Reprezentând suprematia si demnitatea, muntele are o simbolistica bogata fiind legat de divinitate si centru al unei lumi nevazute. De cele mai multe ori apare încarcat de energie divina, legatura cu el impunând prudenta, dar cest caracter sacru al muntilor a fost stabilit cu mult înaintea aparitiei religiilor actuale.
Muntii erau considerati sacri si de multe ori erau împodobiti cu temple si altare, domenii ale zeilor în care numai celor alesi li se permitea accesul.
Astfel, în Japonia se considera ca în munti locuiau acei kami, divinitati care faceau sa curga apa necesara cresterii orezului. In China taoistii considerau muntele Kunlun un spatiu al nemuririi, iar la arabi se credea ca pe un munte de smarald traieste pasarea Simurgh, simbol de întelepciune si fericire. Mai aproape de noi, Olimpul era salasul celor mai importanti zei greci, iar Parnasul al celor noua muze.
Carpatii, al carui nume provine de la tribul de daci al Carpilor, erau, de asemenea, încarcati de povesti mistice. Herodot si Strabon afirmau ca dacii, stramosii nostri, aveau un preot suprem pe care unii îl asociau cu zeul Zamolxe. Acesta locuia într-o pestera pe un munte pe care multi istorici au încercat sa-l identifice. Muntele a devenit cunoscut sub numele de Kogaionon sau Kogaonon.
Carpatii au dezvoltat de-a lungul anilor o multime de legende vechi de mii de ani si mistere înca neelucidate, legate de modul în care s-au format mai multe formatiuni din piatra si roca.
Incercam sa va prezentam câteva dintre ele, considerându-le nu doar interesante, ci si încarcate de frumusete si semnificatii.
Muntii Bucegi
Alcatuind cel mai cunoscut masiv din lantul carpatic, Muntii Bucegi sunt vestiti pentru numeroasele coloane de piatra, pentru fauna incredibila si mai ales prin multimea tainelor care îi învaluie.
Simbolurile Bucegilor sunt: Babele, Sfinxul, Vârful Omu si, mai nou, crucea de otel ridicata în memoria locuitorilor neamului.
Una dintre ipotezele care înflacareaza imaginatia oamenilor de pretutindeni este ca întregul continent este strabatut de canale misterioase construite fie de extraterestri, fie de strabunii uriasi ai populatiilor de astazi. Cele mai multe si mai încarcate de mister se afla în muntii Bucegi. Se spune ca unele dintre ele comunica pe sub pamânt cu piramidele din Egipt, în vreme ce alte ramificatii ajung în Tibet si în India.
Zona a stârnit un interes deosebit si se crede ca exista o mare galerie încarcata de o energie neobisnuita unde accesul muritorilor de rând nu este dorit. De aceea tunelurile, presupuse sa fi fost locuite de o specie de giganti, desi sunt cunoscute de pe vremea dacilor au fost cercetate doar prin mijloace neconventionale, în vreme ce geologii resping vehement ideea supranaturalului.
Legendele învaluie si vestitul „Sfinx” din Bucegi în vecinatatea caruia pot fi admirate vestitele „Babe”. Despre Sfinx se spune ca ar fi simbolul sacru al dacilor, teorie alimentata de faptul ca Sfinxul seamana cu un cap de dac un altar la care se închinau preotii veniti sa stea de vorba cu zeii, si ca ar fi fost ridicat de o populatie de uriasi. Pentru unii exista convingerea ca este un culoar al timpului, un culoar energetic, tridimensional între Sfinxul de aici si cel din Gizeh, Egipt.
„Babele” au fost numite „Altarele ciclopice din Caraiman”. Se povesteste ca erau închinate Pamântului si Cerului, Soarelui si Lunii, ca si lui Marte, zeul razboiului.
Geologii au concluzionat ca „mesterii” care le-au faurit au fost ploaia, vântul, Soarele, înghetul si dezghetul muntelui, dar legendele continua sa circule având numerosi partizani. Se sustine ca în zona exista un loc încarcat de energii pozitive în care îti dispare orice urma de oboseala – „Gura de Rai”, aflata în vecinatatea pesterii Ialomicioara, iar apa de la cascada „Sapte izvoare” are puteri tamaduitoare. Este apa cea mai pura din lume, fara azotati si azotiti, adevarata „apa vie”, iar cascada este considerata „izvorul sacru al dacilor”.
Poate fi amintita si o carare misterioasa pe lânga Jepii Mici, care apare în anumite conditii si cei care o strabat nu se mai întorc niciodata.
In cadrul multitudinii de legende legate de Muntii Bucegi se considera ca prin tunelurile sale are legaturi directe cu muntii Tarcau, Rarau si mai ales cu Ceahlaul, muntele venerat al moldovenilor.
Muntele Ceahlau
De o frumusete incredibila, Ceahlau – muntele sfânt al dacilor – a atras atentia scriitorilor nostri nu doar ca obiectiv geografic ci si pentru legendele sale ancorate puternic în istoria tarii. Dimitrie Cantemir îl punea alaturi de munti vestiti ai lumii: Olimpul, Pindul si Pelionul, iar Gheorghe Asachi si Alecu Russo i-au oferit un loc de cinste în operele lor. Multi considera ca aici se afla vestitul Kogaionon, iar legendele sale au deopotriva un continut istoric si unul religios.
Muntele Ceahlau este considerat muntele lui Dumnezeu, menit sa fie muntele rugaciunii si al pastoritului, iar legenda este întrucâtva asemanaroare cu cea a Turnului Babel. Se spune ca Satana a vrut sa se urce la cer si a suflat într-o noapte adunând o multime de pietre si stânci. Când a vrut sa-si înceapa urcusul spre Raiul din care fusese alungat Dumnezeu a pus mâna pe gramada de piatra, a blagoslovit si astfel a luat nastere Ceahlaul.
Din punct de vedere mitic, Ceahlaul este populat de vrajitoare si strigoi. Vrajitoarele faceau evocari si incantatii la date fixe în locuri speciale, iar preotii pagâni implorau aici ajutorul lui Zamolxe. In una dintre pesteri si-ar fi gasit odihna marele preot Deceneu, iar legendele legate de fortele raului reprezentate prin du-huri si strigoi sunt învinse în cele din urma, dupa lupte adevarate de fortele binelui: Zamolxe, Duhul Muntelui, Dumnezeu. Un rol important îi revine cocosului al carui cântec din zori spulbera puterile diavolesti.
Salas pentru domnitori, boieri si haiduci, Ceahlaul dezvolta si o serie de legende istorice având ca eroi personaje reale cum ar fi Vasile cel Mare. Se spune ca pe locul în care acesta a aruncat baltagul, respectiv un vârf de stânca, a iesit un tei, iar haiducii au numit stânca „Piatra Teiului”.
Printre personajele legendelor apare, de asemenea, Dochia si Traian sau Panaghia, frumoasa fata saraca pentru care se încaierau flacaii din sat si care a fost dusa pe Ceahlau, „în pustietate”, unde a pierit din cauza dragostei ei pentru Sfântul Soare.
Tot pe Ceahlau s-a refugiat Stefan cel Mare pe care mama sa a refuzat sa-l primeasca învins în cetate. Aici a primit sfaturile unui pustnic întelept si a reusit sa adune ostenii cu care a obtinut victoria.
Putem aminti ca în fiecare an în ajunul sarbatorii numite „Schimbarea la Fata” (6 august), de pe vârful Toaca din Ceahlau se poate vedea, profilata în vale, umbra muntelui luând forma unui triunghi. Este o imagine holografica de forma unei piramide unica atragând o multime de amatori de curiozitati si frumuseti montane.
Sunt cunoscute legendele Muntilor Apuseni: Zâna de pe Muntele Gaina, Vâlva Baii sau izvorul cu apa vie de la Ocolis, cele ale Muntilor Rodnei cum ar fi cea a muntelui cumparat de un pescar cu banii primiti de la diavol, munte pe care si-a construit un castel care s-a naruit aducându-i moartea sau cea a Izvorului Rosu a carui apa s-a înrosit din sângele unei ciobanite careia tatarii i-au taiat capul.
Un munte care îsi pastreaza tainele aruncând vara cu „mingi de foc” si iarna îmbracându-se în zapada groasa este Parângul, despre care se spune ca este locul în care dacii si-au ascuns aurul, munte cu ape tamaduitoare si loc de refugiu al caprelor negre.
Vârful Godeanu din Muntii Orastiei, la poalele caruia se gasesc cele mai multe sanctuare dacice, a fost în atentia istoricilor si cercetatorilor, iar cei mai multi au ajuns la concluzia ca acesta este de fapt vestitul Kogaionon.
In muntii Godeanu, aproape de Masivul Retezat, se afla vârful Gugu (2.291 m), despre care se spune ca la anumite ore din zi dinspare privirii. Legenda relateaza ca aici si-ar fi avut salasul Zamolxe, zeul suprem al dacilor, iar Decebal ar fi ascuns în acest loc o mare comoara, fiind convins ca spiritul Inaltului Preot o va pazi de urgiile vremurilor. Vârful este amintit si ca centrul unuia dintre punctele energetice esentiale ale Planetei.
Lantul Carpatilor ramâne o sursa de mistere si legende, considerat un important punct energetic al lumii, templul natural al stramosilor geto-daci.
