Acasa MagazinLife Chiftele cu dulceaţă

Chiftele cu dulceaţă

scris de Doru Dragomir
2 afisari

Dacă gândim tot timpul la fel, unul dintre noi e sigur în plus. Nu, nu vă uitaţi lung la ăsta care tocmai a scris prima frază. Nu e din capul lui. E un citat din generalul Patton. Un american care a cam câştigat războaie.

Cristian Stefanescu

E, zic, un bun punct de plecare într-o pauză de respiro înainte de a lua decizia de a te război cu celălalt. Nu zic să îngropăm securea războiului. Nu putem şi nici nu-s sigur că vrea vreunul s-o facă. N-ar fi monoton dacă am fi mereu de acord? Şi, apoi, ceva o fi fost în capul ălora de-au lansat pe piaţa ideilor vorba ceea cu „… dar ador împăcările!”.

Hai, pe bune, acum, nu-i aşa că orice perioadă de calm prelungit miroase a ceva în neregulă? Armonie? Hm, armonia înseamnă absenţa frecuşurilor şi ciocnirilor? Există astfel de oameni? Şi dacă există, ce şanse există ca două astfel de fenomene să se întâlnească?

Să nu ne minţim: când trăim într-o viaţă fără certuri, trăim, în realitate, o lungă angoasă. Trăim cu teamă. Trăim un conflict pe care, de fapt, refuzăm să-l exteriorizăm. şi ne cam suntem captivi. Păi, atunci, să nu ne plângem de plictiseală. şi nici de incompatibilitatea din alcov.

Staţi aşa, că nu vreau să ne apucăm toţi cu degetele de părul celuilalt şi să redecorăm pereţii cu sângele din nasul partenerului. Nici vorbă. Ne certăm ca oamenii, ce Doamne, iartă-mă. Nu cu vorbe d-alea grele – ci cu argumente. De vreme ce am descoperit internetul, dar nu stăm pe mess tot timpul, ştim că progresul se naşte din contradicţii. Inclusiv din reproşuri spuse fără încrâncenare. Cu două funcţii simultan active: vorbirea şi auzul. şi: da, doamnelor, oricât de greu vă vine să credeţi, putem, uneori, să pompăm sânge înspre două organe simultan!

Un bun prieten mi-a sugerat, cândva, să mă joc de-a pielea altuia, cu acceptul celuilalt – căruia să-i împrumut pielea mea. Am încercat să umblăm, câteva ore, unul în pantofii celuilalt (ei, na – nu, nu la propriu!). Dacă George Constaza a reuşit, într-un episod din Seinfeld, să facă lucrurile fix invers şi cu oarece succes, de ce n-am încerca să ne jucăm puţin de-a „hai să ne reproşăm ceea ce am vrea să ne reproşeze celălalt”?

S-ar putea să nu aibă nici un efect. S-ar putea să doară. Dar, vorba aia: există mereu o şansă de renaştere – trebuie doar să găsim preţul corect. Dacă nu cumpărăm bilete la loto, Doamne-Doamne sigur nu va putea să ne ajute să câştigăm.

Şi, apoi, ce naiba! Viaţa nu e porţia de chiftele de la IKEA peste care te trezeşti cu dulceaţa şi, gata, s-a dus plăcerea de a mânca. Sigur că e de preferat să nu aruncăm peste chiftelele vieţii cu cine ştie ce vorbe de dulce, dar cândva trebuie să ne luăm micile nefericiri în patru braţe.

Citeşte catchy.ro

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult