Acasa Newsletter PSD încotro ?

PSD încotro ?

scris de Marin Neacșu
121 Afisari

Ghiţă: Liviule, ce facem măi, că a câştigat Johannis?

Dragnea: Taci si sapă!

Fără îndoială, dacă nu întregul partid, cel puţin conducerea PSD se află la cotitură. Nimeni nu ar fi bănuit acum 2-3 ani că valul care a purtat PSD-ul  prin USL până la cucerirea puterii politice, se va transforma într-un tsunami care lovind şi lovindu-se de Traian Băsescu se va întoarce atât de repede şi atât de puternic şi distrugător înapoi. Aşa se întâmplă când te joci cu puterea, când nu te mai saturi şi când îţi baţi joc de cei de care te-ai folosit pentru a lua puterea, convins fiind ca nimeni nu te mai poate da jos.

Marin-NeacsuNimeni nu vrea să înveţe nici din istorie, nici din greşelile altora şi nici măcar din propriile greşeli şi asta se plăteşte. Ponta  nu a vrut să înveţe din greşelile pe care le-a făcut PDL-ul când a pierdut puterea şi era convins că PDL-ul a pierdut pe fondul ”dragostei” pe care românii o poartă partidului său. Greşit. Odată puterea luată în mai 2012 a crezut că ura sau antipatia faţă de Băsescu a unei mari părţi a populaţiei sunt suficiente şi îşi poate permite orice. Greşit din nou. Pe acelaşi calcul a mers şi la referendum iar faptul că, totuşi, la referendum nu au ieşit 50%+1 din românii votanţi nu i-a dat de gândit. Trebuia să ştie sau să înţeleagă de atunci că ceilalţi care nu au ieşit, au stat acasă pentru că nu îl vor nici pe el sau pe Antonescu. Dar el a preferat să se laude cu cele 7,4 milioane de care apoi şi-a bătut joc  prin acceptarea condiţiilor lui Barosso, semnarea actului  de colaborare cu Băsescu şi împingerea lui Antonescu la retragere.

Toate aceste lucruri trebuiau decontate şi numai înfumurarea, aroganţa şi limbile băgate în ureche de apropiaţii săi a făcut ca acest decont să se manifeste aşa de repede şi aşa de categoric în faţa unui candidat care în mod normal nu ar fi avut nici o şansă.

Culmea este că admite faptul că acest vot a fost mai degrabă un vot anti-Ponta decât pro-Johannis şi totuşi consideră că nu trebuie să îşi dea demisia. Ilogic şi absurd.

Nimeni nu renunţă la ciolan de bunăvoie

În ultima săptămână, atât Dragnea cât şi contestatarul său Şova, au declarat că Ponta nu are de ce să îşi dea demisia din guvern, pentru că el reprezintă opţiunea sau votul românilor din 2012. Dar de votul din 2014 nu ţine nimeni seama? Pe de altă parte, mergând pe acest raţionament, de ce au cerut căderea guvernului Boc şi apoi Ungureanu, pentru că doar  şi ei se bazau pe votul din 2008, nu?

Cum de văd aceşti politicieni numai ce vor ei şi tratează situaţii identice în mod diferit? La fel se pune problema şi în ceea ce priveşte demisia din partid. În 2009, după ce Geoană a pierdut –aşa cum a pierdut- alegerile, la câteva zeci de mii de voturi şi alea furate, Ponta, Dragnea şi gaşca, au cerut demisia lui Geoană considerând că pierderea alegerilor i se datorează, deşi Ponta fusese membru important în staful de campanie al lui Geoană iar Sârbu, socrul lui îl trimisese la Vântu în noaptea dinaintea confruntării, fapt ce a dus la pierderea câtorva zeci de mii de voturi. De ce acum Ponta nu îşi dă demisia, că doar a pierdut mult mai ruşinos şi mai categoric decât Geoană?

Se sapă şi dinăuntru şi din afară

În PSD  a intra dihonia. Ponta a plecat după alegeri ”să se refacă” emoţional. La plecare spunea că se retrage în familie, dar se pare că mai nou familia lui este Ghiţă, acest Johannis al PSD, care va face cu el ce a făcut Johannis cu Antonescu. Nici de data asta Ponta nu vrea să înveţe din greşelile altora. L-a luat pe Ghiţă în braţe cum îl luase şi Antonescu pe Johannis, din motive de imagine, unul ca să şi-o lustruiască, altul ca să şi-o menţină prin televiziunea celui  luat în braţe. Antonescu a reuşit să îşi sape groapa singur, cu cazmaua  germană,  Ponta lucrează la asta încă, dar cu o cazma autohtonă. În timp ce el se consolează în braţele lui Ghiţă prin Dubai, noua Vrâncioaie a domnitorilor români, în ţară s-a declanşat războiul intern în PSD. Şova, Marean, Geoană, vor capul lui Dragnea, acest Moţoc de lume nouă. Dragnea nu stă nici el degeaba, îl învinuieşte pe Geoană că se sprijină pe gunoaie, numindu-le în persoana celor doi mai sus pomeniţi. Televizuina lui Ghiţă, după ce a terminat  în doliu campania împotriva lui Johannis, a început campania împotriva lui Marean şi a celor ce se leagă de Cluburile din Dubai. Nici mazărea parcă nu mai e bună acum de când play-boyul este tentat să îşi facă concediile în Germania. Să nu mire pe nimeni dacă Şova, Mazăre şi Marean se vor întâlni la poarta DNA. Se vorbeşte de remanieri guvernamentale, ocazie pentru UNPR şi UDMR  să supraliciteze pentru ”stabilitatea actualei coaliţii” cerând noi fotolii. Poate vor bate palma sau nu, dar asta nu înseamnă că dacă vor primi propuneri mai grase, peste câteva luni de la PNL nu vom vedea o nouă majoritate parlamentară. Deocamdată se fac săpături.

Pay-day

Nici Năstase nu stă degeaba, din postura sa de scriitor de renume mondial, cu volume publicate de dincolo de zăbrele, este vocea cea mai autorizată să vorbească, pentru că nu e aşa, el a fost ce sunt tinerii capi din PSD azi, dar ei încă nu au fost ceea ce este el acum, dar au toate şansele.  Domnul Năstase spune că ar fi necesar un vot de încredere în Parlament pentru guvernul Ponta. Foarte interesantă şi să fim obiectivi, necesară această propunere. De ce ar cere însă Năstase asta? Pentru că este un politician – puşcăriaş cu experienţă ? Oricine poate cere asta, nu trebuie să ai studii la Rahova ca să vezi că este necesar. Eu înclin să cred că pentru Năstase a venit pay-day, pentru că el ştie cine l-a ajutat să îşi completeze studiile şi lista de cărţi publicate şi acum îi mulţumeşte. Aparent s-ar crede că această propunere se bazează pe un calcul care matematic i-ar da câştig de cauză lui Ponta. Matematic da şi cu cât  votul s-ar realiza mai repede cu atât mai multe şanse ar avea Ponta să primească un răspuns favorabil. Cu cât s-ar pune mai târziu în aplicare acest vot, cu atât imaginea şi puterea lui Ponta s-ar eroda, luptele din partid s-ar ascuţi, nemulţumiţii se vor înmulţi, ceea ce ar duce şi la schimbarea sa de la conducerea partidului. UDMR-ul deja a stabilit un cap de pod la Oradea, UNPR-ul va rămâne fidel principiului său de ”menţinere a stabilităţii” politice, adică saltului dintr-o barcă în alta, după cum cer interesele partidului. Mai devreme sau mai târziu, asta se va realiza, Ponta trebuie să fie conştient, să lase ambiţiile, iar dacă vrea să rămână cât mai mult la conducerea guvernului şi a partidului, ar trebui să iniţieze imediat acest vot în Parlament, cât încă mai are sprijin. Sub acest aspect, propunerea lui Năstase ar părea salvatoare de moment, lungind boala şi la guvern şi la partid pentru că un vot pozitiv în Parlament ar atrage după sine o putere mai mare în partid, acolo unde se ascut săbiile. De ce a făcut Năstase propunerea? Ca să îl salveze pe Ponta? Tocmai el ? Eu cred că de fapt mizează pe teama şi încăpăţânarea lui Ponta, pe ”sfatul” apropiaţilor şi pe refuzul acestuia de a pune în practică această propunere, ceea ce ar continua bătălia în cadrul partidului şi ar scurta perioada de supremaţie a lui Ponta.

Nu mai plânge Jano..

Unii vorbesc deja despre scindarea PSD, spargerea unităţii de monolit şi moartea marelui partid. Eu mă îndoiesc. Câtă vreme va trăi Iliescu, va exista Năstase şi va mai activa Geoană, deci trei oameni care să îşi convingă colegii că forţa partidului stă în număr, nu în valoarea membrilor, că stânga în România merge din inerţie şi că numărul simpatizanţilor va scădea direct proporţional cu ”ieşirea din sistem ” pe cale naturală a acestora, că nu există un bazin demografic cu ”puieţi” şi că singura lor posibilitate de a supravieţui este de a rămâne împreună, indiferent cine îi conduce.

De aceea cred eu că partidul va supravieţui chiar dacă se vor sparge câteva capete. Pentru clasa politică românească nu contează cine va fi la conducerea PSD, contează doar că acesta există, ca o sperietoare sau variantă la conducerea de dreapta care nici ea nu e prea  de dreapta, dar măcar aşa se laudă. Mai devreme sau mai târziu, dar nu prea târziu, PSD va pierde majoritatea în Parlament şi conducerea guvernului fie prin moţiune de cenzură, fie prin vot de neîncredere, fie prin metoda Arafat, adică mişcări de stradă, dar să nu se uite că ienicerii din ”sindicate” nu prea luptă iarna, iar generalul Iarnă se pare că va fi nemilos anul acesta. Cel mai convenabil pentru Ponta şi PSD ar fi să ceara alegeri anticipate, să lase poporul să decidă sau să se dea la o parte, să lase noua coaliţie să îşi rupă gâtul până în 2016 şi atunci să revină pe fondul nemulţumirilor faţă de noul guvern pentru că vor fi mari nemulţumiri dacă ne gândim la ce urmează, la datoriile faţă de FMI, conflictele dintre ruşi şi americani, gazele ruseşti, bătăliile care vor fi pe ciolan între vechii noi aliaţi.

Titularii pleacă, chiriaşii rămân

Partea proastă pentru viaţa politică românească este că nici dreapta, nici stânga, nu sunt adevărate, nu sunt puternice, nu au lideri de valoare şi nici măcar un nucleu pur, deşi la PSD mai există un Iliescu iar la PNL un Quintus, dar cine mai ascultă de ei? Partea şi mai proastă este că nici unul din aceste partide nu are posibilitatea, forţa de a conduce singur şi ambele trebuie să facă compromisuri cu partide de teapa UDMR, UNPR care practic nu urmăresc decât ciolan, pe ei nu îi interesează politica şi doctrinele, pe ele le interesează caşcavalul, ele niciodată nu vor fi trase la răspundere, pentru că nu ele formează guvernele, ele doar intră în guverne, nu ele formează majorităţile în Parlament, ele doar le manipulează, deci nu pot fi învinuite când ceva merge prost, de vină vor fi titularii de contract, nu chiriaşii. Dar nu ştiu cum se face că titularii de contract se schimbă, iar chiriaşii rămân. Ca la noi, la nimeni.

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult

BREAKING NEWS