Savantul suedez Alfred Nobel a marcat istoria lumii nu doar cu inventarea dinamitei, ci mai ales datorita impactului pe care l-a avut proiectul sau Premiul Nobel în inventiile din ultimele doua secole.
Obiectivul sau de a crea o platforma globala pentru a conecta toti savantii din lume a dus la inventii incredibile în cele mai importante domenii (asa cum le-a considerat Nobel): fizica, chimie, medicina si literatura.
Începând din anul 1901, se acorda celebrul premiu, constând din: o medalie, o diploma si o suma de bani, care la început a fost în valoare de 40.000 de dolari americani, apoi a crescut la 10 milioane de coroane suedeze, iar în iunie 2012 Fundatia Nobel a decis sa reduca suma la 8 milioane de coroane suedeze.
Viata dusa de Nobel nu putea sa fie una care sa-l faca fericit, el având un destin plin de meandre foarte întortocheate. Mostenind inteligenta tatalui sau, inginer proiectant de cladiri si poduri si având o apetenta extraordinara pentru cultura autentica, el a devenit un „geniu” neastâmparat, aproape mereu în miscare si neavând timp pentru o viata personala normala. Motiv pentru care scriitorul Victor Hugo l-a numit „cel mai bogat vagabond al Europei”. Dar nu nestatornicia l-a obligat sa se mute frecvent în diferite tari. Nevoile familiei si istoria i-au devenit periodic prietene si inamice.
Iubea literatura, dar tatal sau a dorit cu orice pret ca fiii lui sa devina ingineri. La numai 17 ani, Alfred vorbea fluid cinci limbi, iar în toate tarile în care a calatorit ori s-a stabilit si a lucrat pentru perioade de timp variabile ajungea numai dupa ce se informa temeinic despre civilizatia si cultura popoarelor respective.
Contexte nefericite au facut ca faima de care se bucura astazi sa aiba la origine drame impresionante. Dupa împlinirea vârstei de 18 ani, Alfred Nobel a plecat în Suedia, Germania, Franta, Rusia si Statele Unite. La Paris a avut sansa sa lucreze în laboratorul renumitului chimist francez Théophile-Jules Pelouze.
Aici l-a întâlnit pe tânarul chimist italian Ascanio Sobrero, care cu trei ani în urma inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic, însa foarte instabil. Iar obsesia cu explozibil nu a disparut nici dupa ce un experiment cu nitroglicerina a omorât sase oameni, printre care si fratele sau mai mic, Emil.
Însa, toata munca sa nu a fost în van: a patentat crearea dinamitei, în 1867, aceasta devenind rapid un lucru extrem de interesant, mai ales pentru industria constructiei si, ulterior, pentru cea a armamentelor. Cum era de asteptat, dinamita a devenit în foarte scurt timp o arma foarte puternica.
De altfel, aceasta imagine de distrugator, de criminal a fost anticipata de un ziar francez, care l-a confundat, în 1888, pe Alfred cu fratele sau mai mic, Ludwig care tocmai murise. Atunci, în articolul post-mortem scris despre el, jurnalistii au titrat: „Negustorul mortii este mort”.
În biografia sa era trecut faptul ca Nobel se îmbogatise prin inventarea unei arme care sa poata omorî dintr-o lovitura un mare numar de oameni. În acel moment si-a dat seama ca obsesia sa pentru realizarea dinamitei, l-a transformat într-un monstru. Preocuparea s-a pentru a-si vedea inventia dusa la bun sfârsit, l-a facut sa nu mai vada repercusiunile cu care s-ar fi putut confrunta.
Din cauza muncii intensive si a calatoriilor, Nobel nu a avut timp pentru viata sa personala. La 43 de ani, se considera batrân, publicând într-un ziar urmatorul anunt: „Domn în vârsta, bogat, cu educatie aleasa, caut secretara, vorbitoare de limbi straine, pentru a administra o gospodarie.”
Cea mai agreata oferta a venit din partea contesei austriece Bertha Kinsky. Dupa ce a muncit o perioada scurta pentru Nobel, aceasta a decis sa se întoarca în Austria pentru a se casatori cu contele Arthur von Suttner. Desi relatia lor de munca a luat sfârsit, Nobel si contesa au ramas prieteni si au comunicat prin scrisori, timp de mai multe decenii, ca o ironie a sortii, Bertha von Suttner a devenit un critic militant împotriva cursei înarmarii. Aceasta a scris o carte cunoscuta, „Renuntati la arme”, si a devenit un simbol pentru miscarea pacifista. Munca ei l-a influentat pe Alfred Nobel, deoarece, în testamentul sau, acesta a dorit sa se ofere un premiu anual pentru persoane sau organizatii care promoveaza pacea.
Dupa mai multi ani de la moartea sa, Parlamentul Norvegian a decis sa îi ofere Premiul Nobel pentru pace Berthei von Suttner.
