Dragobetele, celebrat în fiecare an pe 24 februarie, este considerat echivalentul românesc al popularului Valentine’s Day.
Cu toate acestea, Dragobetele are rădăcini mult mai profunde, în vechile tradiții și credințe românești. De la ritualurile în care tinerii se adunau pentru a-și găsi perechea, până la simbolistica renașterii naturii, Dragobetele reprezintă o combinație unică între celebrarea iubirii și începutul primăverii.
Descoperă semnificația și tradițiile sărbătorii Dragobete, celebrată pe 24 februarie în România. Care este originea, obiceiurile, curiozitățile și simbolurile acestei zile ce vestește primăvara și celebrează iubirea.
Originea și semnificația istorică a Dragobetelui
Dragobetele este sărbătorit pe 24 februarie și marchează, în credința populară românească, începutul primăverii și sezonul iubirii. Denumirea „Dragobete” are mai multe interpretări etimologice, însă două teorii principale ies în evidență:
Originea slavă
Unii istorici și lingviști consideră că termenul ar proveni din cuvintele slave „dragu” (drag) și „bete” (a fi), putând fi tradus ca „a fi drag” sau „a fi iubit”. Având în vedere influențele slave în spațiul românesc, această ipoteză are o bază solidă.
Legătura cu sărbătoarea creștină
O altă teorie susține că numele Dragobete derivă din denumirea slavonă a sărbătorii „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, cunoscută ca „Glavo-Obretenia”. Prin adaptarea fonetică și folclorică, s-ar fi ajuns la forma „Dragobete”.
În mitologia românească, Dragobete este considerat fiul Babei Dochia, personaj central în credința populară despre venirea primăverii. Portretizat ca un tânăr chipeș și plin de viață, Dragobete este văzut ca zeu al tinereții, al veseliei și mai ales al iubirii, un protector al îndrăgostiților și o personificare a spiritului naturii care renaște.
