Acasa MagazinLife Care este diferenţa dintre Eu şi Voi

Care este diferenţa dintre Eu şi Voi

scris de Doru Dragomir
1 afisari

Site-ul meu este intitulat „Sunt mult mai român decât tine!” şi totuşi paşaportul meu continuă să rămână albastru. Şi m-am gândit foarte mult la care este cu adevărat diferenţa între a fi român şi a fi american.

Sam cel Roman

Sam cel Roman

Şi mă refer la linia de demarcaţie între culturi, mentalităţi, atitudini, perspectivă şi, da, chiar la suflet. La ceea ce mă face să rămân american, chiar şi atunci când gătesc mămăligă sau cânt „Dulce-i vinul ghiurghiuliu…” în timp ce-mi spăl hainele într-un lighean. Şi la ceea ce îl face pe vecinul meu să rămână român în timp ce se uită la Jay-Z pe MTV, mănâncă pui de la KFC şi vorbeşte la iPhone.

Iată ce cred eu: ca societăţi,

 

America şi România sunt precum doi adulţi care au avut copilării foarte diferite. Amândouă se pot îmbrăca în aceleaşi haine şi pot vorbi aceeaşi limbă, dar pe dinăuntru, fiecare îşi poartă trecutul imprimat în suflet. America a avut o copilărie foarte dificilă, cu multă suferinţă fizică. Totuşi, oricât a fost de greu, întotdeauna a existat cineva care să spună „Poţi să o faci! Te sprijin! Am încredere că poţi reuşi!”

Copilăria României, pe de altă parte, este aproape ca un basm. Dar în faţa unor greutăţi, există o suferinţă a spiritului colectiv. Românii nu se amestecă să corecteze greşelile, nu se face nimic, peste toate există un cor care intonează „Viaţa e de rahat, e îngrozitor, toată lumea este duşman, sărăcia este aproape imposibil de evitat în viaţă şi lupul va fi întotdeauna la uşă.”

De aceea sunt nedumerit când îi văd pe români pe stradă atât de încruntaţi, ursuzi, posaci şi laconici. România este totuşi o ţară unde ar putea fi belşug de hrană, unde femei în vârstă şi copii mici pot merge pe străzi în siguranţă, unde poliţia trebuie să-ţi dea un avertisment înainte de a te împuşca, unde nici măcar casierii de la banci nu lucreaza în spatele unui geam anti-glonţ, unde paznicii sunt înceţi şi în vârstă şi nu prea au treabă. Ţara unde oamenii pot lăsa fără grijă câinii sau cărucioarele cu copii în faţa unui magazin, unde toată lumea primeşte săptămâni de concediu plătit şi are întotdeauna timp pentru o cafea şi o bârfă.

Şi totuşi românii sunt temători, mereu îngrijoraţi că pot fi înşelaţi, atacaţi în vreun fel, sau că pot avea inima frântă. Ei cântă „Când ai bani, ai şi duşmani” sau „Ce perversă e lumea şi rea” şi dacă ai fi un vizitator oarecare, niciodată nu ai avea de unde să ghiceşti că oamenii ăştia trăiesc cu teamă, fără speranţe şi au un pesimism cinic.

Poate greşesc, dar cred că asta ne deosebeşte, cum reacţionăm în faţa paharului: vedem doar câteva picături şi ni-l imaginăm că în curând va fi din nou plin sau plângem cu disperare pentru cât de puţin a mai rămas. Spunem „Ce pot sa fac eu?” sau ridicâm braţele a neputinţă şi ne tânguim că lucrurile nu se vor schimba vreodată.

În acest sens – şi doar în acest sens – aş vrea ca vecinii mei să fie americani. Deoarece este greu să ai senzaţia că eşti singurul om din această ţară frumoasă care se trezeşte în fiecare dimineaţă cu un zâmbet pe faţă, fericit şi cu chef de viaţă. Foarte, foarte greu.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult