Acasa MagazinEzoterism Se deschid cerurile de Sânziene

Se deschid cerurile de Sânziene

scris de L.M.
116 afisari

Pe 24 iunie se sărbătoresc Sânzienele sau Drăgaica, singura sărbătoare păgână admisă în calendarul creştin-ortodox. Sărbătoarea marcheză începutul verii, la 3 zile după solstiţiul de vară, când soarele se află pe boltă în cel mai înalt punct şi este ziua cea mai lungă. Sărbătorii i se mai spune de aceea şi „Cap de vară”.

SÂNZIENELE

SÂNZIENELE

„Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…”. (Mircea Eliade)

La Sânziene se înjumătățește anul, iar la miezul zilei Soarele joacă pe cer”. E ziua în care vara începe să dea înapoi, iar cucul amuțește, căci a cântat neîntrerupt trei luni.

În dimineața de Sânziene fetele se spală goale în rouă pentru a fi drăgăstoase. Sânzienele sunt și o sărbătoare a iubirii, e ziua în care e bine să faci dragoste, căci Sânzienele aduc bucurie și rod celor care le serbează. La Sânziene păsările se jelesc căci începe vara să dea spre iarnă. Bărbații dau flori fetelor, căci de Sânziene, florile și tot câmpul încep să dea-napoi. Sânziana umblă în această zi, cea mai lungă din an, pe de-asupra pământului, cântă și dansează, însoțită de zâne tinere fecioare, purtând toate cununi de flori pe cap și spice de grâu.

In traditia multor popoare, noaptea de sanziene (23 spre 24 iunie) e o noapte magica, in care Portile Cerului se deschid si zanele coboara pe pamant, iar Sanziana (Galium verum), floarea cu nume de zeita, este considerata o planta magica, folosita din timpuri stravechi in descantece si leacuri. In noaptea de Sanziene, spune Mihail Sadoveanu, “Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste, cand stau in cumpana toate stihiile si cerurile cu stelele si vanturile”, ielele pot fi imblanzite si fetele tinere pot sa-si afle destinul, spalandu-se, la rasaritul soarelui, cu roua curata de pe flori.

Spre deosebire de alte personaje mitice, ca Ielele şi Rusaliile, Sânzienele (Drăgaicele) sunt binevoitoare omului, aduc fertilitate culturilor agricole, femeilor căsătorite, păsărilor şi animalelor, dau miros şi puteri tainice florilor, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor şi apără lanurile de intemperiile naturii. Sub un nume sau altul, aceste făpturi mitice există în folclorul tuturor popoarelor, nu numai în Europa, ci pe toate continentele.

Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra.

Sanzienele erau considerate, inca din vremea lui Cantemir, ca reprezentari fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinitati antropomorfe. In credinta populara, Sanzienele erau considerate a fi niste femei frumoase, niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om. Numele sanzienei provine probabil din latinescul “Sancta Diana”, iar popular planta mai e denumita inchegatoare sau smantanica, pentru proprietatea ei de a coagula laptele, proprietate evidentiata si de denumirea stiintifica a genului: “Galium” provenit din grecescul “gala” ce inseamna “lapte”.

Traditia spune ca sanzienele au puterea de a indeparta raul si boala. In trecut se puneau flori de sanziene in patul femeilor ce urmau sa nasca, pentru ca se considera ca astfel vor avea o nastere mai usoara; exista legende ce spun ca in ieslea in care s-a nascut Iisus erau, in loc de paie, flori uscate de sanziene.

In noaptea de sanziene se fac manunchiuri de flori de sanziene cu care se impodobesc ferestrele, portile, stresinile caselor, pentru a-i apara pe oameni de duhurile rele si se pun cununi in coarnele vitelor pentru a le feri de rau. Femeile isi pun florile in jurul mijlocului pentru a fi ferite de dureri, iar fetele tinere isi impletesc cununi de sanziene pe care le poarta pe cap pentru a fi sanatoase si indragite de baieti. Roua de pe sanziene culeasa in ziua de sanziene se intrebuinteaza in bolile ochilor, iar planta intreaga se pune in apa de baie a copiilor pentru a-i intari.
Pentru a fi placute feciorilor, fetele se spalau pe cap, in aceasta zi cu fiertura de iarba mare. Pentru a scapa de boli, fetele si nevestele se scaldau ritual in ape curgatoare, iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tavaleau dezbracate in roua, dimineata, inainte de rasaritul Soarelui.

Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea care premergea sarbatoarea, in credinta ca, in acest fel  isi vor visa ursitul. In unele zone fetele isi faceau coronite din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.

Iata un citat despre modul in care Sanzienele reprezinta in acelasi timp o sarbatoare a iubirii: „Sanzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc sa-si uneasca destinele, o sarbatoare iubirii, cinstita cum se cuvine, cu cantec si joc. In ajunul Sanzienelor, fetele si baietii care urmeaza a se casatori se aduna spre seara in sat. E veselie, voie buna si toata lumea e cu sufletul deschis. Se tin balciuri cu tiribombe si calusei. Flacaii aprind ruguri. Fetele mari culeg de pe camp flori de sanziene si impletesc cununi. Apoi arunca peste case coronitele. Daca se lovesc sau se agata de horn, vestesc o cununie apropiata. In zorii zilei, flacaii se aduna in cete si strabat satele, cu flori de sanziene la palarii. Se alege „Dragaica“. Este propusa una dintr-un grup de sapte fete. Ea trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre fetele satului. Va fi impodobita cu spice de grau. Celelalte tinere se imbraca in alb. Astfel format, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare. La rascruci, fetele fac o hora si canta voioase. Adesea „Dragaicele“ sunt confundate cu „Sanzienele“”.

Dupa unii specialisti, sarbatoarea Sanzienelor isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci, inlantuite intr-o hora care se invarteste ametitor. Se pare că și Cosânzeana, vine tot din aceeași sursă: ca sancta Diana, co – sân – ziana.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult