Un festival de statui vivante este un eveniment mult mai special decât oricare altul prin chiar natura cu totul diferită a lucrurilor care se prezintă.
Sunt statui sau grupuri statuare răspândite pe o suprafață destul de mare, având în vedere numărul lor, fiecare dintre ele încercând să vă rețină atenția cât mai mult timp cu putință. În plus, statuile Teatrului Masca chiar sunt altfel, spun o poveste, au susținere muzicală și merită întreaga atenție a celor care se vor opri să le vadă.
Ediţia a IV-a a Festivalului Internaţional de Statui Vivante se desfăşoată în perioada 7-9 iunie 2014 în Parcul Herăstrău.
Tangoul este dansul sufletelor alese, al curtoaziei și generozității, te face să te ridici deasupra propriei condiții, să-ți învingi temerile, spaimele, şi să plutești cu puterea gândului pe aripile muzicii!
Cea mai teribilă înfruntare din tot teatrul lui Shakespeare, Richard al III-lea şi Lady Ann!
Coana Chiriţa, nepoata sa Luluţa pe care vrea să o mărite cu Gulita, odrasla dumisale, se pregătesc să plece la Ieşi, acolo unde, după obiceiurile vremii, toată lumea fumează, femei, bărbaţi deopotrivă, ceea ce ar justifica faptul că mai toţi sunt nişte … înfumuraţi!
,, Prunele brumate foarte s-au facut rachie bună, care sună în butoaie şi , de-o bei în cap îţi sună ,, ( Mircea Micu)
Doi tineri îşi declară iubirea şi prind un lacăt în gardul teatrului. Povestea lor va fi nemuritoare precum teatrul! Făceţi şi voi la fel!
În 1940, în Grădina Cismigiu liceenii de la Lazar îşi spuneau ,, Te iubesc,, la adăpostul bătrânilor copaci şi printre rotocoalele de fum ale primelor ţigări!
Un coşar coboară din lumea Bucureştilor interbelici şi priveşte trecătorii de astăzi cu oarecare uimire!
Două statui se plictisesc pe soclurile lor şi se bucură teribil atunci când vizitatorii muzeului au timp sî le privească!
Un duel pe viaţă şi pe moarte între doi luptători care sunt de altă parte a baricadei poate duce la prietenei!
Un samurai singuratic pare a se lupta cu propriile aminitiri ale unor bătălii trecute!
Oamenii pot fi confundaţi, adesea cu hainele pe care le poartă. Nişte ,, pardesie,, pot vorbi despre oamenii care le îmbracă, despre obiceiurile lor, despre relaţiile lor cu ceilalţi oameni, transfomandu-se uneori în chiar oamenii pe care îi ascund.
Un om cu o gentuţă aleargă disperat să prindă şi această ediţie a Festivalului. O va ajunge pentru că este însăşi sigla festivalului!
Falstaff, singur, călare pe butoi, tânjeşte după compania tuturor doamnelor şi prietenilor săi. Vor dori spectatorii să-i ţină de urât?
Descinsă parcă dintr-un tablou Ţiganca noastră ghiceşte în ghioc, în cărţi, în palmă, vinde flori şi încearcă să trăiască!
În primăvara lui 1854, pentru nespusa bucurie a ofițerilor ruşi, soseşte la Bucureşti Rose Pompon care dorea să deschidă o parfumerie sau să treacă de-a dreptul în Rusia, nici ea nu ştia prea bine. Ca să obţină paşaportul, trebuia să ceară o audienţă la Feldmaresalul Paskevici. După 12 ore petrecute cu el, Rose primeşte pasaportul şi o floare de liliac pe care o păstrează ca suvenir.