (< fr. Fluores céine). Şi uite aşa a dispărut misterul. Acum este la fel de adevărat că în articolul cu pricina nu se spune cum a ajuns substanţa respectivă în râu sau fântână, nici ce cantitate era necesară pentru a colora timp de atâtea ore râul, şi nici dacă rezorcina  se poate găsi în stare naturală. Am încercat să mă documentez şi să aflu de la Google ceva despre rezorcină şi am aflat doar că are doi izomeri, Pirocatechina şi Hidrochinona. Cum deja mă apropiam de domeniul academicienei de renume mondial, cu  formule complicate gen codoi, am renunţat şi m-am oprit la termenii aceştia. Deci, până la further investigation să ne mulţumim cu ce avem. Cine doreşte să exploreze partea mistică e liber să o facă, mie mi-a trecut.

După aceste cercetări sumare m-am liniştit şi recomand acelaşi lucru tuturor, din următoarele calcule simple:

Panou publicitar care anunta Sfarsitul Lumii pe 21.05.2011

1.      Celor  care doresc să se pocăiască în ultimele luni, zile, ore,momente, le amintesc că dacă vecinii sau cunoştinţele le pot păcăli că s-au făcut băieţi de treabă, pe Doamne Doamne  nu au cum, aşa că să se lase de sporturi extreme. Şi aşa până la Doamne Doamne îi papă sfinţişorii.

2.      Celor care se sperie că e sfârşitul Lumii şi vor muri, le amintesc că dacă e sfârşitul lumii, înseamnă că e sfârşitul lumii, nu al străzii sau al oraşului sau al naţiunii, aşa că oriunde s-ar ascunde, tot acolo ajung. Să stea frumos la rând, fără panică, fără ţipete, fără îmbrânceli, e loc pentru toţi.

3.      Celor care cred că vor fi câţiva aleşi care vor scăpa şi vor repopula Pământul, ca la Potop, le amintesc cu supuşenie că selecţia se face sus de tot şi nu îi va întreba nimeni, aşa că să nu-şi facă iluzii că prin mită vor lua locul altora. Cel născut fără de păcat, nu va păcătui mânjindu-se cu câţiva arginţi.

4.      Celor care cred că  e mai bine să trăiască decât să moară, le readuc aminte că dacă despre ce va fi după moarte s-a mai scris câte ceva prin anumite cărţi mai mult sau mai puţin sfinte sau unii mai norocoşi care s-au uitat după colţ chiar au relatat anumite secvenţe, dar  despre ce va fi pe pământ după sfârşitul lumii, nu se ştie nici o iotă şi nu ar fi deloc exclus să fie chiar mai nasol decât in viaţa de dincolo. Sunt ei oare dispuşi să  intre în beznă totală şi să se înhame la o muncă silnică pe viaţă, reconstruind nu un oraş, nu o ţară, ci o întreagă omenire şi civilizaţie? Sunt ei gata să stea precum cârtiţele , sub pământ, fără soare, fără televiziune, fără internet, fără prieteni, fără sex, fără distracţie? Sincer, mă îndoiesc. Şi apoi asta e treabă de japonez,de neamţ, nu de român. Ce o să facă săracul, că nu va fi nimic de furat, nimic de păcălit, lume puţină, Doamne Doamne va fi cu ochii pe ei, pe toţi cei rămaşi, să nu greşească proiectul şi vai de cine trage chiulul sau cade în păcat. Aşa că nu vă înghesuiţi la selecţie că nu ştiţi unde vă duce şi ce vă pune să faceţi.

În concluzie stimaţi concetăţeni, colegi  întru păcate, hai să aşteptăm decizia Domnului, atunci când se va milostivi să ne-o aducă la cunoştinţă, cu demnitate, calm şi bun simţ. Măcar acum, la sfârşit (dacă e să fie ) să arătăm puţină decenţă şi să ieşim din cursă cu capul sus. Dacă americanii, pastori sau păstori vor să se prostească, să îi lăsăm să se facă de râs singuri. Noi ne-am făcut destul luându-ne după ei sau alţii.

Uite de ce  nu mi-e mie teamă de sfârşitul lumii.