A sosit solstiţiul de iarnă, perioada de contemplare profunda şi vremea sa reflectam asupra adevaratului sens al tuturor realizărilor de peste an.
Solstiţiul de iarnă, prima zi de iarnă
Ca în fiecare an, inceputul iernii astronomice este marcat de un moment precis, legat de miscarea anuala aparenta a Soarelui pe sfera cereasca, ce reprezinta de fapt consecinta miscarii reale a Pamantului in jurul Soarelui.
Solstitiul de iarna este noaptea in care se naste noul Soare, repornindu-se ciclul anotimpurilor terestre. Astfel vom avea ziua cea mai scurta si noaptea cea mai lunga a anului, apoi ziua va incepe sa creasca si va fi egala cu noaptea la echinoctiul de primavara.
La finalul unui an, cu totii obisnuim sa privim in urma, dar mai ales inainte, pentru a scruta orizontul zilelor care vor veni, bune sau rele.
Deși în calendare iarna sosește la 1 decembrie, începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis: cel al solstițiului de iarnă.
Prin serbarea Craciunului pe 25 decembrie, a fost posibila si inlocuirea cultului inchinat lui Mithra, zeul soarelui. Sarbatoarea pagana era legata de solstitiul de iarna, considerata a fi momentul in care se naste Soarele, numita Dies natalis Solis Invincti – Ziua de nastere a Soarelui nebiruit. Sunt istorici si liturgisti care sustin ca sarbatoarea Nasterii Domnului a existat inaintea celei pagane. Acestia afirma ca Aurelian a introdus in anul 274 sarbatoarea inchinata lui Mithra, ca o incercare de a inlocui Craciunul. Ei tin seama de marturiile provenite din arhivele romane, care indica data de 25 decembrie ca zi a recensamantului imperial la care Fecioara Maria si Dreptul Iosif au participat.
