Acasa MagazinLife Titanic: Mituri la 100 de ani de la scufundare

Titanic: Mituri la 100 de ani de la scufundare

scris de Laurentiu Banches
23 afisari

Tragica poveste a celui mai mare pachebot care s-a scufundat vreodată a dat naştere la numeroase mituri, hrănite îndeosebi de producţiile cinematografice ce au abordat subiectul.

Secretele Titanicului (foto:worldsstrangest.com)

Poate cel mai vast răspândit mit despre Titanic este faptul că vaporul era considerat de nescufundat. Acest lucru nu a fost niciodată precizat de cei de la White Star Line care au construit legendarul vapor. Cu toate acestea în filmul din 1997 al lui James Cameron, mama personajul feminine principal, Rose, interpretat de Kate Winslett, are următoarea remarcă “Deci, acesta e vasul despre care se zice că e de nescufundat.”

Istoricul Richard Howelles, de la Kings College din Londra a declarat pentru BBC News că “Nu este adevărat faptul că toţi pasagerii au declarat asta. E un mit apărut după ce nava s-a scufundat şi ajută la creearea unei poveşti mai bune.” Mai mult, călătoria celui mai mare pachebot din lume nu a fost atât de mediatizată în presa acelor vremuri, nefiind considerată un eveniment deosebit până când în noaptea de 14 aprilie a lovit un iceberg în Oceanul Atlantic şi s-a scufundat.

O altă legendă care a fost redată în mai toate filmele realizate după povestea tragicului naufragiu se referă la ultima piesă cântată de cei 7 muzicieni ai trupei de pe vas. Pe prima pagina a Daily Mirror din 20 aprilie 1914 a fost reprodusă o felicitare potrivit căreia ultima melodie cântată de membrii trupei a fost „Apropie-mă de Tine, Doamne”. Însă deşi este adevărat că muzicienii au rămas la bordul navei care se scufunda şi au cântat până când aceasta s-a dus la fund, martorul care a declarat acest lucru atunci, probabil a părăsit zona naufragiului cu mai mult timp înainte ca Titanicul să se scufunde. Acest lucru însă nu a contat pentru regizori, scena fiind recreată după spusele supravieţuitorul atât în filmul din 1958, „A night to Remeber”, cât şi de James Cameron, care a fost profund emoţionat de scena din filmul sus amintit pe care  a decis să o repete în producţia sa.

O altă necunoscută a Titanicului o reprezintă moartea căpitanului Smith. Cu toate că acesta este cel puţin parţial vinovat de scufundarea navei, dacă nu principalul vinovat, întrucât nu a luat în considerarea avertizările de gheaţă şi nu a încetinit nava, el este văzut de mulţi ca un erou, care s-a stins odată cu vasul, care se bucură acum de statui ridicate în onoarea sa. Istoricul Louden-Brown, îl consideră pe acesta principalul vinovat pentru proporţiile pe care le-a luat această tragedie, căci căpitanul ştia foarte bine câte locuri sunt în bărcile de salvare şi cu toate acestea a lăsat multe dintre ele să plece nici măcar pe jumătate pline şi mai mult nu a anunţat imediat pasagerii de pericolul iminent de scufundare, deşi ştia care va fi efectul lovirii icebergului.

Louden-Brown vorbeşte totodată şi despre povestea preşedintelui companiei care a construit Titanicul, J. Bruce Ismay, care este considerat şi el printre vinovaţii producerii companiei şi prezentat drept un laş care a sărit în prima barcă de salvare. Istoricul britanic afirmă însă că Lordul Mersey, care a condus cercetările legate de scufundarea Titanicului, a precizat despre J. Bruce Ismay, că el nu a plecat cu prima barcă de salvare, mai mult chiar a ajutat alte persoane să îşi găsească locuri şi s-a urcat în ultima barcă întrucât nu mai erau femei şi copii în preajmă. Cu toate acestea, întrucât au existat declaraţii ale unor martori care au zis că el s-a aruncat în prima barca de salvare şi pentru că există zvonuri că el ar fi ordonat ca Titanicul să meargă mai rapid, acesta este prezentat drept un laş diabolic, fiind numit chiar J Brute (bruta) Ismay de către ziarele din acea perioadă.

Zvonurile l-au distrus după aceea din punct de vedere emoţional pe Ismay care în 1913 nu îşi mai dorea decât să se fi scufundat în acea noapte cu Titanicul. James Cameron ştia de evidenţa judicicară în privinţa lui Ismay şi cu toate acestea nu a schimbat scenariul filmului, prezentându-l pe Ismay ca un laş, pentru că „asta îşi doreşte publicul să vadă”, lucru care a fost reprodus şi în mini-seria din 2012, de 4 episoade produsă  de televiziunea britanică ITV1.

Un alt eveniment care se repetă în mai toate producţiile realizate după tragedia Titanicului este faptul că pasagerii din clasa a III-a nu au fost lăsaţi să se urce la bordul bărcilor de salvare de pe Titanic până când nu se îmbarcaseră în acestea toţi pasagerii de la clasa I. Acest incident însă a fost greşit înţeles din cauza faptului că uşi cu grijlaj separau clasele pentru că erau o obligaţie din partea oficiului de imigrare american şi într-adevăr potrivit Lordului Marsey au existat incidente în acel sector, dar asta din cauza faptului că pasagerii de la clasa a III-a nu doreau să părăsească vasul fără a îşi lua bagajele cu ei. Lista supravieţuitorilor într-adevăr indică faptul că cel mai mic procentaj de supravieţuire a fost la clasa a III-a, dar cu toate acestea în rapoartele prezentate se indică faptul că femeile şi copiii au avut prioritate indiferent de clasa din care făceau parte.

Aşadar poate că nu tot ce prezintă filmele despre povestea acestui naufragiu este adevărat, dar oare ar mai fi la fel de incitant acest eveniment şi oare ar mai stârni la fel de mult interes în jurul său şi la 100 de ani de la producerea tragediei, dacă nu ar exista mituri precum acestea?

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult