Aflat în concediu în SUA, comisarul-şef Christian Ciocan a decis să facă o schimbare în viaţa sa şi a adoptat un suflet. Nu, nu e vorba despre un copil, ci despre un animal de la un adăpost. Dar cel mai bine să îl lăsăm pe Christian Ciocan să povestească cum a ajuns aibă o nouă preocupare în viaţa de zi cu zi:
comisarul-şef Christian Ciocan în SUA
„I-am pus numele Blegi – de la bleg. E labrador maron.L-am adoptat alaltaieri dintr-un Pet Smart, din Statul Texas. De la ANIMAL SHELTER (adăpost pentru animale). Are 3 si 1/2 luni. Zilele de adoptie sunt de doua pana la cateva ori pe an. Adoptia a costat 75 de dolari (sunt incluse vaccinurile) pe care trebuie sa le faca. Se completeaza o multime de formulare si au dreptul sa trimita oricand pe cineva, de la adăpost, sa verifice daca animalele adoptate sunt tratate asa cum te obligi prin contract.
Fiecare animal are o poveste – unele atat de impresionante – „confirmate” chiar de atitudinile animaleleor respective – incat iti dau lacrimile, intelegand. Chiar la Blegi (Prince, asa cum il botezasera in Adăpost reprezentanta Animal Shelter), a inceput sa plângă; de bucurie ca a fost adoptat, dar si pentru ca se atasase de el.
In momentul in care adoptia a fost finalizată, se loveste – o data – un clopot care e pe masa, iar toata lumea striga un fel de „Ura”. Se bucura cu totii – angajati, dar, in majoritate voluntari – pentru ca un suflet a fost salvat de cineva (unele animale neadoptate o perioada de timp sunt eutanasiate).
Similar, in filmul care a fost votat pe locul I în clasamentul celor mai inspirate 100 de filme, întocmit de Academia Americană de Film – O viata minunata/It’s a Wonderful Life”, regizat de Frank Capra in 1946 – se spunea ca atunci cand se aude un clinchet de clopotel, un înger isi primeste aripile.
In fine, Blegi e haios si mai mult doarme decat orice altceva. E vioi, prezent – evident, cand nu doarme – dar intelege ca n-are nicio grija. Cred ca o sa-i mai iau o cătelusa (cu el mai era o cătelusa neagra – tot labrador). Are cip pentru a se sti permanent de soarta lui. Si, foarte important: nimanui nu-i trece – in vreun fel – prin cap, aici sa se poarte altfel decat cu cea mai mare dragoste, cu animalele. Legile sunt extrem de dure!
Un animal adoptat – salvat! – bucura mai mult decat animalele de rasa.E un alt mod de a intelege lucrurile. La noi stii ce atrocităti s-au petrecut (chiar presa le-a tot evidentiat).”
Comisarul-şef Christian Ciocan nu ne-a spus ce va face cu căţelul când se va întoarce în România şi nici dacă are de gând să îl dreseze ca să îi ajute la prinderea infractorilor.
