44 DE PAHARE | Ziua Veche
Acasa O clipa de zambet 44 DE PAHARE

44 DE PAHARE

scris de Ananie GAGNIUC
15 afisari

Eu şi actuala mea soţie (viitoarea mea văduvă) avem oarece nonconcordanţe, ca să nu le zic păreri opuse, opinii şi viziuni contrare, care mai de care şi care pe care. Aşadar, după 1 martie şi babele aferente, a venit ziua de…9 martie. Iată o parte din inadvertenţe:
Anananie GagniucSoaţa, cu mucenici, eu cu bere şi mici; soţia cu nuci, eu cu 44 de pahare şi, până seara, muci!
„Duşmanul” cu gura pe mine, eu cu gura pe pahare. Degeaba i-am explicat că asta e tradiţia, că aşa scrie biblia, că paharele-s păhărele, ce-i drept, mai măricele, că vinul e de butuc.
Până seara m-am făcut…cuc! A doua zi mi-a relatat „filmul” desfăşurării…îmbătării:
– La primul pahar ai rostit „Noroc, draga mea nevastă!” La al patrulea erai roşu-n obrăjori, plin de sudori şi repetai „Patru, brânduşa mea cât uşa, mai am până la 44…” La al zecelea pahar, deja aiurai „Iubirea mea totală, n-am mintea matoală, o să ne luăm vilă, maşină, piscină, că nu degeaba ţi-am luat, de 8 martie, costum…de baie!”

După 22 de pahare ai început să-mi încurci numele. Ba Alina, ba Cristina, când iepuraş, când păsărică, broscuţă, culminând cu „scârba de nevastă-mea”. Spre final, nu m-ai scos din „Auzi, fă!” Pe motiv că sughiţi, ai început să înghiţi pahar după pahar, cu adaosul cântat – urlat „Pahar după pahar / Beau, că viaţa e-un cântec amar…” Nu ştiu de-ai ajuns la 44 de pahare, că ai început să bei direct din sticlă şi-ai adormit cu capul pe masă, cu o mână la prohab, probabil pregătit să restabileşti circuitul apei în natură şi cu cealaltă mână în castronul cu mucenici. Nu mă întreba de ce ai ochiul umflat şi vânătăi la gât, că nu mai ştiu, odată ce mi-am pierdut capul şi cumpătarea. Ia de-aici murături, zeamă de varză, iaurt şi…fă borş! Eu plec la mama.
Şi-a plecat, nu înainte de-a mă trimite şi pe mine, cumva, la mama mea…

P.S. Trebuie, la un text de umorist, un final spiritual, optimist. Aşadar, femeilor, în dar:
Cert este că universul feminin ne face bogată şi variată viaţă. Femeia este raiul şi iadul, otravă şi medicament, regină şi sclavă, comoară şi purgatoriu, milă şi sensibilitate, virtute şi necredinţă, tiranie şi căinţă ‑ toate adunate într‑o interminabilă diversitate. Iar…
”Diversitatea ne apare
În suspin, în spin şi‑n floare
Diversă‑i fapta sau ideea
Dar, infinit mai mult, FEMEIA!”

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult